Am citit pentru prima data articolul Cazul exploratorilor speologi in urma cu sase ani, la recomandarea prietenului meu, Liviu Damsa. Asa l-am descoperit pe Loan L. Fuller, profesor american care a predat filozofia dreptului la Harvard University. Fascinat de modul practic si simplu in care prezinta ideile complexe ale teoriei dreptului, am comandat de pe amazon.com toate cartile sale. Mai tarziu, Liviu avea sa-mi spuna ca l-a avut ca profesor pe unul din discipolii lui Fuller, in perioada in care a studiat dreptul la Illinois College of Law, intr-un program masteral; astazi Liviu este doctorand in una din universitatile de top din Anglia.
Cu fiecare timp trecut de atunci, ma gandesc deseori ca as fi dat toti cei patru ani de scoala de drept romaneasca pentru cateva luni in compania profesorului Loan L. Fuller. Astazi imi doresc sa am timpul necesar pentru a introduce in dezbaterile juridice din tara atat conceptele teoretice pe care Fuller si-a bazat argumentele, cat si pozitiile critice pe care le-a declansat ulterior. In urmatorii 50 de ani de la data publicarii sale, a fost scrisa o carte si s-au publicat doua simpozioane in cele mai importante reviste de drept americane, cu scopul de a marca un moment esential: data la care teoria dreptului devine accesibila practicienilor. Dupa Cazul exploratorilor speologi studentii de la drept, viitori judecatori, nu mai pot refuza sa includa constant in hotararile si argumentele lor principiile si fundamentele teoriei dreptului.
Marturisesc ca am lucrat cativa ani la aceasta traducere. Un text intermediar a mai fost publicat in urma cu cativa ani. Probabil ca versiunea in limba romana a asteptat timpul sau pentru a capata o forma finala. Astazi, noua generatie de judecatori are nevoie de acest text. In comparatie cu culturile juridice cu traditie, justitia romana are de rezolvat in prezent mult mai multe ” cazuri grele ” sau dileme morale, asa cum e cel descris in articolul lui Fuller..
Meritul principal al profesorului Fuller este ca a dezvoltat un set de intrebari si a propus cateva raspunsuri fundamentate pe teoriile principale ale dreptului, in care conceptul de ” canibalism ” poate fi inlocuit cu orice alta problema complexa de drept sau dilema morala :
1. Exista situatii in care putem (a) justifica si (b) disculpa un caz de canibalism, fundamentate pe considerente de ordin moral?
2. Indiferent de raspunsul de mai sus, poate exista un argument legal pentru a justifica un act de canibalism pentru a salva viata unui alt om ? Este argumentul necesitatatii o aparare juridica justificata?
3. Care este legatura dintre chestiunile 1 si 2?
4. Care este rolul unui judecator al instantei supreme in a lua hotarari privind un “caz greu” folosind argumente juridice? Cum difera acest rol fata de cel al altor functionari sau demnitari ?
5. Ce fel de argumente sunt admisibile, valabile si convingatoare in (a) elaborarea si (b) motivarea unei decizii in “cazurile grele”, in care judecatile morale si cele juridice se afla in contradictie? Care este legatura intre (a) si (b)? Joaca opinia publica vreun rol in procesul de la (a) la (b)? Au (a) cetatenii si (b) judecatorii o obligatie irevocabila de a respecta intocmai legea ?
Cazul exploratorilor speologi este un bun punct de plecare pentru a introduce o teorie a deciziei judiciare, in care (1) argumentele morale si (2) argumentele juridice (3) se afla in conflict iar (4) rolul judecatorului este de a alege (5) argumentele valabile din punct de vedere moral, convingatoare pentru opinia publica si admisibile din punct de vedere juridic.
Inainte de toate insa este nevoie sa dezvoltam o teorie a dilemelor morale. Numesc dilema morala situatia in care a face ceea ce este moral corect, respectiv incorect are ca rezultat un efect ilegal, respectiv legal. Iata cateva exemple de dileme morale, pe langa cel discutat pe larg in articolul lui Fuller: avortul; eutanasia; abuzurile de orice fel; retrocedarea proprietatilor; utilizarea resurselor in situatii de criza. Va invit sa completati aceasta lista!
Rezolvarea unor dileme morale este o sarcina dificila. Gandirea critica, argumentarea, experienta de viata, vocatia, discernamantul si echilibrul interior sunt cateva din ingredientele necesare. Din pacate actuala scoala de drept nu ofera viitorului judecator instrumentele necesare pentru a face alegerile cele mai potrivite.
Societatea romaneasca este una in care dilemele morale sunt frecvente. Judecatorii sunt arbitrii care au puterea si autoritatea de a readuce conceptele morale in constructia argumentelor juridice.
PDF 
o invitatie pt adrian83
aveti o opinie in legatura cu problema de drept deosebit de interesanta expusa de domnul Dan Stoica? desigur,alta decat cea cu alesii neamului…vox populi vox dei…chiar asa,ce ar glasui maria sa poporul in speta de fata?!
Punctual:
- foarte bun articolul si mai ales cazul;
- de citit de catre cei care vor sa inteleaga mai mult despre ce reprezinta de fapt Dreptul si Legea. Foarte recomandabil judecatorilor;
- inca o dovada ca in fapt, contrar opiniilor din ultima vreme, avem nevoie de filosofie mai mult ca oricand…
a pune intrebarea potrivita si a sesiza esenta unei probleme sunt uneori lucruri mai importante decat raspunsurile/solutiile in sine.in special in aula academiei, unde se gaseste publicul tinta al acestui articol. acolo unde comparatiile cu motoreta si cuvinte cum sunt "sokares" nu se isi afla locul..
Domnule Stoica, am citit hotararea. Ma surprinde ca imaginarii judecatori americani nu dispuneau de instrumente legislative suficiente ca sa poata surmonta dilema morala ce le chinuia sufletele. Daca ar fi trait sub legea penala romana, ar fi putut aplica art.45 C.pen. privind starea de necesitate. E un caz tipic de inlaturare a vinovatiei prin savarsirea faptei prev de legea penala sub constrangerea exercitata de un fenomen natural, al carui pericol este iminent si de neinlaturat, decat prin uciderea si consumarea carnii unui alt semen.
Problema dilemelor morale se pun si vor continua a se pune in orice sistem juridic. Problema discernamantului tinerilor judecatori nu este o problema specifica a Romaniei si in afara de faptul ca ati sesizat foarte bine problema, nu vad foarte bine unde vreti sa ajungeti cu propunerea dumneavoastra. Adica dumneavoastra sunteti ca Motoreta: faceti zgomot da nu avansati ,adica nu propuneti nimic constructiv si personal ma intreb scopul acestei interventii…
Fara interes
F.bun articolul, as completa LISTA dar nu stiu daca ma admiteti inca. Sa vedem.
Intrebari mai mult decat binevenite.V-ati pus oare problema ca sistemul nostru juridic POSDECEMBRIST , din cauza ambiguitatii fata de mostenirea sistemului juridico-politico-administrativ comunist, practica o ILEGALITATE LEGALA? Ma refer in mod special la statutul fostilor detinuti politici anticomunisti si astazi DUSMANI AI POPORULUI, cu toate consecintele juridice ,sociale, morale si materiale care decurg din acesta; consecinte care au taiat in carne vie timp de 20 de ani. Ele au creat o noua realitate sociala ,asta pe care o vedem si care nemultumeste pe multa lume. Mai mult, teoria mea(prezentata si intr-o sedinta publica de specialitate) este ca din cauza ABUZURILOR patrimoniale sistematic practicate de justitia postdecembrista impotriva acestei categorii – si nepedepsite de NIMENI si cu NIMIC, dimpotriva rasplatitia cu pro movari- s-a "validat" sistemul actual de relativism total fata de dispozitiile legale.
Retrocedarile , in cele mai multe cazuri,nu s-au facut decat pe pile, relatii si factori de influenta care nu au in general mai deloc o legatura cu dreptatea si reparatia morala. Dimpotriva.
Daca va intereseaza acest subiect, voi detalia.
Foarte bun artiolul, felicitari, domnule fost coleg de studii la Universitatea 'Al.I.Cuza'din Iasi.
Rezolvarea unor dileme morale de catre instanta judecatoreasca suna foarte bine ca si finalitate a actului de justitie.Acest lucru mi se pare insa irealizabil in sistemul judiciar romanesc si astept cu nerabdare exemple care sa contrazica opinia mea.
La acest moment m-as declara fericita cu gasirea unor solutii si aplicarea lor imediata in situatii de genul:solutii contrare pronuntate in spete asemanatoare,incetarea instabilitatii legislative si a practicii in materie (de genul celei care te face sa te indoiesti de postulatele invatate la scoala) etc.
Ca o idealista declarata, salut insa ridicarea si prezentarea punctului tau de vedere, in ideea ca a te cantona la realitatea imediata nu va aduce niciodata progresul necesar.
In ce priveste dilemele morale, ca exemple, imi propun sa revin.
Inca o data observ aceleasi vechi probleme ale justitiei: Pericolul filozofiei si a filozofilor asupra problemelor practice. Vad in comentarii o oarecare pasiune pentru filozofie si asta nu este bine. SUntem juristi si nu filozofi. Daca cineva vrea sa se laude cu filozofia lui astfel incat toata lumea sa pice pe spate datorita, vezi Domane, gandirii supra luminate, sa o faca in reviste de specialitate de filozofie. Lasati dreptul pe seama juristilor. Filozofilor, daca v-ati apucat de drept lasati-va, nu e meseria voastra pe taram juridic. O hotarare judecatoreasca trebuie sa fie inteleasa de toata lumea, incluisv de badea Ioan caruia daca ii iei casa trebuie sa inteleaga de ce a pierdut-o. Complexele de inferioritate sau superioritate ale filozofilor nu au ce cauta in hotararile judecatoresti.
@gabriela: trebuie sa incepem cu ceva.articolul lui Fuller este un prilej de medidatie dar si actiune.pe langa intrebarile pe care ne forteaza sa ni le punem in legatura cu ce e legea si la ce foloseste ea, este important si faptul ca strange intr-un singur loc, in mod aplicat, intr-un spatiu restrans si pe intelesul tuturor o dezbatere foarte veche si mereu actuala legata de separatia dintre drept si morala.mi-as dori ca aceasta dezbatere sa fie prezentata si studentilor de la drept, viitori judecatori si avocati
@jurist: numarul mare de accesari dovedeste ca e nevoie de astfel de probleme in comunitatea juristilor.mi-as fi dorit sa cititi cu atentie traducerea spetei; ati fi observat ca deciziile judecatorilor americani imaginari sunt scrise intr-un limbaj foarte accesibil, pe intelesul tuturor.juristii au nevoie sa se aplece asupra unor probleme de acest tip;este nevoie de "filozofie" in sensul definirii conceptuale a sensului profesiei si a instrumentelor cu care lucreaza.aceste instrumente sunt concepte abstracte, putin palpabile. nu sunt lopeti, cazmale, masinarii, calculatoare. si atunci e absolut necesar ca toate aceste concepte abstracte in baza carora se iau decizii cu efecte palpabile,sa aiba un fundament corect si bine inteles. acest fundament se bazeaza pe raspunsurile la intrebarile fundamentale: ce este justitia; ce este legea;cum ia nastere si ce este dreptul pe care un cetatean il poate realiza folosind sistemul judiciar. Fara aceste raspunsuri, totul este haos in mintea avocatilor si judecatorilor care aplica dreptul; un haos care se reflecta apoi in rezultatele muncii lor.
Am citit atent speta inainte sa postez. Este o speta clar imaginara, niciodata nu se vor regasi intr-o hotarare judecatoreasca de tip colegial asemenea consideratii gen " ma mir sau sunt stupefiat" de gandirea colegului etc.
Sa fiu bine inteles: Ma opun incurajarii filozofiei si filozofilor in sistemul juridic. Din pacate multi asemenea "ganditori" au acces in sistemul juridic deoarece urmarea unei cariere pur filozofice este aproape imposibila din punct de vedere material. In schimb salariul sau veniturile unui jurist permit un trai decent, astfel ca au atras pasionatii de filozofie in sistem.
Hotararile judecatoresti trebuie sa fie menite sa rezolve litigiile si dea caracter de predictibilitate. DIn pacate multi judecatori transforma hotararile judecatoresti in taram de defulare personala, in razboi personal cu instanta inferioara sau superioara, in adevarate dizertatii filozofice de care chiar nu are nimeni nevoie.
REPET, daca nu am fost bine inteles: FILOZOFIA isi are locul in revistele sau cluburile de specialitate unde se pot inscrie fara probleme si juristii filozofi. Raspunsurile la intrebarile fundamentale se pot da printr-un limbaj strict juridic, combinat eventual cu unul pur filologic, si nu prin filozofii. Niciodata rolul hotararilor judecatoresti nu este acela de a ajuta la intocmirea unui clasament al celor care le concep.
@jurist: va respect opinia, dar mi se pare prea.. filozofica. Daca intelegeti prin filozofie teoria marilor intrebari ale gandirii omenesti, o suma de concepte abstracte care ne orbesc cu frumusetea lor ideala, atunci sunt de acord cu dvs. ca scopul dreptului nu este de a naviga printre ele. Dar va invit sa folositi jurisprudenta.ro (jurindex) pentru a-mi indica macar o hotarare judecatoreasca unde gasim o "disertatie filozofica" . daca ne-am gasi in fata unei disertatii filozofice reale inseamna ca am putea identifica cu usurinta: structurarea argumentului (Deciziei), critica argumentelor neluate in considerare si argumentarea neincluderii unor fapte si probe in decizia luata. o structura simpla, pe care "pasionatii de filozofie" o cunosc, daca sunt atat de pasionati cum sustineti. cum eu nu am intalnit prea multe astfel de "disertatii" ma tem ca dvs. de fapt criticati unele dezvoltari personale si sofisme care, sunt de acord, le gasim in multe hotarari judecatoresti.doar ca ele se gasesc acolo tocmai din lipsa insusirii temeinice a unor principii fundamentale si a dezbaterii lor. cum dezbaterea, critica, identificarea valorilor sunt instrumente teoretice (nu stiu daca pur filozofice) ma tem ca lipsa lor din instrumentarul juridic ne-a adus in situatia de a avea atat de multe defectiuni in sistemul judiciar.
Nu se putea aplica starea de necesitate
Speta nu e in intregime imaginara, au existat mai multe cazuri de canibalism in situatii extreme.
Cel putin in sistemul common law, in cauza R vs Dudley and Stephens ( http://en.wikipedia.org/wiki/R._v._Dudley_and_Stephens ) s-a decis ca starea de necesitate nu te apara de acuzatia de omor.
Deci cazul speologilor, desi el insusi imaginar, are corespondent in "lumea reala". Ceea ce face dezbaterea judecatorilor imaginari cu atat mai interesanta.
Din punctul meu de vedere, fundamentele justitei sunt de natura filosofica si etica. Incercarile de a exclude de plano implicatiile filosofice sau morale ale dreptului sunt… oh well, naive.
Excelent articol, asadar.