Pare un paradox a se mai vorbi astazi despre puterea judecatoreasca in Romania si despre statutul magistratului roman, din moment ce politica oficiala a statului vizeaza in mod direct transformarea magistratului in functionar public si puterea judecatoreasca intr-o structura de serviciu public administrativ-jurisdictionala, disimulat subordonata executivului si oricui, cu toate ca independenta justitiei a fost formal proclamata constitutional, drept o valoare fundamentala si perena a poporului roman, exclus a fi vreodata revizuita, alaturi de caracterul national, independent unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, pluralismul politic si limba oficiala.
S-a accentuat razboiul public dus de Presedintie impotriva puterii judecatoresti abil translata spre executiv intr-o indarjire destructiva de sistem.
Nu mai exista criza economica si nici vreo alta problema care sa atraga atentia asupra calitatii guvernarii. Exista doar magistrati care trebuie sa plateasca indrazneala de a-si fi cerut in justitie drepturile incalcate si de a fi pronuntat solutii dezagreate, ridicand neasteptat chestiunea suprimarii independentei, astfel relevate.
Nici un act de justitie nu se mai poate face fara a fi calificat public drept corupt ori incompetent, cu reverberatii negative in corpul social implicat activ in a examina sistemul ori a se pronunta in cauzele care se deruleaza in acelasi timp in mod oficial, intr-o dedublare interpretativa a faptelor, a probelor si a legii, reclamand ofensiv identitatea de solutie a celei oficiale cu a sa, anticipat pronuntata mediatic si indusa obstinant, ca adevar juridic.
Oricine este judecator si se poate pronunta in orice cauza, orice judecata efectuata de judecator devine doar un element de contestatie publica, substituindu-se rationamentului judiciar, aprecierea politicienilor sau a oricui, transcede emiterea de judecati de valoare, spre a impune solutii, ori a le contesta pe cele deja pronuntate, neinteresand daca procesul este in curs de derulare si legea impune pastrarea de rezerve pana la finalizarea lui sau ca hotararea judecatoreasca a intrat deja in puterea lucrului judecat.
Judecatorul este acuzat public de coruptie ori incompetenta dupa modelul ministerial ori prezidential, munca sa este ridiculizata, hotararile judecatoresti au devenit obiect de batjocura publica si nici un magistrat nu se mai poate adaposti indaratul vietii sale private, grosier intruzionate.
Nimeni nu s-a preocupat vreodata de evaluarea sistemului judiciar pe care pretinde a-l reforma de 20 de ani incoace si in niciun caz nu se pun in discutie mecanismele legale ori insasi substanta legii, devenind fara importanta faptul ca Rominia este condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru legislatia deficitara structurata sub forma Legii nr. 247/1995 emfatic intitulata “Legea reforma in domeniul proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente” si pentru neexecutarea masurilor generale impuse statului roman, conduita care potrivit hotararilor curtii pune in pericol insusi sistemul european de protectie a drepturilor omului; cum, de altfel, pe nimeni nu a interesat daca, spre exemplu, un judecator poate intra cu 80 ori 100 dosare pe sedinta, situatie care sfideaza respectul elementar fata de dreptul litigios al justitiabilului ori daca citatiile se trimit pe datorie si prin bunavointa serviciului postal sau daca instante intregi sunt somate in vederea evacuarii lor. Pe buna dreptate nu putem vorbi de o putere judecatoreasca comparabila in vreun fel cu celelalte puteri in stat.
Se vrea actiune si solutii extreme si ce conteaza daca CSM-ul chemat a le pronunta incalca el insusi legea, sacrificand in proceduri nelegale magistratii pentru a da satisfactie opiniei publice. Pentru moment, exista un triumf public care tine de cald pentru climatul general de derealizare si de deteriorare a calitatii vietii. S-a gasit un vinovat si nu mai intereseaza directia vantului. Lui, adica magistratului, trebuie sa-i imputam, nu aplicarea legii, ci consecintele ei, care de fapt apartin legiuitorului, si tot el este tinta intolerantei publice, in absenta cunoasterii obligatiilor internationale ale Romaniei care trebuie observate de magistrat in aplicarea legii.
Este neimportant faptul ca integrarea europeana si calitatea de membru al Consiliului Europei nu inseamna doar libera circulatie in spatiul european, ci si schimbarea atitudinilor si apropierea valorilor comune europene.
Cui ii pasa daca acestea nu sunt cunoscute nici pana in prezent si cine s-a preocupat vreodata sa armonizeze mentalitatile noastre cu cele europene inserate in actele juridice, devenite obligatorii pentru statul roman si, deci, si pentru magistratul care poate contraria opinia publica prin aplicarea lor, in absenta aducerii la cunostinta publica a continutului acestora.
Pe acest fundal de mefienta si declin, obsesiv sunt scoase in evidenta veniturile magistratilor, catalogati public ca „bugetari de lux” sau pur si simplu „hoti” ori „sarlatani”, la antipod cu veniturile celorlate categorii de bugetari, adaugandu-se artificial sume care nu au acest caracter, ele fiind drepturi salariale restante, partial executate, spre a-l stupefia si a-l determina la actiune pe cetateanul roman aflat in reflux financiar, consecinta a crizei economice, ale carei efecte sunt lasate exclusiv in sarcina sa.
De aici inainte, o singura preocupare cu titlu de panaceu general national. Reducerea veniturilor magistratilor comparati cu alti bugetari si, nu conteaza daca acestia din urma nu realizeaza aceleasi functiuni in stat. Magistratii care reprezinta puterea judecatoreasca in statul roman trebuie umiliti in a-si disputa importanta si semnificatia sociala a muncii lor cu sindicatele personalului bugetar, fara a fi fost vreodata de la constituirea oricarui tip de stat, sindicalisti, prin incalcarea Constitutiei, a legilor tarii si a reglementarilor internationale in materie. Doar ei, din randul puterilor in stat, trebuie sa resimta presiunea populara, in confruntarea la care au fost in cele din urma invitati, cu sindicatele. Paradoxul este absolut. Se vrea ca sindicatele apartinatoare personalului subordonat ministerelor sa minimalizeze si sa isi echivaleze activitatile proprii cu cele ale puterii judecatoresti, comparand valori imposibil de comparat, in timp ce parlamentarii, executivul, Presedintia republicii si magistratii Curtii Constitutionale, toti bugetari, isi pastreaza statutul juridic de puteri in stat ori de instanta de contencios constitutional, fara a fi expusi public la a se legitima ca activitate si ca importanta sociala a muncii lor.
Separatia puterilor in stat nu mai priveste asadar puterea judecatoreasca. Ea vizeaza doar separarea parlamentului, a executivului, a Presedintiei si a judecatorilor Curtii Constitutionale, de ceilalti bugetari.
Puterea judecatoreasca care poate sa inlature legea romana de la aplicare ori sa anuleze hotararile executivului sau sa nu aplice hotarari ale Curtii Constitutionale, daca toate acestea se afla in discordanta cu reglementarile internationale la care Romania este parte sau cu jurisprudenta comunitara ori a drepturilor omului, trebuie redusa prin comparatie sindicalista la apropieri palpabile (magistrat – subcomisar – tenor). Nu intereseaza nici restrictiile ori privatiunile legale ale magistratului. Esential este ca s-a gasit un reper de comparatie la indemana publica: magistratul. Restul sunt puteri in stat si prin urmare intangibile.
De altfel, nici nu trebuie sa fie prezenta vreo structura din cadrul puterii judecatoresti la orice discutie oficiala sau publica care priveste sistemul judiciar. Reprezentantii sistemului judiciar par a fi in prezent doar fictiuni formale in raport cu celelalte puteri; contumanta produce efecte mai benefice ca de altfel si ignorarea oficiala a implicarii puterii judecatoresti in, cel putin, problemele sale esentiale. Despre magistrati trebuie vorbit in absenta lor, tentativele acestora de autoaparare fiind intolerant si violent sanctionate.
Ca si cum acest climat de subminare oficiala a puterii judecatoresti nu ar fi suficient, Presedintia republicii a sesizat Curtea Constitutionala cu un conflict intre puteri, incercand a demonstra, ca o hotarare judecatoreasca care in nici un sistem de drept si niciodata nu a constituit temeiul unui astfel de conflict, poate fi discutat public sub acest aspect, spre a completa dezagregarea de sistem, dupa principiul simplu potrivit cu care nu exista lucru de neatins, totul se poate contesta, anula ori schimba, indiferent de fundament, peste si impotriva principiului devenit obligatoriu al stabilitatii raporturilor juridice.
De acum inainte o singura orientare este lesne de ghicit, din moment ce nici un regim care a subordonat puterea judecatoreasca nu a incetat a invoca legea si independenta puterii judecatoresti.
Magistratul nu reprezinta decat formal o putere in stat. Puteri efective in stat sunt cele neincluse in agitatia publica privind legea unica de salarizare, al carui continut precis nu se stie decat ca atmosfera publica negativa fata de magistrat, luat doar ca reper de salarizare. El trebuie adus in viata sindicala si infierat public. Restul puterilor in stat, ca si Curtea Constitutionala, raman ca puteri, ori instanta de contencios constitutional discriminare care se manifesta si in privinta antrenarii raspunderii fiecareia pentru actele ori faptele lor. Doar magistratii trebuie sa raspunda, pentru ca doar ei trebuie redusi la statutul de functionar, salarizat bugetar ca pedeapsa pentru afirmarea independentei lor.
Care vor fi consecintele sociale viitoare? Cui ii pasa, din moment ce in prezent, intr-un iures general, sub pretextul salarizarii unice, puterea judecatoreasca trebuie despovarata de independenta proclamata ca valoare esentiala constitutionala si, functionarizata fiind, va putea raspunde mai bine subordonarii abil induse. In rest vor ramane puteri, dar fara elementul peren si de stabilitate dat de puterea judecatoreasca si drept fara dreptate, spre a ne invita la o reflectie dramatica. Care este beneficiul post revolutionar si binele statului de drept, daca dreptul la un judecator a devenit dreptul la un functionar si actul de justitie, un serviciu functionaresc la fel ca plata impozitului sau a oricarei alte taxe.
Ceea ce nu poti controla trebuie distrus ori subordonat, indiferent de metode ori mijloace. Europa? Ceva indepartat. Drepturile omului? O simpla sintagma care va triumfa doar pentru cine trebuie. Legea? Orice si oricum din moment ce un functionar public nu va putea iesi din subordonarea impusa. Echilibrul statului? Doar un cumul de puteri.
Exemplele pot continua la infinit, insa frica trebuie sa ne cuprinda chiar si ca exercitiu de imaginatie.
jud. dr. Mona Maria Pivniceru
presedinte Asociatia Magistratilor din Romania
Tipăreşte
Universitatea
Starea de fapt impunea aceasta pozitie ferma si precisa.
noarei de a fi cunoscut oameni ca dvs,
Din fericire nu este singulara si cred ca nu va ramane fara ecou ,mai ales ca in zilele de 15-16 mai 2009 a avut loc, la Cracovia, Conferinta Asociatiei Europene a Magistratilor, unde, a fost prezentat un raport ce continea si elemente din acest subiect.
Evident,privind " in rem",actiunile concentrate si orchestrate ale puterii au un scop.
Elementul "in personam" este relevat chiar si de un student (la drept)care aplica ce a invatat :Cui bono?
Pentru cei cu bun simt raspunsul vine de la sine, pentru ceilalti poate va veni in noiembrie.
Actiunea dvs.revitalizeaza in inima si sufletul studentilor spiritul viu al dreptatii.
Prin luarile dvs. de pozitie fata de problemele fundamentale ale uneia din componentele puterii statului de drept, readuceti in prim plan ceea ce Beccaria realiza in 1764 in lucrarea " Dei deliti e delle pene": materializarea unei stari de fapt, care va depasi statutul de "ad probationem".
Este posibil ca in anul 2010, sa intrunesc conditiile de a fi numit "d-le coleg";acest sentiment de implinire se va alatura celorlalte
:mindriei si norocului de a fi avut ca mentori pe unii din principalii exponenti ai dreptului -profesorii: Craiovan, Molcut,Mitrache,Volonciu.
Ma bucur sa constat ca si unii din profesorii mei s-au exprimat in aceasta pagina in acelasi sens.
Asemenea noptii de inviere, mi-ati transmis o parte din lumina a ceea ce inseamna dreptate.
O voi transmite mai departe.
"Fiat iustitia, pereat mundus"
Asa sa ne ajute D-zeu.
Un articol prin care se justifica pregatirea Dvs. profesionala si experienta sociala; dar va opriti aici?
Excelent articol! Felicit?ri! Ma simt deja mult mai bine.
D-n? las? comentariile ?i mergi la munc?. Probabil pentru ca d-ta s? vorbe?ti grefierul lucr? de nu mai poate .
Felicitari Mona!
Sper ca articolul tau sa trezeasca responsabilitatea celor vizati,pentru ca in prezent exista o criza de vointa politica,o criza de competenta si o criza de mentalitate privind necesitatea unei reforme reale de substanta in justitie.
S-a ajuns aici dintr-un singur motiv: din cauza faptului ca puterea judecatoreasca nu s-a manifestat niciodata dupa 1989 ca atare, ci a servit, in mod obedient si direct interesat regimul politic (mai ales pe cel rosu). Era si va fi inca greu, atata vreme cat din sistem inca mai fac parte un numar suficient de mare de judecatori care si-au inceput cariera inca din timpul comunismului. Deprinderile si logica magistratilor inca este tributara vremurilor trecute. La asta contribuie si legislatia interna, care se adopta pornind de la aceleasi principii care au stat la baza legislatiei comuniste: norme de aplicare, ordinul ministrului, decizia primarului, actul administrativ etc. ridicate la rang de "lege" samd.
NICIUN MAGISTRAT (sau poate un numar mult prea nesemnificativ?) NU A AVUT BUNAVOINTA SA INVOCE DIN OFICIU EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE ATUNCI CAND LEGEA PE CARE URMA SA O APLICE INCALCA CONSTITUTIA.
O sa fac o afirmatie foarte dura: justitie in Romania se va face doar atunci cand nu vor mai exista insi facuti judecatori din "juristi" de C.A.P. si cand ceilalti judecatori isi vor da seama ca nu trebuie sa actioneze ca perceptori fiscali…
Este evident ca judecata masei neavizate (ca sa nu spun needucate) este scuza perfecta a atitudinii nesimtite si impotente a celorlalte doua puteri. E suficient sa spui la TV ca magistratii sunt "bugetari de lux" si ca au venituri de sute de milioane de lei vechi ca sa asmuti bietul popor flamand contra acestei profesii (greu incercata in special din propria-i vina).
Regimurile politice au avut grija sa le interzica magistratilor sa faca aprecieri despre viata sociala (nu pot sa-si exprime parari politice, nu pot sa isi dea cu parerea asupra unor chestiuni punctuale – cauze aflate pe rolul instantelor etc.).
Regimurile politice au avut grija sa controleze puterea judecatoreasca prin parghia financiara, intai inchizandu-le gura prin plata unor sume de bani mai mari, iar apoi reprosandu-le ca au venituri mari. Iar puterea judecatoreasca, tocmai pentru aplica legea, ar fi trebuit sa isi dea seama de ceea ce se intampla… nu a reactionat tocmai pentru ca s-au bucurat de micile firimituri pe care regimurile politice i le-a servit: salarii maricele, sporuri, case nationalizate vandute magistratilor samd.
SA FIE FACUT PUBLIC NUMELE MAGISTRATILOR CARE AU CUMPARAT CASE IN BAZA LEGII NR. 112/1995!
Asa vom afla si realul argument pentru care practica in materia proprietatilor trecute silit la stat a fost atat de bulversata.
SA FIE FACUT PUBLIC NUMELE MAGISTRATILOR CARORA LI S-A CONSTITUIT DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA UNOR TERENURI IN BAZA LEGII NR.18/1991!
Asa vom sti si noi de ce cereri de reconstituire pe vechile amplasamente nu sunt solutionate nici dupa 18 ani.
Sigur, mi se va raspunde ca numarul acestor magistrati este absolut nesemnificativ in raport cu "alti beneficiari" (parlamentari, ministri, primari, consilieri locali, directori din aparatul administrativ, generali, militieni, securisti samd)… Diferenta e ca MAGISTRATII aplicau legea… insa niciodata in contra propriilor lor interese.
Iar viata i-a pedepsit aducandu-i in situatia in care isi pun problema daca constituie cu adevarat o putere… Iar de aici toate celelalte aspecte neplacute…
Felicitari pentru articol!
Stimata doamna, felicitari pentru articol, un adevarat discurs care ar trebui sa-l auda sau sa-l citeasca si Presedintele si sa ia aminte!
Succes!
În comentariul anterior nu f?ceam decât s? înt?resc cele spuse de doamna Pivniceru în acest articol ?i s? aduc câteva argumente în plus.
Nu în?eleg de ce a fost cenzurat. Poate nu m-am f?cut eu în?eleas?. Îmi pare r?u.
Felicit?ri doamna judec?tor!
felicitari,dna judecator,pt articol!
Buna ziua dna judecator,
Felicitari, si sanatate , exceptionala
atitudine, mai sunt oare si altii ca dvs??Cu cit mai multi cu atit mai bine!
Stimata doamna,
Am un caz , care se pare ca nu are rezolvare:socrul meu in varsta de 84 ani detine un teren vis-avis de Parlamentul Ronmaniei pentru care are :titlu, proces-verbal,cadastru, intabulare,absolut tot- fireste platitor de impozit la zi!
La toate adresele inaintate Primariei sect 5 sau primariei capitalei raspunsul este de regula:"terenul este situat intr-o zona de interes national,din perimetrul central al Municipiului Bucuresti, zona care este inclusa in studiul de sistematizare , zona pentru care nu s-au definitivat inca elementele de reglementare al PUZ".
Sau:"in zona respectiva nu se pot emite autorizatii de construire de nici un fel si nici nu vi se poate atribui un alt teren in schimb" iar ultima :terenul in cauza este situat in perimetrul curtii Casei Academiei …etc.Ce pot face? Sa chem in instanta pe cine?Ce sa cer?daca mi-ati sugera un singur elemnt v-as multumi din suflet.
Excelent articolul. O lectie despre bunul simt si onestiatea calcate in picioare. Macar de ar intelege cei carora le este adresat. Felicitari
Toate acestea trebuie puse in balanta cu responsabilitatea si respectul in primul rand de sine pe care trebuie sa-l manifeste judecatorii in exercitarea atributiilor lor constitutionale.
Ori cu totii stim, desi ne place sa trecem sub tacere ori sa imbracam realitati crude si prozaice in cuvinte pompoase, ca unele "spete" sunt mai mult decat rusinoase (sporuri de antena, asigurari casco, tichete de masa, valoarea de referinta sectoriala bugetari etc etc) ori profund discutabile juridic (sporul "de stres" etc).
In mod bizar pana acum nimeni nu a avut curiozitatea stiintifica si onestitatea intelectuala de a supune unui examen stiintific, obiectiv aceasta jurisprudenta care a ocazionat un grav conflict constitutional intre puterile statului.
In rest, da, de acord, puterea judecatoreasca nu poate fi asimilata celorlalti bugetari, iar cuprinderea intr-o lege unica de "salarizare" nu este posibila decat impreuna cu ministrii, parlamentarii si presedintele.
De acord, puterea politica incearca sa-si subordoneze justitia si o face cu brio prin subfinantare (care determina ineficienta si contradictii interne grave), deficit de personal si dezinteres fata de modernizarea legislativa (codurile noi erau necesare de 10 – 15 ani, ca premisa a reformei in justitie, care fara aceste legi ramane o gluma).
Din pacate, suntem complici cu aceasta atitudine tacita prin spiritul de casta care se manifesta in csm, in corpul magistratilor si in asociatiile lor profesionale. Fara asumarea publica a unei responsabilitati specifice unei puteri dintr-un stat democratic, justitia nu are un mesaj onest si de luat in seama. De la mentalitatea de casta privilegiat, de satrap in roba, trebuie evoluat spre o mentalitate de putere aflata in slujba cetateanului (in numele ideii de justitie si al adevarului, desigur, iar nu intr-un sens populist si demagogic). Asta inseamna acceptarea criticii, ca principiu, chiar daca in concret critica vine de regula de la persoane care nu sunt in masura sa o formuleze (intelectual ori moral). Asta inseamna chiar si un mecanism de control democratic impotriva derapajelor, si aici rolul Curtii Constitutionale pare a fi unul legitim (daca va fi exercitat).
Raman asadar mefient fata de invocarea catastrofica a unei conspiratii anti-justitie, ori de cate ori aceasta este criticata. Cu atat mai mult cu cat aceste critici sunt, in contextul actual, foarte indreptatite.
O spun cu dorinta sincera ca justitia sa-si asume cu demnitate statutul constitutional (inclusiv limitele acestuia, incetand sa legifereze) si sa fie tratata si respectata ca atare.
Dar asta nu o sa pice din cer, ci trebuie meritat, prin munca de zi cu zi a fiecaruia. Mai ales prin munca de zi cu zi, si apoi cu un mesaj public coerent si demn (putin spirit autocritic fiind imperios necesar).
Sa incercam asadar sa stam la judecata cu noi insine, in fata propriei constiinte, inainte de a face judecata altora.
Felicit?ri! trebuie s? v? face?i mai des auzit? în speran?a c? cei care nu cunosc munca de judec?tor vor în?elege mai mult.
va felicit,sunteti un om exceptional de care acest sistem amortit avea nevoie;
sper ca veti reusi sa va faceti auzita mai des;
Toat? considera?ia pentru spiritul p?trunz?tor "în ale drept??ii"
de ce n-am auzit ori citit vreo opinie m?car asem?n?toare ?i de la CSMI?TI? cre o fi rolul acestora, raportat la puterea judec?toreasc?? ?i când vor în?elege domnii SINDICALI?TI din înv???mântul abramburicesc c? nu pot fi echivala?i cu magistra?ii, c? astfel de echival?ri sunt aberante ?i c? simplul fapt c? au studii superioare nu înseamn? c? fac ?i o activitate echivalent?!nu în?eleg de ce salariul ,agistratului a devenit referin?? pentru celelalte categorii de bugetari,când ace?tia nu au acela?i regim de incompatibilit??i ?i interdic?ii, bun?oar? nu depun declara?ii de avere în care s? consemneze m?car banii din medita?ii nedeclara?i niciunde, f?r? s? mai vorbim de cadourile de 1 Martie, 8 Martie, sfâr?itul anului ?colar, ziua de na?tere, onomastic? etc? în asemenea condi?ii activitatea magistra?ilor e una ridicol?, pe care mai bine STATUL ar desfiin?a-o, dac? tot nu face trebuin??! ori mai bine ar inventa ÎCCJ COTROCENI,VICTORIA ?i în completare Curtea de Apel Realitatea TV ?i Antena 1 ?i dac? mai r?mâne ceva Tribunalul FSLI, Spiru Haret, Alma Mater, acestea fiind ACUM CU ADEV?RAT INSTAN?ELE CARE DREPTATE
Exceptional articol. Felicitarile mele. Sper ca-l vor citi si cei carora li se adreseaza.
Felicitari pentru articol.Pacat ca nu sunteti sustinuta de colegii dvs din CSM care ar avea puterea sa faca mai multe,de fapt acest articol ar fi trebuit sa vina din initiativa lor, sa expuna public toate neajunsurile cu care se confrunta magistratii si personalul auxiliar,dar se pare ca si ei sunt coordonati politic.
ABSOLUT DE ACORD CU DOAMNA JUDECATOR PIVNICERU , O VOCE REPREZENTATIVA SI CONVINGATOARE ! FELICITARI DIN INIMA PENTRU ARTICOL ! SPER CA VA FI CITIT SI DE REPREZENTANTII ALTOR PUTERI ALE STATULUI ! MACAR DE CATRE UNII…
Nu sesizez decat un dezvoltat spirit de casta si un dispret total fata de functionarii publici care au responsabilitati la fel de importante precum magistratii.
Va felicit pentru articol, doamna judecator. Minunata atitudine. Sunt convins ca si colegii dumneavoastra va sunt alaturi , nu ma refer la cei din CSM pentru ca ei nu va mai sunt colegi de cand sunt numiti in functie, poate doar cu "jucatorul" sa faca echipa.
Cat despre critici, trebuie acceptate, ca principiu, chiar daca ele vin cum spunea anterior cineva, de regula, de la persoane care nu sunt in masura sa o formuleze (intelectual sau moral) mai ales cand se ascund in spatele lui Icsulescu33, sau ….jr.
Inca o data felicitari si speranta ca va fi citit de cei carora se adreseaza.