Pentru a aborda subiectul antamat prin titlu nu imi propun sa ajungem la filosofia dreptului. E suficient sa ne limitam la dreptul pozitiv.
I. Articolul 121 alin. 3 din Codul de procedura civila stabileste imperativ ca hotararea se pronunta intotdeauna in sedinta publica.
Articolul 256 alin. 1 din acelasi cod prevede: dupa sfarsitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc in secret, fie in sedinta, fie in camera de consiliu.
Orice minuta (dispozitiv al hotararii la care face referire art. 258 C.pr.civ.) se pronunta de presedinte, in sedinta, chiar in lipsa partilor (conform art. 258 alin. 2 C.pr.civ.) si poarta aceasta mentiune (a pronuntarii in sedinta publica).
In ciuda acestor dispozitii, comportamentul subsemnatei, constand in aceea ca, de regula, delibereaza in secret in sedinta si pronunta solutiile in consecinta in sedinta publica, a starnit mirarea salii. O mirare pe care a putut sa o constate si subsemnata, mirare insotita nu de putine ori de multumirea expresa, explicita afirmata de catre destinatarii actului de justitie (justitiabili, personal sau prin aparatori), dar si o mirare prelungita in timp dupa parasirea salii de judecata, transformata ulterior in nemultumire transmisa chiar Consiliului Superior al Magistraturii. E drept, aceasta reactie s-a regasit in foarte rare cazuri, in identificabile cazuri. E de inteles ca solutia pronuntata in sedinta publica a fost defavorabila partii care s-a plans de aceasta practica.
In fata ambelor reactii a intervenit surprinderea.
De ce mi-au multumit parti, de ce mi-au multumit avocati? Nu e normal ce faceam?
De ce s-au considerat indreptatiti unii a se considera nemultumiti? Nu era normal sa li se pronunte solutia – e drept, defavorabila – in sedinta publica?
In ambele cazuri am incercat sa imi explic de ce surprinde, uneori placut, alteori neplacut, o normalitate edictata de lege, pe care toti participantii in procesul civil se presupune ca o cunoastem.
Am inteles de ce mi-au multumit cei fata de care ma comportam absolut normal. Pentru ca realitatea din instante a devenit (de la adoptarea textelor de lege pana in prezent) alta decat cea din Codul de procedura civila. Pentru ca, de regula, din varii motive, in procesul civil pronuntarea in sedinta publica se stabileste si se realizeaza in cazurile mediatizate. Pentru ca "Pronuntata in sedinta publica astazi, …" a devenit in majoritatea hotararilor doar o formula juridica.
Nu am inteles insa fundamentul juridic – cel uman, cel psihologic poate fi explicat – al nemultumirii pe care a produs-o unora pronuntarea hotararii in sedinta publica. Motivul celor care au criticat pronuntarea in sedinta publica a solutiilor adoptate de completul in compunerea caruia intra subsemnata este acela ca prin comportamentul judecatorului procesul civil este lipsit de faza deliberarii …
Oare asa sa fie?
Oare pentru a delibera completul, compus dintr-un singur judecator, trebuie musai sa paraseasca sala de judecata? Sper ca nu s-a pierdut din vedere amanuntul ca deliberarea este doar actul judecatorului, nu si al grefierului.
Oare pentru a delibera in sedinta, dupa inchiderea dezbaterilor (se intelege inchiderea dezbaterilor intr-un anume dosar, nu dupa inchiderea sedintei de judecata cu cele 100 de dosare!!!), este necesar a tine partile in suspans cinci minute sau poate zece minute pentru a marca momentul deliberarii?
Oare deliberarea nu inseamna rationare?
Oare acest rationament, in cazurile simple, nu se poate forma in jumatate de minut?
Oare judecatorul in cursul solutionarii dosarului nu isi formeaza o opinie juridica ce poate fi concretizata in solutia pronuntata in sedinta publica in care nu s-au mai administrat probe relevante, nu au intervenit informatii in plus?
Nu se pretinde, nu se pleaca de la prezumtia ca judecatorul cunoaste dosarul?
Ori poate din necunoasterea, nestapanirea imperativului de impartialitatea, ne- antepronuntare se cer judecatori care sa intre in sala de judecata tabula rasa, judecatori care sa nu citeasca dosarul decat dupa sedinta de judecata, in Camera de Consiliu…
Consider ca se pot accepta justificari pentru nepronuntarea efectiva a hotararii in sedinta publica, in ciuda mentiunii existente in minuta (!!!). Acestea ar fi: incarcatura sedintelor, lipsa salilor de judecata acolo unde se tin sedinte de judecata pe timpi, neprezentarea partilor la pronuntare – in cazul in care instanta fixeaza o ora pentru aceasta. Dar, nu accept motivari caricaturale din punct de vedere juridic pentru criticarea normalitatii devenite anormale. Daca le acceptati dumneavoastra, ar trebui ca solutionarea cererilor de probatorii, solutionarea tuturor exceptiilor sa se regaseasca doar in incheieri si la condica. Consecventa obliga, nu?
In ciuda tuturor justificarilor pe care am fi tentati sa le gasim si sa le invederam, pledez pentru o redescoperire a pronuntarii in sedinta publica. Daca dosarele sunt studiate, daca majoritatea probelor sunt administrate, orice JUDECATOR are in minte o solutie a dosarului. Nu va doresc sa fiti judecati de judecatori care nu au o solutie asupra dosarului, asupra cererilor pe care le-au avut in dosar pana la intrarea in sala. In aceste conditii, in masura in care, in sala, la ultimul termen de judecata, dosarul nu se imbogateste cu noi informatii juridice; si chiar in aceste conditii, daca JUDECATORUL poate delibera intr-un interval de 30 de secunde – 5 minute maxim, consider ca nici partile, nici principiile procesului civil nu sunt afectate prin pronuntarea in sedinta publica a solutiei deliberate in secret in sala. Dimpotriva, partile vor fi multumite ca nu au mai asteptat sa vina a doua zi pentru aflarea solutiei, coada de la arhiva se va micsora
II. Desi i-am acordat un spatiu mai extins, anormalitatea faptica ce carcaterizeaza normalitatea procedurala de mai sus pare mai putin grava fata de alte normalitati anormale ce ne inconjoara:
a. A devenit anormal ca instanta sa realizeze actul de justitie (am fost ori ne-am lasat asediati in ultimele zile de "justitia" pe care mass – media considera ca e normal a o realiza ea).
b. Desi tot mai putini studenti frecventeaza cursurile, seminariile Facultatilor de Drept, desi tot mai putini studenti STUDIAZA Dreptul, invatam tot mai mult drept din mijloacele de comunicare in masa. A devenit asadar anormal sa studiezi Dreptul in UNIVERSITATE. In schimb, pare a fi normal sa invete toata lumea drept din media.
c. A devenit anormala normalitatea umana, decenta, legala, regulamentara ca majoritatea judecatorilor sa aloce profesiei 8 ore pe zi. Ce ma surprinde e diferenta de tratament intre angajatorul "SRL" – care, daca ar fi constatat ca tine angajatii la munca dupa program, ar fi drastic si imediat sanctionat de ITM – si responsabilii sistemului judiciar care nu raspund in fata nimanui, nici macar a judecatorilor, pentru conditiile inumane de munca, pentru munca obligatorie de facto pe care o presteaza unii judecatori. Se va spune ca nu esti tinut de nimeni peste program. Teoretic. Pentru ca in fapt, prin prisma obligatiilor pe care le are de indeplinit un judecator din cadrul unei instante extrem de incarcate, cu schema de personal insuficienta, munca peste program este anormalitatea ce ne ameninta cu "normalizarea".
Stiti care este rezultatul? Atunci cand judecatorul supraincarcat, neimplicat activ in POLITICA CETATII (a sistemului juridic) va fi sesizat cu cererea unui angajat care solicita de la angajator daune pentru obligarea la munca prelungita peste program, tendinta va fi de respingere, sau in cel mai bun caz de limitare a sumei acordate. Tot la fel, in solutionarea unei plangeri contraventionale impotriva unui proces-verbal intocmit de ITM pentru mentinerea obligatorie peste program a angajatilor, un astfel de judecator, om fiind, va fi inclinat sa constate un pericol social redus al faptei. Si in acest mod, in loc ca judecatorul sa fie cel care readuce normalitatea in societate, complacandu-se in conditiile date (inactiunea presupune asumare, complacere), contribuie la adancirea anormalitatii in societate.
d. A devenit anormala – in cazul unelor instante – normalitatea pretinsa de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de motivare efectiva a hotararilor judecatoresti.
Din acest punct de vedere, pledez pentru o reanalizare a modalitatii de redactare a hotararilor judecatoresti.
Trebuie sa renuntam la ipocrizia hotararilor pe 10 pagini dintre care 8 sau 9 sunt ocupate de "firul procesului", cu rationamentul instantei in ultimele doua paragrafe din cele 10 pagini.
Sunt de apreciat judecatorii care se ingrijesc de hotararile pe care le redacteaza. Insa pentru rezumarea dosarului nu iti trebuie "scoala de judecator".
Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului nu sunt redactate de judecatorii Curtii. Pentru redactarea rezumatului dosarului trebuie pregatiti grefieri cu studii de Drept.
Pana la momentul la care judecatorul va avea doi grefieri (unul pentru consemnarea procesului-verbal de sedinta, altul pentru redactarea hotararii), judecatorul roman trebuie sa invete sa castige timp pentru ceea ce presupune profesia de judecator: studiu dosar, studiu doctrina, studiu jurisprudenta, solutionare cauze, redactarea motivarii.
Judecatorul este dator cu oferirea, catre destinatarii directi ai actului de justitie, partile din dosar, a solutiei adoptate cu privire la cererile si apararile cu care a fost sesizat. Partile nu asteapta de la judecatori firul procesului, ceea ce si Curtea Europeana a Drepturilor Omului sintetizeaza in foarte putinele paragrafe care constituie "Procedura".
Judecatorul trebuie sa comunice partilor prin hotarare care este situatia de fapt retinuta, care sunt reglementarile incidente, care este solutia, rationamentul instantei in raport de cele doua capitole anterioare. La acest moment a devenit anormala aceasta normalitate. A devenit normal ca judecatorul sa fie grefier, sa redacteze hotarari in care 80% din spatiul si din timpul alocat revine realizarii asa-numitului "fir al procesului".
e. A devenit anormal ca JUDECATORUL, reprezentant al uneia dintre cele trei puteri statale prevazute in legea fundamentala, sa se implice in POLITICA CETATII. Pentru a i se interzice implicarea in POLITICA CETATII, se emit argumente caricaturale, pretins intemeiate pe texte de lege.
O lectie de anormalitate s-a dorit a se da in cazul colegei Dana Garbovan care, semnand un comunicat, in calitate de presedinte al Uniunii, in numele membrilor Uniunii, in temeiul principiilor ce caracterizeaza organizarea si desfasurarea activitatii unei asociatii, este chemata a raspunde personal pentru actul de implicare civica a mai multor judecatori constituiti in Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania. (http://www.frontnews.ro/politic/institutii/csm-a-admis-partial-doleantele-lui-nastase-care-a-cerut-anchetarea-unor-judecatori-26102).
f. A devenit anormal sa pretinzi a desfasura activitatea ca judecator, avocat in locuri decente, in cladiri care sa nu ameninte cu prabusirea. Ceea ce m-a surprins in mod extrem de neplacut a fost raspunsul dat de purtatorul de cuvant al Curtii de Apel Iasi la demersul colegei avocat (http://www.juridice.ro/stiri-juridice/flux-stiri/39493.html). M-a intristat enorm sa constat ca nici atunci cand altcineva, din afara corpului de magistrati, are initiativa de a atrage un semnal de alarma cu privire la conditiile precare in care se realizeaza actul de justitie, asupra caruia se stabilesc din ce in ce mai multe exigente, magistratii nu iau atitudine (activa). Demersului colegei avocat din cadrul Baroului Iasi, carora judecatorii ar fi trebuit sa ii multumeasca, i s-a raspuns, din partea Curtii de Apel Iasi, cu o speranta de mai bine. Ma intreb cand vom constientiza ca nu mai e loc de speranta. Se impune atitudine, actiune. Am tot sperat, am tot asteptat pana acum. E momentul sa luptam – judecatori, alaturi de avocati, avocati alaturi de judecatori – pentru conditii decente de munca.
g. A devenit normala anormalitatea de a redacta hotararile, in conditiile de mai sus, in 30 de zile, in situatia in care foarte multi judecatori intra saptamanal in sedinte de judecata de cate 50, 60, 70, 80, 90, 100, 110 dosare, in contextul in care o zi din saptamana este alocata sedintei de judecata, doua zile, studiului sedintei, iar realitatea este ca potrivit legii programul de lucru este de 5 zile. Mai trebuie subliniat ca realitati absolute, probabil de nimeni contestate: ZIUA are 24 de ORE, SAPTAMANA, 7 ZILE, iar JUDECATORUL ESTE OM.
Fata de realitatea descrisa in paragraful de mai sus, ipocrizia, inconstienta ori indiferenta celor responsabili este fara margini, iar speranta nu isi mai are locul. Se impune actiune. In aceasta realitate ce se regaseste in foarte multe, inadmisibil de multe instante, unde se solutioneaza zeci de mii de cauze, este imposibil uman a se studia toate dosarele, a se redacta in termen, a se motiva efectiv hotararile. Un judecator prins intr-un astfel de program, va garantez ca nu reuseste sa mai citeasca jurisprudenta, legislatie, doctrina, abia reuseste sa isi vada sedinta, iar de redactat in termen, daca acest lucru inseamna motivare efectiva, nici nu mai incape vorba. Iese din discutie programul de 8 ore pe zi si posibilitatea de a avea un sfarsit de saptamana (sambata, duminica) liber.
Fata de acest program haotic, ce nu rezolva solutia nimanui, ce nu face decat sa prelungeasca agonia sistemului, judecatorii implicati au datoria de a reactiona. Daca un timp s-a justificat speranta ca altii se ingrijesc de organizarea, managementul sistemului, judecatorul care nu are timp sa studieze (dosare, legislatie, jurisprudenta, doctrina) are obligatia de a actiona. Atunci cand se va aduce numele sau in discutie, cand se va angaja raspunderea sa materiala, nu va exista nicio circumstanta exoneratoare. In plus, daca judecatorii se pretind o putere in stat, aceasta noblete ii obliga. Respectul, puterea nu se pretind. Acestea se castiga.
Asadar, pentru inceput, invatati sa refuzati! Refuzati sa mai lucrati peste 8 ore in "fabrica de dosare"! Daca va place dreptul, mergeti in biblioteca si cititi Drept! Refuzati sa mai dati hotarari in doua randuri pentru a nu avea restante la motivat!
Justitiabilii vor invata si ei ca ceea ce nu ofera societatea, sistemul juridic, executivul (magistrati suficienti; iar aici justitiabilul va trebui sa se intrebe si sa isi raspunda de ce nu sunt magistrati suficienti!!!), nu poate oferi un judecator care, mai inainte de toate, este om.
h. Si in fine, dar in niciun caz in ultimul rand, a devenit normala anormalitatea de a solutiona dosare "pe banda". Constat pe zi ce trece ca NU E TIMP DE CALITATE, TREBUIE SA RAPORTAM CANTITATE. Nu conteaza ce solutii dai, la statistica va conta "rulate", "solutionate". Nu conteaza ce motivari dai – si nu ma refer la forma, ci in primul rand la fond -, conteaza sa nu ai restante. Nu conteaza ca dosarele se vor intoarce din recurs pentru nemotivare, conteaza ca nu ai avut restante la motivat.
Fata de toate aceste anormalitati care ne-au devenit familiare, in contextul normalitatilor care devin invizibile, fac apel catre toti cei care ne intalnim in sala de judecata si apoi in hotarari – judecatori, grefieri, justitiabili, avocati, consilieri, etc: Sa incercam sa readucem normalitatea printre noi! Sa iesim din pasivitatea care ne atrofiaza spiritul! Credeti in normalitate! Luptati-va pentru ea, oricat de greu ar fi!
P. S.: Sa nu va ganditi ca am sacrificat din programul de instanta, cel la care ma obliga legea. V-am scris in noapte, dupa ziua de sedinta, din orele de somn (7 aprilie, ora 12.30-04.30)… Pentru ca eu cred in participare activa in sistemul in care am ales sa intru, pentru ca am incredere ca doar convingandu-va si doar impreuna putem realiza un act de justitie de care sa fim mandri!
jud. Ana-Maria Puiu
PDF 
E minunat in ceea ce zici tu …dar e mare pacat ca nu sunt curatate "uscaturile" de pe marginea padurii pt a se vedea padurea in toata splendoarea ei.Fiecare tara cu uscaturile ei .Dar la noi in Romania e dezastru.E minunat tot ce ai gandit tu si ai scris.
Excelenta pledoarie pentru normalitate. Felicitari!!Intr-adevar, trebuie sa ne castigam starea de normalitate. Sper din tot sufletul sa fiti consegventa cu cele scrise aici.
Consilier juridic Stefan Vlad
Excelenta pledoarie pentru normalitate. Felicitari!!Intr-adevar, trebuie sa ne castigam starea de normalitate. Sper din tot sufletul sa fiti consegventa cu cele scrise aici.
Consilier juridic Stefan Vlad
BRAVO
Ma bucur ca mai exista si oameni de caracter in tara asta, desi putini si pe cale de disparitie.
Nu pot sa-ti urez decat sa lupti in continuare pentru ceea ce crezi si reprezinta de fapt un lucru normal pentru o tara civilizata.
Felicitari pentru faptul ca in sfarsit cineva reliefeaza situatia existenta.
Perfect adevarat, as putea dauga cel putin cateva situatii in care situatia de anormalitate a devenit normalitate.
Tin, insa sa va aduc la cunostinta una singura, si anume acordarea cuvantului de catre judecatori atat pe exceptiile invocate de parti care ar face de prisos cercetarea fondului, cat si pe fondul cauzei.
Acest practica nu am putut sa o intelege pana in prezent, cum de judecatorii fara a se pronunta pe exceptiile invocate acorda cuvantul si pe fondul cauzei???
Un exemplu ar fi exceptia inadmisibilitatii actiunii, tardivitatii cererii de chemare in judecata, lipsei procedurii prealabile, lipsei de interes, exceptii ce trebuie solutionate cu precadere de catre instanta si care in cazul in care ar fi admise ar conduce la necercetarea fondului.
Nu inteleg cum se pot invoca prevederile art. 137 alin. 2 C.proc.civ, in conditiile in care toate probele in vederea solutionarii acestor exceptii sunt administrate, nefiind necesare administrarea unor probe pe fondul cauzei pentru a putea solutiona exceptiile.
In fine, in toate aceste cauze in care eu am participat, instanta a finalizat cauza prin admiterea exceptiilor,practica fiind de altfel unitara in cauzele de contencios administrativ cu privire la exceptiile mentionate mai sus.
Sper ca pe viitor actul de justitie sa se desfasoare asa cum invatam in facultate si nu dupa bunul plac al anumitor judecatori.
Cat priveste lipsa de timp la care faceati referire vreau sa parafrazez un actual ministru "depasirea programului de lucru presupune incompetenta functionarului de a solutiona lucrarile repartizate" si nicidecum o incarcatura prea mare fata de posibilitatea fizica de a solutiona acele cereri in termenul prevazut de lege.
Bineinteles ca nu pot fi de acord cu domnul ministru, insa v-am dat raspunsul celor care ne conduc si veti constata ca nu se va face nimic in ceea ce priveste incarcatura judecatorilor sau a altor functionari pentru ca din punctul lor de vedere problema este incompetenta si nu volumul mare de lucru.
Cu bine.
super..ne-ai luminat pe toti…si cand te gandesti ca totul a fost scris in bezna…!!! – ecce homo !
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!
Intradevar, o expunere frumoasa. Dar, oare cati dintre magistrati gandesc asa? Foarte putini. Avand o directa legatura cu sistemul (fiind avocat), ma deranjeaza multe din acesta. Dar de un lucru pot fi sigur: si cand pierd un proces, dar hotararea este bine motivata si se aduc argumente care sprijina solutia, nu ma pot supara. Atunci se vede ca intradevar judecatorul o citit dosarul poate mai bine decat mine. Dar, astea sunt exceptii. A spus cineva mai sus ceva legat de uscaturi. Mare dreptate are. Oricum, nu va invidiez pentru faptul ca sunteti magistrati. Daca intradevar sistemul ar ajunge macar la nivelul trambitat (impartialitate, independenta, calitate si nu cantitate), da, v-asi invidia.
Oricum, ii urez titularei articolului sa o tina tot asa. E placut sa vezi ca mai exista oameni care incearca sa aplice ceea ce or invatat.
Buna ziua tuturor,
Nu o cunosc pe doamna sau domnisoara judecator, dar alaturi de domnul judecator Cristi Danilet, de la Cluj, i-as pune cel p[utin p[resedinti de curti de apel.Scriu aceasta deoarece chiar un fost presedinte de curte de apel , cu rezonant6a , a pronuntat o sentinta si in penal, pe laturta civila, care incalca ,chiar si pentru cel mai prost om,nu neaparat jurist legea.era vorba de o suma maxima stabilita de lege iar respectivul judecator a acordat despagubiri exact dublu decat maximul admis de lege, evident alturi de alti.Ce pot sa cred in asemenea situatie?
Indrazneata si cutezatoare asa cum va cunoastem , speram sa puteti merge mai departe cu aceleasi convingeri si visuri ca intr-o buna zi justitia pe care toti o asteapta sa poata fi printre noi . Apreciez sinceritatea dumneavoastra , cum de altfel apreciez actul dumneavoastra de justitie chiar daca nu intotdeauna si noi sau/si dumneavoastra ( care reprezentati sistemul ) avem/aveti dreptate si cu toate acestea in final imi pun banala intrebare … ce anume il opreste pe un judecator sa invoce in momente bine apreciate de dansul " exceptia de neconstitutionalitate " , procedura ce este la indemana instantelor de judecata de a o invoca chiar din oficiu …
Mi-a facut realmente placere sa citesc punctul de vedere al jud.Ana Maria Puiu,prezentat atit de argumentat,sintetic,onest,curajos si…cu un dezvoltat simt al umorului! M-am bucurat sa o regasesc pe D-na (sau d-ra)magistrat in aceasta pagina de web,dupa ce sincer am regretat plecarea dumneaei din instanta in care imi desfasor activitatea(Jud.Ploiesti),deoarece chiar mi-a placut sa intru in sedintele de judecata conduse de Dumneaei,pentru rigoarea,disciplina rationamentului ,obiectivitatea si egalitatea de tratament de care in mod cert toti aveam parte! Cit despre hotaririle motivate de Dvs.: o surpriza totala,deoarece chiar erau "MOTIVATE"!!!Va doresc toate cele bune in continuare,incredere si staruinta,sistemul chiar se poate reforma din interior!! Cu prietenie.
m-a emotionat foarte tare modul in care ati zugravit realitatea juridica in care ne zbatem toti ca intr-o mocirla. Asa este, primeaza cantitatea in detrimentul calitatii actului de judtitie iar consecinta, paradoxala, este o tot mai crasa injustitie. Dar aspectele pe care le relevati sunt comune si practicii avocatiale, nu doar celei a magistratilor. Pentru ca si avocatul este un prim judecator al cauzei, care nu se mai intereseaza de substanta spetei, nu mai ajuta magistratul, ci, incovoiat sub teancul de dosare, are exact aceeasi grija: sa le "termine" pe toate cat mai repede, cum o fi, si sa plece acasa sau la birou unde il asteapta alt noian de dosare, intalniri, avocatul coordonator, etc. Din ce in ce mai putin sper ca se vor putea indrepta vreodata lucrurile. Din ce in ce mai indepartata este practica interbelica, in care un avocat studia intr-un dosar toata jurisprudenta relevanta si venea in fata judecatorului cu o opinie solida, argumentata si temeinica, judecator care era obligat, prin stradania avocatului, sa ia cunostinta de toate argumentele juridice expuse. Acum, clientela este enorm de mare, timpul este fizic si obiectiv insuficient pentru a se putea trata cu un minim de atentie fiecare speta si atunci avocatul va trata superficial cauza si, subsecvent, la fel si magistratul. Totusi, daca macar intr-o constiinta exista perceptia faptului ca ceea ce se intampla este GRESIT, poate ca nu este pierduta orice speranta intr-o justitie decenta. Tote cele bune.