Suparata pe un sef aproape insuportabil, o prietena, contabila de meserie – cu adevarat “de meserie” – s-a hotarat sa abandoneze:
- venitul zilnic la program
- stresul contactului apropiat cu mereu aceiasi colegi indolenti
- supusenia fata de toti sefii.
Mergand acasa, gandindu-se la profesionalismul ei, incontestabil, apreciat de toata lumea, s-a decis, cu firesc naduf, sa se privatizeze.
De-acum pe calea cea buna, prietena noastra a pornit pe drumurile care duc spre minunatul Taram al Patronilor. Prin colb de aur si miere, de-a lungul raului de lapte, a mers o vreme, pas cu pas prin colb si miere, cu picioarele cleioase de miere, tot mai cleioase.
Dupa o vreme de activitate privata plina de succese, lumina si caldura, arsa de radiatiile penetrante ale soarelui stralucitor, prietena contabila s-a prins intr-o seara intr-un vartej de intelepciune si, ca intr-o vraja, s-a intors la vechiul job.
Acum vorbeste urat despre “libertatea” si “mandria” de a fi patron. Spune:
Ref. clienti
- trebuie sa-i gasesti
- trebuie sa-i gasesti pe cei platitori
- trebuie sa le suporti unele capricii
- trebuie sa le repari unele greseli
Ref. salariati
- trebuie sa le platesti salariile
- trebuie sa-i faci sa munceasca
Ref. diverse
- trebuie sa faci si lucruri pe care nu prea vrei sa le faci
- trebuie sa faci si cheltuieli pe care nu vrei sa le faci
Revenita la vechiul si inospitalierul ei birou, cand e foarte stresata prietena mea strecoara printre dinti un fel de injuratura: Privatiza-m-as!
PDF 
Bravo domnule avocat Savescu.
Sincer aveti talent la scris, sunteti putin ironic si aveti mult spirit de observatie.
Felicitari pentru articol.
Chiar mi-a placut.
Conslier juridic AGERPRES, Daniela Roman