Hotararea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009
C-10/08
Un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE, doar daca este stabilit astfel incat sa excluda in toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decat produsele nationale si sa nu produca in niciun caz efecte discriminatorii. Conform legislatiei finlandeze in materia importurilor de autovehicule, debitorii taxei auto au datoria de a achita si asa-numita taxa ELV (reprezentand TVA, fundamentata pe taxa pentru autovehicule), care, in conditiile desfasurarii unei activitati economice supuse platii TVA, devine deductibila. Totodata, conform legii finlandeze, valoarea de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import cu o vechime mai mica de 3 luni este asimilata valorii de impozitare a autovehiculelor noi, iar valoarea de impozitare a autovehiculelor din import cu o vechime intre 3 si 6 luni se reduce cu 0.8% pe luna, daca pe piata nationala nu existe vehicule similare.
Considerand toate aceste prevederi pe care le-a apreciat ca fiind neconforme cu prevederile art. 90 CE si prevederile Directivei a-VI-a a Consiliului nr. 77/388/CEE, Comisia, parcurgand procedura prealabila de punere in intarziere a statului membru, a sesizat Curtea cu recurs pentru nerespectarea acestor dispozitii.
Deliberarea Curtii cu privire la neconformitatea dreptului de deducere a ELV
Curtea retine ca, in materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmareste sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne in ceea ce priveste concurenta dintre produsele importate si cele care se afla deja pe piata nationala (Hotararea din 17 iulie 2008, Krawczy?ski, C 426/07, inca nepublicata, punctul 31 si jurisprudenta citata). Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar daca este stabilit astfel incat sa excluda in toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decat produsele nationale si doar daca nu produce in niciun caz efecte discriminatorii (Hotararea Krawczy?ski, mentionata mai sus, punctul 32 si jurisprudenta citata).
Analizand dispozitiile legislative finlandeze, Curtea constata ca, in ceea ce priveste importul autoturismelor de catre particulari, acestia sunt obligati sa achite atat TVA in statul din care achizitioneaza autovehiculul, cat si ELV in Finlanda, fara a avea dreptul de a deduce ELV din valoarea TVA platita in strainatate. Spre deosebire de acestia, comerciantii finlandezi achita atat TVA, cat si ELV in Finlanda, putand ulterior sa deduca valoarea ELV platit din suma datorata ca TVA. In acest context, Curtea constata ca taxele impuse pentru importarea unui autovehicul sunt mai mari decat valoarea reziduala a taxelor cuprinse in pretul unui autovehicul similar deja prezent pe piata nationala, dispozitiile legislative finlandeze cu privire la deductibilitatea taxei ELV fiind asadar contrare dispozitilor art. 90 CE. Totodata, Curtea considera ca este necesar sa sublinieze ca, asa cum a stabilit printr-o hotarare anterioara, taxa ELV nu prezinta caracteristicile esentiale ale TVA, in sensul Directivei a-VI-a, astfel incat aceasta nu poate fi considerata deductibila (Hotararea din data de 19 septembrie 2002, Tulliasiamies et Siilin, C 101/00, Rec. p. I 7487, punctul 113). Astfel, prevederile legislative interne cu privire la deductibilitatea ELV contravin atat prevederilor art. 90 CE, cat si prevederilor Directivei a-VI-a.
Deliberarea Curtii cu privire la valoarea impozabila a autovehiculelor cu o vechime de maxim 3 luni
Reiterand aceleasi argumente, Curtea constata ca dispozitia legislativa care stabileste o valoare de impozitare egala, atat pentru autovehiculele de ocazie importate, cu o vechime de pana la 3 luni, ca si pentru cele noi, contravine prevederilor art. 90 CE, avand in vedere faptul ca autovehiculele importate sunt taxate in realitate mai aspru decat cele aflate deja pe piata finlandeza.
Deliberarea Curtii cu privire la valoarea impozabila a autovehiculelor cu o vechime cuprinsa intre 3 si 6 luni
Retinand ca, in fapt, Comisia contesta coeficientul redus al deprecierii aplicat autovehiculelor cu o vechime de 3-6 luni, in cazul in care nu exista autovehicule similare pe piata nationala, Curtea reaminteste ca una din premisele aplicabilitatii art. 90 CE este existenta unui produs de referinta similar, insa neexistand, prin ipoteza, autovehicule similare pe piata finlandeza, art. 90 nu este aplicabil in cauza, nefiind asadar incalcat.
Deliberarea Curtii cu privire la limitarea efectelor in timp ale hotararii
Invocand consecintele financiare grave care ar putea interveni si buna sa credinta, Finlanda solicita Curtii ca, in cazul in care se constata o neconcordanta intre dispozitiile legislative contestate si reglementarile comunitare, efectele hotararii Curtii sa fie aplicabile doar pentru viitor. Curtea subliniaza insa ca aceasta poate doar cu titlu exceptional sa limiteze in timp efectele unei hotarari, aplicand principiul general al securitatii juridice. Este necesara indeplinirea a doua conditii pentru ca o limitare a acestor efecte sa fie posibilia: buna-credinta a statului-membru condamnat si riscul de turbulente grave (Hotararea din 12 februarie 2009, Cobelfret, C 138/07, nepublicata inca, punctul 68 si jurisprudenta citata). In cauza de fata, Curtea a apreciat ca nu exista consecinte financiare care ar putea justifica limitarea efectelor in timp ale acesteia (Hotararea din 18 ianuarie 2007, Brzezi?ski, C 313/05, Rec. p. I 513, punctul 29 si jurisprudenta citata) si a decis ca efectele prezentei hotarari nu vor fi limitate in timp.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata incalcarea de catre Finlanda a obligatiilor comunitare care ii incumba in baza art 90 CE, a Directivei a-VI-a 77/388/CE si a Directivei 2006/122/CE.
av. Alis Patlageanu, stud. Irina Iliescu
PDF 
