Achizitii publice
Hotărâri judecătoreşti

Indemnizatie pentru cresterea copilului. Discriminare

27 aprilie 2009 |
11.514 citiri
Print Friendly
 

Catalog profesional: avocați (arii de practică), consilieri în proprietate industrială, consilieri juridici, consultanți fiscali, executori judecătorești, experți legislația muncii, mediatori, notari publici, practicieni în insolvență, traducători

DOSAR NR. 38895/3AS/2007

R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

SENTINTA CIVILA NR 3299

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 16.04.2008

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: CALIN DRAGOS

JUDECATOR: IGNAT SILVIA GEORGIANA

ASISTENT JUDICIAR: BUGHEANU ANTOANETA

ASISTENT JUDICIAR: IANCULESCU JANINA

GREFIER: IGNAT MIRELA

Pe rol solutionarea cererii formulate de reclamanta  P.R. in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR si cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCIMINARII.

La apelul nominal facut in sedinta publica lipsesc partile.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei urmatoarele: cauza are ca obiect despagubiri; stadiul procesual – fond;  procedura legal indeplinita.

Tribunalul, in temeiul art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila, incuviinteaza pentru parti probele cu inscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente si concludente in solutionarea cauzei si,  nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat si nici alte probe de administrat, retine cauza spre solutionare.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea inregistrata la data de 07.11.2007, sub nr. 38895/3AS/2007, formulata de reclamanta P.R., in contradictoriu cu STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR si cu citarea obligatorie, conform art. 27 alin.3 din OG nr. 137/2000, a CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, s-a solicitat instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata catre reclamanta a sumei de 7.500 RON reprezentand despagubiri pentru prejudiciul material produs prin discriminare.

In motivare, s-a aratat ca reclamanta a beneficiat, in perioada 05.10.2004 – 14.03.2005, de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani si de indemnizatia aferenta in conformitate cu prevederile art. 98 alin. 1 lit. d  din Legea nr.19/2000, modificata si completata prin OUG nr.9/2003.

Cuantumul indemnizatiei a fost de 6.000.000 ROL, acesta fiind stabilit in conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 care in urma modificarilor aduse prin OUG nr. 9/2003 prevedeau ca “Pentru drepturile care se stabilesc dupa data de 31 decembrie 2003 cuantumul brut lunar al indemnizatiei prevazute la art. 121 alin. (1) lit. a) este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.” 

Se observa ca prin modificarea legislativa amintita parintii care beneficiau de concediu de crestere a copilului pana la doi ani, respectiv pana la trei ani erau supusi aceluiasi tratament cu privire la beneficiul indemnizatiei de crestere a copilului, in cuantum de 600 lei, indiferent de contributia acestora la bugetul asigurarilor sociale in perioada in care acestia si-au desfasurat activitatea la locul de munca cu incalcarea prevederilor art. 2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit carora drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Contributia de asigurari sociale a fost retinuta in raport de intreaga indemnizatia bruta lunara cuvenita pentru functia de judecator pe care reclamanta o exercita de la data de 02.12.1996, motiv pentru care se apreciaza ca plafonarea stabilita de legiuitor incalca principiul discriminarii consacrat de Constitutia Romaniei prin art.6 alin.1.

In prezent sistemul de acordarea a indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilit prin OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului este asemanator cu cel de care reclamanta a beneficiat, in sensul ca de la data de 01.01.2007 cuantumul indemnizatiei este de 6.000.000 ROL pentru toti contribuabilii aflati in concediu pentru crestere copil si care indeplinesc conditia de a realiza venituri supuse impozitarii timp de 12 luni inainte de nasterea copilului, cu deosebirea ca in acest moment indemnizatia nu mai are caracterul unui drept de asigurare sociala, ci al unui ajutor social acordat de stat.  

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a pronuntat asupra discriminarii la sesizarea unor colegi magistrati care beneficiau de cuantumul plafonat al indemnizatiei si a constatat ca “prin aplicarea prevederilor OUG nr.148/2005, categoria socio-profesionala a magistratilor (…) a cunoscut o diminuare drastica a veniturilor sale, iar prevederile respective nu sunt de natura a sprijini familia magistratului, ci, din contra, are un caracter negativ asupra nivelului de trai al acestuia. Indemnizatia pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani nu-si indeplineste functia declarata de  inlocuire a venitului salarial”.

Astfel prin hotararea nr. 241/16.08.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a constatat ca prevederile cuprinse in OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului aprobata prin Legea nr. 7/2007, sub aspectul modalitatii de tratament a magistratilor sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv si legitim potrivit art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, art. 6 din Carta Europeana privind statutul judecatorilor, art. 1 alin. 2 lit. i, art. 2 alin. 3, art. 6 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 137/2000.

Totodata, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a recomandat Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sa promoveze un proiect de act normativ care sa reglementeze diferit cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani si in functie de latura contributiva a beneficiarilor de indemnizatie.

Reclamanta a mentionat ca aceasta situatie este identica celei in care s-a aflat, cu atat mai mult cu cat la momentul respectiv indemnizatia pentru cresterea copilului constituia un drept de asigurare sociala care i se cuvenea in raport de contributia de asigurari sociale platita.

Conform art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. 

Despagubirile materiale pe care le solicita reprezinta diferenta dintre indemnizatia de 6.000.000 ROL, de care a beneficiat, si cea de care trebuia sa beneficieze, pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite si care reprezenta, conform art.125 si art.99 din Legea nr.19/2000 inainte de modificarile aduse de OUG nr.9/2003, 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare datei nasterii copilului, pe baza carora s-a datorat sau, dupa caz, s-a achitat contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective.

Prejudiciul material suferit este urmare a discriminarii expuse anterior avand in vedere ca dispozitiile pe care le considera discriminatorii au impiedicat-o pe reclamanta sa fie alaturi de copilul sau pentru perioada de doi ani, perioada minima necesara unei dezvoltari corespunzatoare a acestuia.

Reclamanta a mai aratat ca la data de 25.05.2004 a nascut pe minorul P.H.N. si a beneficiat de concediul postnatal si ulterior de cel pentru ingrijirea copilului pana la doi ani, fiind nevoita sa reia activitatea cand fiul sau avea doar 10 luni, intrucat veniturile familiei suferisera o diminuare drastica, incompatibila cu statutul magistratului. 

Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru conform art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.

Reclamanta si-a precizat cererea, modificand cuantumul pretentiilor la suma de 75.700.917 lei (ROL) in prezent 7.570 lei actualizata cu indicele de inflatie. Totodata a solicitat acordarea dobanzii legale calculata la suma anterior precizata incepand cu data inregistrarii cererii de chemare in judecata pe rolul instantei.  

Inainte de a prezenta calculele matematice care justifica suma solicitata cu titlu de despagubiri, reclamanta arata si ca, potrivit art. 99 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 astfel cum acesta a fost modificat prin OG nr. 9/2003 “Baza de calcul a indemnizatiei de asigurari sociale prevazute la art. 98 alin. (1) lit. d) se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nasterii copilului, pe baza carora s-a datorat sau, dupa caz, s-a achitat contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective.”.

In opinia reclamantei, trebuia sa i se plateasca, cu titlu de indemnizatie pentru crestere copil, un procent de 85% din baza de calcul mai sus enuntat, iar nu din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat (cum a fost completat art. 125 din Legea nr. 19/2000 prin OG nr. 9/2003) deoarece contributia de asigurari sociale a fost perceputa la totalitatea veniturilor realizate, iar nu in raport de o suma plafonata la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale.

Pentru determinarea bazei de calcul s-au avut in vedere veniturile pentru care au fost platite contributii de asigurari sociale in perioada iulie 2003 – aprilie 2004 (10 luni anterioare datei nasterii copilului – 25.05.2004) astfel cum acestea reies din adeverinta de certificare stagiu CPMB si certificatul de stagiu comunicat la domiciliu de CNPAS: iulie 2003 – 24.084.005 lei; august 2003 – 26.992.455 lei; septembrie 2003 – 28.192.455 lei; octombrie 2003 – 29.421.945 lei, noiembrie 2003 – 33.200.553 lei, decembrie 2003 – 30.721.945 lei; ianuarie 2004 – 38.410.000 lei; februarie 2004 – 0 (prestatii de asigurari sociale); martie 2004 – 22.108.275 lei; aprilie 2004 – 20.339.613 lei. Suma tuturor veniturilor este 253.471.246 lei care impartita fiind la 10 luni determina o baza de calcul de 25.347.124 lei; 25.347.124 lei x 85% = 21.545.055 lei, suma pe care trebuia ca reclamanta sa o primeasca lunar cu titlu de indemnizatie in perioada 05.10.2004 – 14.03.2005. Adunand diferentele lunare obtinute prin scaderea din suma ce i se cuvenea a celor incasate cu titlu de prestatii de asigurari sociale (precizare necesara pentru ca in luna ianuarie 2005 a incasat si al 13-lea salariu), astfel cum acestea sunt evidentiate in certificatul CNPAS nr. 5445081/14.11.2006, se ajunge la un total de 75.700.917 lei (ROL): 21.545.055 lei – 7.552.000 lei = 13.993.055 lei in luna octombrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei in luna noiembrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei in luna decembrie 2004; 21.545.055 lei – 3.109.380 lei = 18.435.675 lei in luna ianuarie 2005; 21.545.055 lei – 12.550.318 lei = 8.994.737 lei in luna februarie 2005; 9.336.190 lei (suma aferenta celor 13 zile de concediu pentru crestere copil, deoarece din 14.03.2005 a revenit la serviciu) – 5.088.850 lei = 4.247.340 lei in luna martie 2005.

Avocati pledanti

Desi legal citat, paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, nu a formulat intampinare.

In dovedire, instanta a administrat, la cererea reclamantei, proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar, in fotocopii, hotararea nr. 241/16.08.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, carnet de munca, certificate privind stagiul de cotizare, extrase din statele de salariile aferente lunilor iulie si octombrie 2004.

Analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:

Reclamanta a nascut pe minorul P.H.N. la data de 25.05.2004 si a beneficiat de concediu pentru ingrijirea copilului pana la doi ani, in perioada 05.10.2004 – 14.03.2005, si de indemnizatia aferenta in conformitate cu prevederile art. 98 alin. 1 lit. d  din Legea nr. 19/2000, modificata si completata prin OUG nr. 9/2003.

In perioada 05.10.2004 – 14.03.2005 indemnizatia pentru cresterea copilului era stabilita, conform art. 99 alin. 2 din Legea nr.19/2000, ca media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nasterii copilului, cu exceptiile expres prevazute in anumite domenii sociale.

Potrivit art. 125 din aceeasi lege, cuantumul lunar al indemnizatiei prevazute la art. 121 alin. 1 lit. a (indemnizatia pentru cresterea copilului) era de 85% din baza de calcul stabilita conform art. 99 iar pentru drepturile care se stabileau dupa 31.12.2003 (cazul reclamantei) suma reprezentand indemnizatia pentru cresterea copilului nu putea fi mai mare decat 85% din salariul mediu brut utilizat le fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat. 

Dreptul la concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului a cunoscut modificari substantiale prin OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului – act normativ in vigoare – prin care s-a stabilit ca beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani si de o indemnizatie lunara in cuantum de 800 RON (incepand cu data de 1 ianuarie 2006), persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 este de 600 RON. 

La data intrarii in vigoare a acestui act normativ, 1 ianuarie 2006, au fost abrogate prevederile referitoare la concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului, cuprinse la art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 1251, 129 si 138 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, precum si orice alte dispozitii contrare.

Prin abrogarea acestor dispozitii si instituirea unui cuantum unic de 600-800 RON, s-a realizat o restrangerea a dreptului la concediul pentru ingrijirea copilului si la o indemnizatie satisfacatoare, pentru acele familii in care parintele realiza un venit mai mare de 800 lei.

Asociatia Forumul judecatorilor din Oltenia (F.J.O.) a solicitat Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sa se pronunte asupra discriminarii promovata de O.U.G. nr. 148/2005, aprobata prin Legea nr. 7/2007, prin stabilirea unui cuantum unic, plafonat al indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani, in ce priveste judecatorii si procurorii.

Prin Hotararile nr. 241/16.08.2007 si nr. 446/27.08.2007, Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a constatat existenta faptei de discriminare, recomandand Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sa elaboreze o alta norma, care sa aiba in vedere atat principiul contributivitatii cat si cel al solidaritatii, sistemul actual de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului nefiind unul echitabil, intrucat se bazeaza doar pe principiul solidaritatii, neluand in calcul venitul si contributia diferita la bugetul statului.

Solutia este valabila nu doar in cazul specific al magistratilor, ci ori de cate ori statul incalca principiul tratamentului egal in procesul de elaborare a legilor sau de aplicare a acestora, netinand de seama de contributia diferita la buget a oricaror altor categorii profesionale.

CNCD a retinut ca, prin efectul OUG nr. 148/2005, s-a creat o situatie dezavantajoasa magistratilor – beneficiari ai indemnizatiei – fata de alti beneficiari.

Acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, in cuantumurile prevazute, pentru magistrati constituie un tratament discriminator, nejustificat de un scop obiectiv si legitim.

Diferentierea de tratament – dintre magistrati si alte categorii socio-profesionale -, in ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, poate fi si trebuie sa fie, justificata obiectiv, de un scop legitim, pornind de la statutul profesional al acestuia, iar metodele de atingere a scopului trebuiesc sa fie adecvate si necesare.

Precizarea expresa a importantei statutului socio-profesional al magistratului, in continutul actului normativ, reprezinta expresia adecvarii metodei, iar stabilirea modalitatii diferentiate a cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani reprezinta expresia necesitatii masurii respective.

Statul incalca principiul tratamentului egal atunci cand pe parcursul elaborarii legilor sau a aplicarii acestora distinge intre persoane care sunt in situatii analoage, respectiv atunci cand in procesul de elaborare a legilor sau a aplicarii acestora nu ia in considerare diferentele efective intre acestea si reglementeaza in mod similar aplicarea unei masuri pentru persoane care nu se afla in situatii comparabile.

Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a constatat astfel ca, prin OUG nr. 148/2005 se instituie un tratament discriminatoriu intre diferite categorii socio-profesionale, deoarece se aplica aceeasi masura unor persoane aflate in situatii diferite.

Ingerinta statului in restrangerea dreptului de a beneficia de un real concediu pentru ingrijirea copilului si de o indemnizatie corespunzatoare acestei perioade nu este justificata decat prin imbunatatirea “sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii” si prin riscul pentru Guvern ca acesta sa nu-si poata indeplini angajamentele asumate in domeniul pensiilor publice.

Dreptul la concediu si indemnizatia ce il insoteste trebuie sa reprezinte un “sprijin pentru familie” si o modalitate de “conciliere a vietii de familie cu cea profesionala”,  iar aceasta finalitate trebuie atinsa, fara nici o distinctie, pentru toate familiile si pentru toate categoriile sociale.

Evident, prin prisma acestor deziderate, apare ca utopica alegatia Guvernului de asigura sprijin pentru toate categoriile sociale, prin stabilirea unui cuantum unic al indemnizatiei, caci ambele notiuni se raporteaza strict la situatia concreta a fiecarei familii, iar aceste obiective nu pot fi atinse decat prin stabilirea unui cuantum care sa se raporteze la veniturile fiecarui aspirant la concediul pentru cresterea si ingrijirea propriului copil, astfel incat indemnizatia sa poata constitui sprijin si nu desfiintarea unui drept. 

Situatia retinuta de Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii este identica acelei in care s-a aflat reclamanta, cu atat mai mult cu cat la momentul respectiv indemnizatia pentru cresterea copilului constituia un drept de asigurare sociala, care i se cuvenea in raport de contributia de asigurari sociale platita (art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000).

Art. 14 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului – sistemul european de protectie avand in vedere si aceasta sursa, care completeaza Conventia, formand un bloc de conventionalitate si ale caror dispozitii mai favorabile sunt aplicabile direct in dreptul roman potrivit art. 11 si 20 din Constitutia Romaniei – prevede ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

In temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, in vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricarui drept prevazut de legea nationala a unui stat contractant este asigurata, fara nici o discriminare, intemeiata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie si nimeni nu poate face obiectul unei discriminari din partea unei autoritati publice, daca aceasta ar fi intemeiata pe unul din motivele aratate anterior.

In baza art. 21 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ulterioare, aduse prin  Legea nr. 48/2002, O.G. nr. 77/2003 si Legea nr. 27/2004, in toate cazurile de discriminare prevazute in ordonanta persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despagubire fiind scutita de taxa judiciara de timbru.

Potrivit art. 99 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 astfel cum acesta a fost modificat prin OG nr.9/2003 “baza de calcul a indemnizatiei de asigurari sociale prevazute la art. 98 alin. (1) lit. d) se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nasterii copilului, pe baza carora s-a datorat sau, dupa caz, s-a achitat contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective”.

Ca atare, reclamantei trebuia sa i se plateasca, cu titlu de indemnizatie pentru crestere copil, un procent de 85% din baza de calcul mai sus enuntat, iar nu din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat (cum a fost completat art. 125 din Legea nr. 19/2000 prin OG nr. 9/2003) deoarece contributia de asigurari sociale a fost perceputa la totalitatea veniturilor realizate, iar nu in raport de o suma plafonata la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale.

Pentru determinarea bazei de calcul, instanta va avea in vedere veniturile pentru care au fost platite contributii de asigurari sociale in perioada iulie 2003 – aprilie 2004 (10 luni anterioare datei nasterii copilului – 25.05.2004) astfel cum acestea reies din adeverinta de certificare stagiu CPMB (f. 39-42) si certificatul de stagiu comunicat la domiciliu de CNPAS (f.27,30):  iulie 2003 – 24.084.005 lei; august 2003 – 26.992.455 lei; septembrie 2003 – 28.192.455 lei; octombrie 2003 – 29.421.945 lei, noiembrie 2003 – 33.200.553 lei, decembrie 2003 – 30.721.945 lei; ianuarie 2004 – 38.410.000 lei; februarie 2004 – 0 (prestatii de asigurari sociale); martie 2004 – 22.108.275 lei; aprilie 2004 – 20.339.613 lei. 

Suma tuturor veniturilor este 253.471.246 lei care impartita fiind la 10 luni determina o baza de calcul de 25.347.124 lei; 25.347.124 lei x 85% = 21.545.055 lei, suma pe care trebuia ca reclamanta sa o primeasca lunar cu titlu de indemnizatie in perioada 05.10.2004 – 14.03.2005. 

Adunand diferentele lunare obtinute prin scaderea din suma ce i se cuvenea a celor incasate cu titlu de prestatii de asigurari sociale (precizare necesara pentru ca in luna ianuarie 2005 a incasat si al 13-lea salariu), astfel cum acestea sunt evidentiate in certificatul CNPAS nr. 5445081/14.11.2006, se ajunge la un total de 75.700.917 lei (ROL): 21.545.055 lei – 7.552.000 lei = 13.993.055 lei in luna octombrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei in luna noiembrie 2004; 21.545.055 lei – 6.530.000 lei = 15.015.055 lei in luna decembrie 2004; 21.545.055 lei – 3.109.380 lei = 18.435.675 lei in luna ianuarie 2005; 21.545.055 lei – 12.550.318 lei = 8.994.737 lei in luna februarie 2005; 9.336.190 lei (suma aferenta celor 13 zile de concediu pentru crestere copil, deoarece din 14.03.2005 a revenit la serviciu) – 5.088.850 lei = 4.247.340 lei in luna martie 2005.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va admite cererea, astfel cum a fost precizata si completata, urmand a obliga paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, la plata catre reclamanta a sumei de 7570 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie, la data platii efective.

Va obliga paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, la plata catre reclamanta a sumelor reprezentand dobanda legala aferenta, calculata de la data formularii cererii de chemare in judecata, 07.11.2007.

Indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare, in timp ce dobanda legala reprezinta castigul, folosul, profitul, ce putea fi obtinut de creditor din investirea acelei sume. 

Asadar, daca instanta acorda creditorului o suma de bani reactualizata de la data cand trebuia achitata la data platii efective, creditorul nu primeste o valoare mai mare decat cea pe care ar fi trebuit sa o primeasca cu o anumita perioada de timp anterioara.

In ce priveste competenta instantei, tribunalul retine ca prin decizia civila nr. 4/27.02.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, irevocabila prin decizia nr. 6549/05.07.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in astfel de cauze, avand ca temei juridic dispozitiile art. 21 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ulterioare, in baza carora, persoanele discriminate avand dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun, acest drept comun nu reprezinta neaparat dreptul civil. 

Astfel, in cererile privind acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neacordarii sporului de 30% din indemnizatia de incadrare lunara pe perioada octombrie 2002 – 27 aprilie 2004 si respectiv, 40% pe perioada aprilie 2004 – aprilie 2006, ICCJ a stabilit competenta de prima instanta a tribunalelor – sectiilor conflicte de munca si asigurari sociale.

Similar, dat fiind si ca, in raport de perioada pentru care s-au solicitat despagubirile, indemnizatia pentru cresterea copilului constituia un drept de asigurare sociala, care i se cuvenea partii, in raport de contributia de asigurari sociale platita, instanta a apreciat in prezenta cauza competenta in prima instanta a sectiei conflicte de munca si asigurari sociale a tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Admite actiunea formulata de reclamanta P.R., cu domiciliul procesual ales  la sediul Tribunalului Bucuresti, B-dul Unirii nr. 37, sector 3, Bucuresti,  impotriva paratului STATUL ROMAN – prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5 si  in contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul in Bucuresti,  Piata Walter Maracineanu nr. 1- 3, sector 1, astfel cum a fost precizata si completata.

Obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata catre reclamanta a sumei de 7570 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective. 

Obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata catre reclamanta a sumelor reprezentand dobinda legala aferenta, calculata de la data de 07.11.2007. 

Cu recurs in 15 zile de la comunicare. 

Pronuntata in sedinta publica, astazi 16.04.2008.

PRESEDINTE,
CALIN DRAGOS

JUDECATOR,
IGNAT SILVIA GEORGIANA

ASISTENT JUDICIAR,

BUGHEANU ANTOANETA

ASISTENT JUDICIAR,
IANCULESCU JANINA

GREFIER,
IGNAT MIRELA

Red. /tehnored. CD

UJMAG Tabarca

Dezbateri juridice. Legile nu sunt ceea ce par a fi

JURIDICE
Renunțarea la moștenire – prezumată (art. 1112 NCC), considerată (art. 1113 NCC) și, din când în când, autentică (art. 1120 NCC)    Latura civilă a acțiunii în contencios administrativ, sau De ce își permite autoritatea să comită abuzuri...    Insolvența se întoarce: Codul insolvenței    Acordul de recunoaștere a vinovăției    Cum să (nu) concediem un salariat    Mai rară decât fiducia: logodna    Eternul risc al achiziției imobiliare: calitatea de proprietar a vânzătorului    Lama rece a procedurii civile: nulitatea necondiționată    CCR vs. ICCJ. Legea penală mai favorabilă    Avocații în Noile Coduri Penale    Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (înca prea puțin?) teren    Arbitrajul. Un nou început    Mai gravă decât civilul, mai rapidă decât penalul: răspunderea disciplinară    Anticamera judecății penale: Camera Preliminară    Legea nr. 17/2014: birocratizarea vânzării terenurilor agricole din extravilan    Judecătorul față în față cu avocatul: cenzurarea onorariului avocațial    Spălarea banilor. Trecut, prezent și viitor    Cât de judiciară (mai) este rezoluţiunea?    Ipoteca, o garanție... reală?    Achizițiile publice. Suspiciuni, inerții, blocaje    O problemă insolubilă: Insolvența    Evacuarea de drept comun, evacuată de Noile Coduri?    Încuviințarea executării silite, o instituție pe cale de dispariție?    Aplicarea în timp a noilor coduri penale


Dumneavoastră ce părere aveți?

Return to Top ▲Return to Top ▲

Consiliul Superior al Magistraturii
Ministerul Public
Directia Nationala Anticoruptie
UNBR
Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania
Consiliul de Mediere
Baroul Ilfov
Colegiul Consilierilor Juridici
ARDAE
ELSA Romania
CCIR
Wolters Kluwer Romania

© 2004-2014 | coordonator: Andrei Săvescu | suport: Societatea de Ştiinţe Juridice | platforma: WP | layout: Juressa | tehnic: Fokus Digital Services

Pagina a fost încărcată de browserul dumneavoastră in 0,173 secunde.