In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 107 din 23 februarie 2009 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2008 in Cauza Silimon si Gross impotriva Romaniei.
Fara a aduce elemente de noutate, hotararea Curtii Europene se inscrie intr-un lung sir de solutii devenite clasice, confirmand jurisprudenta constanta a acesteia pe marginea subiectului imobilelor preluate de statul roman.
Situatia de fapt
Reclamantii au contestat in justitie legalitatea preluarii imobilului lor, in temeiul Decretului nr. 223/1974, invocand contrarierea acestui decret fata de dispozitiile Constitutiei in vigoare la data adoptarii lui. De asemenea, reclamantii au solicitat si anularea contractului de vanzare-cumparare prin care chiriasii imobilului l-au cumparat in temeiul Legii nr. 112/1995. Instantele interne, desi au constatat ilegalitatea preluarii de catre stat a imobilului, au respins cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare, principalul argument fiind buna-credinta a chiriasilor.
Solicitarile reclamantilor
Reclamantii au invocat atat incalcarea art. 1 din Primul Porotocol aditional, motivata de lezarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului, cat si incalcarea art. 6 paragraful 1 din Conventie, pentru motivul ca recursul impotriva deciziei pronuntate in apel de Curtea de Apel, a fost solutionat de aceeasi Curte de Apel.
Solutia Curtii
Curtea a constatat incalcarea art. 1 din Primul Protocol aditional, retinand ca vanzarea de catre stat a bunului altcuiva catre terti de buna-credinta, chiar daca a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al acestei persoane, reprezinta o privare de acel bun, care combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara textului mentionat. Curtea a mai retinut ca “Proprietatea” nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil sa duca la acordarea efectiva a unei despagubiri reclamantilor.
Curtea a constatat ca nu a avut loc o incalcare a dreptului la un proces echitabil, chiar daca recursul a fost solutionat de aceeasi curte de apel care solutionase si apelul in cauza, intrucat componenta completului in cele doua etape procesuale a fost diferita.
In temeiul art. 41 din Conventie, Curtea a obligat statul roman sa restituie reclamantilor imobilul in discutie (format dintr-o casa alcatuita din 2 apartamente, situata in Brasov), urmand ca in lipsa acestei restituiri, sa le plateasca reclamantilor suma de 120.000 EUR cu titlu de daune materiale. De asemenea, statul roman a fost condamnat si la plata sumei de 4.000 EUR cu titlu de daune morale.
Pentru STIRI.JURIDICE,
SAVESCU & ASOCIATII 
PDF 
