FLUX ŞTIRI JURIDICE (surse)
AnunţuriActive LawyersUNBR INPPA BarouriAlegeri organe de conducere în avocaturăUNNPR INR NotariUNEJ CNPPEJ Executori
InstanţeParcheteMinisterul Justiţiei CSM INM SNGAlegeri CSMGuvernAdministraţia PrezidenţialăSurse internaţionaleJURIDICE.roVaria
 
Active Lawyers
www.activelawyers.ro
isoLEX
JURIDICE

MEMBERSHIP
JURIDICE
✓ Acces nelimitat la transmisiuni LIVE, înregistrări VIDEO și transcripturi JURIDICE.ro. Şi multe altele. Click aici pentru detalii.

Constituirea tribunalului arbitral în arbitrajul potrivit regulilor ICSID şi regulilor UNCITRAL. Aspecte comparative

28 ianuarie 2016 | Raluca BENGESCU
4.118 citiri
Print Friendly
 
Legea dării în plată DREPT COMERCIAL 2016 DREPT CIVIL 2016 DREPTUL INTERNETULUI 2016

În procedura arbitrală, un element particular și definitoriu îl reprezintă constituirea tribunalului arbitral, care, spre deosebire de instanţele de judecată de drept comun şi chiar internaţionale[1], se formează în conformitate cu voinţa părţilor, pentru fiecare litigiu în parte. Prin urmare, autonomia de voinţă a părţilor, recunoscută de numeroase convenţii internaționale[2], joacă un rol „vital”, atât în constituirea tribunalului arbitral, dar şi în determinarea profesionalismului cu care acesta va soluţiona disputa.

Se spune că arbitrajul este la fel de bun, precum arbitrii săi. Deşi afirmaţia a devenit un clişeu, asta nu o face mai puţin adevărată, dată fiind influenţa semnificativă pe care o au arbitrii asupra calităţii actelor de procedură şi asupra sentinţei arbitrale. De aceea, constituirea tribunalului arbitral reprezintă o etapă care trebuie tratată cu maximă seriozitate si diligenţă de către părţile litigiului.

În cele ce urmează, vom analiza procedurile de constituire a tribunalului arbitral, astfel cum sunt reglementate de Convenţia Centrului Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii (“Convenţia ICSID”) şi de regulile de procedură arbitrală ICSID (“Regulile de arbitraj ICSID”), dar şi de (ii) Regulile de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional (“Regulile de arbitraj UNCITRAL”).

1. Procedura de constituire a tribunalului arbitral în arbitrajele ICSID
Procedura de constituire a tribunalului arbitral (“Tribunalul”) este expres reglementată de Capitolul IV, Secţiunea 2 din Convenţia ICSID, dar şi de 6 Reguli prevăzute în Capitolul I al Regulilor de arbitraj ICSID, care au rolul de a detalia şi aplica procedura instituită prin Convenţie. Potrivit acestor reglementări, Tribunalul se va constitui conform regulilor stabilite în convenţia arbitrală sau, în lipsa unei convenţii, potrivit unor proceduri prevăzute expres şi detaliate în cele ce urmează.

1. 1. Constituirea Tribunalului potrivit convenţiei arbitrale
Conform principiului priorităţii convenţiei arbitrale în constituirea instanţei arbitrale, principala sursă care stabileşte modalitatea de constituire a Tribunalului o reprezintă convenţia arbitrală[3] existentă la data înregistrării cererii arbitrale sau încheiată ulterior, ad-hoc şi comunicată cu celeritate Secretarului-General al Secretariatului ICSID[4]. În scopul constituirii în mod valabil a Tribunalului, convenţia trebuie să prevadă modalitatea de numire a arbitrilor, cât şi numărul acestora, care trebuie să fie întotdeauna impar, incluzând un arbitru unic.

Potrivit art. 37 din Convenţia ICSID, dar şi a Regulii nr. 1, Tribunalul arbitral se constituie “cât mai curând posibil”, după notificarea părţilor de către Secretarul-General cu privire la înregistrarea cererii arbitrale în registrul arbitral[5].

Subliniem că alegerea directă a arbitrilor de către părţi este considerată a fi metoda preferată de constituire a Tribunalului, maximizând controlul acestora asupra cursului procesului arbitral[6].

1. 2. Constituirea Tribunalului în lipsa unei convenţii arbitrale
În cazul în care părţile nu ajung la o înţelegere privind constituirea Tribunalului anterior înregistrării cererii arbitrale, acestea, dacă nu au stabilit altfel, urmează procedura prevăzută de Regula nr. 2, care dispune după cum urmează:
– partea care formulează cererea arbitrală va propune celeilalte părţi, în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii, desemnarea unui arbitru unic sau a unui alt număr impar de arbitri şi va specifica modalitatea de numire a acestuia/acestora;
– în termen de 20 zile de la primirea propunerii înaintată de către partea care a formulat cererea arbitrală, cealaltă parte, fie va accepta propunerea, fie va face o contra-propunere privind numărul de arbitrii şi modalitatea de numire a acestora;
– în termen de 20 zile de la primirea răspunsului, partea care a formulat cererea arbitrală va notifica cealaltă parte cu privire la acceptul sau refuzul său privind contra-propunerea primită.

Comunicările indicate mai sus sunt transmise fie prin intermediul Secretarului-General, fie direct între părţi, cu o copie la Secretarul-General, respectând astfel regula impusă de art. 24 alin. (1) privind mijloacele de comunicare, prevăzută de Regulamentul Administrativ şi Financiar ICSID[7].

Dacă în termen de 60 zile de la data înregistrării cererii arbitrale, părţile nu ajung la niciun consens privind constituirea Tribunalului, oricare dintre părţi poate abandona procedura prevăzută de Regula nr. 2 şi se poate adresa Secretarului-General, informându-l că alege procedura de constituire a Tribunalului prevăzută de art. 37 alin. (2) lit.b) din Convenţia ICSID şi detaliată în Regula nr. 3.

Potrivit art. 37 alin (2)  lit. b) din Convenţia ICSID, Tribunalul va fi format din trei arbitri, fiecare parte numind un arbitru (denumit si co-arbitru), iar cel de-al treilea, care va fi şi Preşedintele Tribunalului, va fi desemnat prin acordul părţilor. Subliniem că, spre deosebire de procedura prevăzută de Regula nr. 2, această normă are un caracter imperativ, părţile sau arbitrii neavând posibilitatea de a deroga de la ea prin renunţare sau, de exemplu, prin desemnarea Preşedintelui Tribunalului de către cei doi co-arbitrii ori în urma deciziei celor trei arbitri[8].

Procedura efectivă de numire a celor trei arbitrii este expres reglementată de Regula nr. 3 şi constă într-o serie de comunicări[9] scrise între părţi prin intermediul Secretarului-General sau direct între părţi, cu o copie la Secretarul-General.

În situaţia în care Tribunalul nu se constituie în termen de 90 de zile (sau alt termen convenit de părţi) de la înregistrarea cererii arbitrale, oricare dintre părţi poate recurge la procedura prevăzută de Regula nr. 4, care îi permite să solicite Preşedintelui Consiliului Administrativ al ICSID (prin intermediul Secretarului-General) să numească arbitrii care nu au fost numiţi, respectiv să desemneze Preşedintele Tribunalului. Urmare a cererii adresate, Preşedintele Consiliului Administrativ al ICSID trebuie să depună toată diligenţa în scopul efectuării numirilor necesare în termen de 30 de zile de la primirea cererii, cu consultarea prealabilă a părţilor.

Este important de menţionat că odată ce una dintre părţi înaintează o astfel de cerere Preşedintelui Consiliului Administrativ, partea care nu şi-a desemnat arbitrul este decăzută din acest drept[10].

Subliniem că procedura prevăzută de Regula 4 de mai sus are un caracter facultativ, astfel încât părţile pot alege să continue procedura obligatorie prevăzută de art. 37 alin. (2) lit. b) din Convenţia ICSID, şi după împlinirea termenului de 90 de zile.

1. 3. Acceptarea mandatului de către arbitri
Potrivit Regulii nr. 5, odată finalizată una dintre procedurile de numire menţionate mai sus, părţile sau Preşedintele Consiliului Administrativ al ICSID, după caz, vor informa Secretarul-General cu privire la arbitrii numiţi şi a modalităţii de numire a acestora, iar acesta din urmă va solicita acceptul arbitrilor respectivi. În cazul în care arbitrul nu răspunde într-un termen de 15 zile, se prezumă că refuză mandatul, caz în care Secretarul-General va informa de îndată părţile şi, după caz, Preşedintele Consiliului Administrativ al ICSID, în vederea reluării procedurii de numire, în conformitate cu procedura parcursă anterior. Potrivit doctrinei[11], termenul de 15 zile poate fi prelungit, prin acordul părţilor.

În ceea ce priveşte mandatul propus, arbitrilor nu le incumbă nicio obligaţie de acceptare, aceştia având dreptul să refuze, chiar dacă sunt înscrişi în Panelul Arbitrilor ICSID[12].

Tribunalul se consideră a fi constituit în mod oficial, iar procedurile de arbitraj a fi deschise, la data la care Secretarul-General notifică părţilor acceptarea mandatelor de către arbitri. În ciuda acestei reguli, în anumite cauze s-a considerat că data constituirii Tribunalului este data la care arbitrii au acceptat mandatul[13].

În scopul confirmării mandatului primit, înainte de prima sesiune a Tribunalului, fiecare arbitru va semna o declaraţie (în forma prestabilită în Regula nr. 6 (2)), cu privire la, inter alia, imparţialitatea sa, respectiv inexistenţa conflictelor de interese cu părţile litigiului, ori privind păstrarea confidenţialităţii[14] asupra oricăror informaţii privind litigiul.

1. 4. Condiţii de admisibilitate a arbitrilor
Separat de regula privind constituirea Tribunalului dintr-un număr impar de arbitri, reglementările ICSID impun în sarcina arbitrilor îndeplinirea unor exigenţe personale şi profesionale, destinate să asigure imparţialitatea şi independenţa Tribunalului arbitral.

a) Criterii privind naţionalitatea arbitrilor
În ceea ce priveşte naţionalitatea arbitrilor, art. 39 din Convenţia ICSID şi Regula nr. 1 (3) conţin dispoziţii stricte, stabilind că majoritatea membrilor Tribunalului trebuie să fie resortisanţi ai altor state decât statul parte la litigiu sau statul din care provine cealaltă parte (investitorul), cu excepţia cazului în care arbitrul unic sau fiecare membru al Tribunalului au fost numiţi prin acordul părţilor.

Mai mult, Regula nr. 1 (3) stabileşte că în ipoteza în care Tribunalul se constituie din trei membri, o persoană resortisantă a statului uneia dintre părţi poate fi desemnată co-arbitru, numai în urma obţinerii acordului celeilalte părţi. În caz contrar, partea care ar face prima numire, ar împiedica cea de-a doua parte să desemneze un arbitru naţional.

O altă excepţie de la regula majorităţii o reprezintă situaţia în care arbitrii sunt numiţi de către Preşedintele Consiliului Administrativ al ICSID, caz în care aceştia trebuie să fie resortisanţi ai altor state.

Potrivit doctrinei[15], se întâmplă deseori ca arbitrul să aibă naţionalitate dublă/multiplă, situaţie în care se va lua în considerare naţionalitatea dominantă a acestuia, recomandarea fiind însă să se evite desemnarea unui astfel de arbitru.

b) Criterii personale şi profesionale
Datorită rolului decisiv pe care îl au arbitrii asupra sentinţei arbitrale, selectarea acestora reprezintă una dintre cele mai importante şi totodată dificile sarcini cu care se confruntă părţile în procesul arbitral[16], necesitând o abordare informată şi diligentă, mai ales în privinţa arbitrilor care nu figurează în Panelul Arbitrilor ICSID. Prin urmare, părţile trebuie să se asigure că aceştia deţin calităţi personale şi competenţe profesionale excelente care să garanteze o judecată imparţială şi independentă. Suplimentar, părţile trebuie să aibă în vedere şi eventuala compatibilitate a arbitrilor, care să asigure un mod de lucru eficient[17].

c) Incompatibilităţi
Regula nr. 1 (4) interzice constituirea Tribunalului din persoane care au contribuit în trecut la soluţionarea disputei, în calitate de mediator sau arbitru. Prin urmare, aşa cum rezultă şi din cauza Suez, Vivendi Universal S.A. v. Argentina, participarea unui arbitru într-o cauză anterioară în care a fost implicată una dintre părţi, în principiu, nu aduce atingere independenţei sale în soluţionarea unui litigiu ulterior în care este implicată aceeaşi parte.

2. Procedura de constituire a tribunalului arbitral în arbitrajele UNCITRAL

Asemănător reglementărilor ICSID, şi Regulile de arbitraj UNCITRAL impun un număr impar de membri, aplicând cu prioritate, regulile stabilite de părţi în convenţia arbitrală privind constituirea Tribunalului. Reglementările privind constituirea Tribunalului se regăsesc, în principal, în secţiunea 2, art. 7-10.

2. 1. Constituirea Tribunalului potrivit convenţiei arbitrale
În ipoteza în care părţile au decis constituirea Tribunalului dintr-un singur arbitru, atât reclamantul, prin notificarea de arbitraj, cât şi pârâtul, prin răspunsul la notificare, înaintează o propunere de arbitru unic, având un termen de 30 de zile de la primirea comunicărilor de către toate părţile litigiului, pentru adoptarea unei decizii în acest sens. Dacă părţile nu ajung la o decizie de comun acord, arbitrul unic va fi desemnat de către autoritatea de nominare[18]. În desemnarea arbitrului unic, autoritatea de nominare poate aplica “lista de proceduri”[19] prevăzută de art. 8 (2) din Regulile de arbitraj UNCITRAL, care are rolul de a permite părţilor, indirect, să participe la desemnarea arbitrului. În procesul de numire a arbitrului unic, potrivit doctrinei[20], autoritatea de nominare poate selecta şi arbitrul care a fost propus de una dintre părţi şi refuzat de cealaltă parte, dacă autoritatea îl găseşte potrivit pentru respectiva cauză.

În cazul în care părţile au decis constituirea Tribunalului dintr-un număr de trei arbitri, fiecare parte va numi un co-arbitru (tot prin intermediul notificării de arbitraj şi al răspunsului la notificare), iar cel de-al treilea, care va ocupa poziţia de Preşedinte al Tribunalului, va fi ales de către cei doi co-arbitri. Prin instituirea acestei reguli, se urmăreşte eficientizarea muncii arbirtilor[21], cărora, spre deosebire de reglementările ICSID, li se acordă dreptul de a completa echipa cu persoana pe care ei o consideră potrivită particularităţilor litigiului.

2. 2. Constituirea Tribunalului în lipsa unei convenţii arbitrale
În lipsa unei convenţii arbitrale privind numărul arbitrilor şi a modalităţii de numire a acestora, procedura de constituire a Tribunalului va fi iniţiată de către reclamant, prin notificarea de arbitraj transmisă pârâtului, prin care va face o propunere privind numărul arbitrilor, propunere pe care pârâtul o poate accepta sau nu, prin răspunsul la notificare.

Regulile de arbitraj ICSID stabilesc în mod expres în art. 7 (1) că Tribunalul va fi constituit din trei arbitri, dacă în termen de 30 de zile de la primirea de către pârât a notificării de arbitraj, părţile nu procedează la numirea unui singur arbitru.

De la această regulă s-a instituit însă un mecanism corectiv[22], potrivit căruia, autoritatea de nominare, la cererea unei părţi, poate desemna un singur arbitru, în situaţiile în care (i) partea care a propus un arbitru unic, nu primeşte niciun răspuns de la cealaltă parte în 30 de zile sau (ii) când una dintre părţi nu desemnează cel de-al doilea arbitru, în procesul de constituire a unui Tribunal format din trei membri. În vederea adoptării unei astfel de decizii, autoritatea de nominare va analiza valoarea şi complexitatea litigiului, părţile implicate în litigiu, dar şi natura tranzacţiei sau a disputei.[23]

În procedura de constituire a Tribunalului din trei arbitri, dacă în termen de 30 de zile de la primirea notificării uneia dintre părţi cu privire la desemnarea unui arbitru, cealaltă parte nu procedază la numirea propriului arbitrul, partea care a trimis cea dintâi notificarea, poate solicita autorităţii de nominare să desemneze al dolilea arbitru, ceea ce se traduce printr-o pierdere semnificativă pentru partea aflată în întârziere, câtă vreme autonomia unei părţi de a-şi desemna arbitrul preferat este una dintre caracteristicile definitorii ale procesului de arbitraj internaţional[24].

Autoritatea de nominare va desemna şi cel de-al treilea arbitru (Preşedintele Tribunalului) dacă părţile nu au agreat în acest sens, în termen de 30 de zile de la numirea celui de-al doilea arbitru.

În cazul în care părţile decid ca Tribunalul să fie format din mai mult de 3 membri, acestea sunt libere să aleagă procedura de numire a arbitrilor.

Regulile de arbitraj prevăd în art. 10 alin. (3) şi o soluţie de ultim resort în cazul în care Tribunalul nu poate fi constituit în conformitate cu niciuna dintre regulile evocate mai sus. În această situaţie, la cererea oricăreia dintre părţi, Tribunalul va fi constituit de către autoritatea de nominare, proces în care poate revoca şi numi sau renumi oricare dintre arbitri.

2. 3. Condiţii de admisibilitate a arbitrilor
a) Criterii privind naţionalitatea arbitrilor
În ceea ce priveşte naţionalitatea arbitrilor, Convenţia UNCITRAL impune condiţii mai puţin restrictive în comparaţie cu reglementările ICSID, permiţând arbitrilor să aibă orice naţionalitate, inclusiv cea a statelor din care provin părţile.

De la această regulă s-a impus însă o recomandare în privinţa Preşedintelului Tribunalului sau a arbitrului unic desemnaţi de către autoritatea de nominare, care, din motive de asigurare a neutralităţii Tribunalului, ar trebui să fie resortisanţi ai altor state. Această normă nu are un caracter imperativ, autoritatea de nominare putând să aleagă şi un co-naţional al uneia dintre părţi, dacă apreciază că nu aduce atingere imparţialităţii Tribunalului.

b) Alte criterii
Regulile de arbitraj UNCITRAL fac referiri exprese la obligativitatea selectării unor arbitri imparţiali şi independenţi, impunând în sarcina arbitrilor obligaţia de dezvăluire a oricăror aspecte care ar putea ridica dubii justificate în acest sens.

Separat, chiar dacă nu este menţionat în mod expres, arbitrii trebuie să întrunească condiţii de moralitate şi bună conduită, şi, bineînţeles, o desăvârşită pregătire şi experienţă profesională.

3. Concluzii
Atât reglementările ICSID, cât şi cele UNCITRAL stabilesc proceduri stricte şi foarte tehnice în ceea ce priveşte constituirea Tribunalului arbitral, proceduri care, dacă nu sunt avute în vedere în timp util şi în mod diligent de către părţi, pot genera repercusiuni negative asupra întregului proces arbitral, de la deraieri ale cursului procesual, până la pronunţarea unei sentinţe arbitrale incorecte. Prin urmare, abordarea cu maximă seriozitate şi profesionalism a acestei etape procesuale, reprezintă o condiţie sine qua non pentru stabilirea adevărului în procesul arbitral.


[1]. Curtea Internațională de Justiție.
[2]. Art. V (I) (d) din Convenția pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, New York (1958); Art. IV (1) b) din Convenția Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional, Geneva (1961); art. 10 alin. (1) din Legea Model UNCITRAL.
[3]. Regulile de constituire a Tribunalului se pot regăsi în tratatul bilateral de investiţii, legislaţia naţională sau într-un contract încheiat cu între părţile litigiului.
[4]. Potrivit art. 3 din Convenţia ICSID, Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii este constitit dintr-un Consiliu Administrativ şi un Secretariat. Potrivit art. 9 din aceeaşi Convenţie, Secretariatul este constituit dintr-un Secretar-General, unul sau mai mulţi Secretari-Generali Adjuncţi şi alt personal.
[5]. Înregistrarea cererii arbitrale în registrul arbitral este prevazută de Regula nr. 6 (1) (a) din Regulile de procedură pentru instituirea concilierii și arbitrajului ICSID.
[6]. Orkun Akseli, Appointment of  Arbitrators as Specified in the Agreement to Arbitrate, Journal of International Arbitration 20, no. 3 (2003), p. 248.
[7]. Potrivit acestei reguli, pe parcursul desfăşurării oricărei proceduri, Secretarul-General va reprezenta canalul oficial al comunicărilor scrise între părţi, Comisie, Tribunal sau Comitet. În principiu, părţile pot comunica în mod direct între ele, cu excepţia situaţiilor în care comunicarea este prevăzută de Convenţie, Regulile de arbitraj, Regulile de Instituire sau Regulile de Conciliere, caz în care comunicarea se va efectua prin intermediul Secretarului-General.
[8]. Petrochilos Noury and Kalderimis, Concise International Arbitration, editată de Loukas A. Mistelis (Wolters Kluwer Law & Business, 2010), p. 236, parag. 3.
[9] Comunicările prevăzute de Regula nr. 3 au următorul obiect:
– Oricare dintre părţi transmite o comunicare celeilate părţi, prin care (i) nominalizează două persoane, una dintre ele în calitate de co-arbitru (care nu va avea naţionalitatea niciuneia dintre părţi), iar cealaltă persoană, în calitate arbitru desemnat pentru funcţia de Preşedinte al Tribunalului şi (ii) invită cealaltă parte să colaboreze în desemnarea arbitrului pentru funcţia de Preşedinte al Tribunalului şi să îşi numească arbitrul.
– În răspuns la comnicarea primită, cealaltă parte (i) îşi va numi co-arbitrul (care nu va avea naţionalitatea niciuneia dintre părţi) şi (ii) va accepta desemnarea arbitrului propus de cealaltă parte pentru funcţia de Preşedinte al Tribunalului sau va face o altă propunere în acest sens.
– Imediat după primirea răspunsului, partea care a iniţiat corespondenţa va notifica cealaltă parte cu privire la acceptul sau refuzul său privind noua propunere pentru arbitrul ce va îndeplini rolul de Preşedinte al Tribunalului.
[10]. Petrochilos Noury and Kalderimis, Concise International Arbitration, editată de Loukas A. Mistelis (Wolters Kluwer Law & Business, 2010), p. 236, parag. 4.
[11]. Petrochilos Noury and Kalderimis, Concise International Arbitration, editată de Loukas A. Mistelis (Wolters Kluwer Law & Business, 2010), p. 239, parag. 3.
[12]. Potrivit Secțiunii 4 din Convenţia ICSID, Panelul Arbitrilor este format din persone calificate, care îndeplinesc condiţii excelente de moralitate şi pregătire profesională în domeniul dreptului (cu precădere), ingineriei sau finanţelor. Fiecare stat contractant are dreptul de a desemna în Panel 4 membri, care nu trebuie să fie neapărat resortisanţi ai statului respectiv.
[13]. SOABI v. Senegal.
[14]. Spre deosebire de obligația de confidențialitate de care sunt ţinuţi arbitrii, părţilor le incumbă o astfel de obligaţie numai dacă au încheiat un acord în acest sens.
[15]. Petrochilos Noury and Kalderimis, Concise International Arbitration, editată de Loukas A. Mistelis (Wolters Kluwer Law & Business, 2010), p. 98, parag. 3
[16]. W.Reisman et. Al., International commercial Arbitration (1997) pag. 640; D. Caron. L. Caplan & M. Pellonpaa, The UNCITRAL Arbitration Rules: A Commentary (2006), p. 167
[17]. Julian D M Lew, Loukas A Mistelis, Sefan M Kroll, Comparative International Commercial Arbitration, (Kluwer Law International, 2003), p. 1389.
[18]. Autoritatea de nominare are rolul de a desemna arbitrii, în lipsa convenţiei părţilor. Autoritatea de nominare poate fi o instituţie sau o persoană fizică, inclusiv Secretarul-General al Curţii Permanente de Justiţie de la Haga, şi, în principiu, este desemnată de către părţi. În lipsa unei înţelegeri între părţi, autoritatea de nominare va fi desemnată de către Secretarul-General al Curţii Permanente de Justiţie de la Haga.
[19]. Lista de proceduri pentru numirea arbitrului unic de către autoritatea de nominare este următoarea:
– Autoritatea de nominare va comunica fiecărei părţi o listă identică ce va conţine cel puţin trei nume;
– În termen de 15 zile de la primirea acestei liste, fiecare parte va înapoia lista autorităţii de nominare după ce a şters unul sau mai multe nume faţă de care au obiecţii şi a numerotat numele rămase pe listă în ordinea preferinţelor;
– După expirarea perioadei de timp menţionate mai sus, autoritatea de nominare va numi un singur arbitru dintre cele aprobate de pe listele restituite în concordanţă cu ordinea preferinţelor indicate de către părţi;
– Dacă, din orice motiv, numirea nu mai poate fi realizată în concordanţă cu această procedură, autoritatea de nominare îşi va exercita atribuţiile în mod discreţionar şi va numi un singur arbitru.”
[20]. Julian D M Lew, Loukas A Mistelis, Sefan M Kroll, Comparative International Commercial Arbitration, (Kluwer Law International, 2003), p. 239.
[21]. Julian D M Lew, Loukas A Mistelis, Sefan M Kroll, Comparative International Commercial Arbitration, (Kluwer Law International, 2003), p. 251.
[22]. UNCITRAL recommendations to assist arbitral institutions and other interested bodies under the UNCITRAL Arbitration Rules, revizuite în 2010, p. 18, parag. 40.
[23]. UNCITRAL recommendations to assist arbitral institutions and other interested bodies under the UNCITRAL Arbitration Rules, revizuite în 2010, p. 18, parag. 41.
[24]. Gary B. Born, International Commercial Arbitration,Volume I (Wolters Kluwer Law&Business 2009), p. 1423.


Av. Raluca Bengescu
Senior Associate, LEAUA & ASOCIAȚII


Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Return to Top ▲Return to Top ▲