Arii de practică: LitigiiAchizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativ
ContravenţiiDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergie
Executare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocMedia & PublicitateMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiSocietăţiTelecomVaria
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
JURIDICE

RIL admis. Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine în materie penală

29 ianuarie 2016 | Andrei PAP
JURIDICE
4.826 citiri
Print Friendly
 

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 28 ianuarie 2016 a fost publicată Decizia nr. 26/2015 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a legii în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine penale în vederea executării lor în România, cu referire concretă la posibilitatea recunoaşterii şi executării sancţiunilor/interdicţiilor aplicate de autorităţile judiciare străine al căror corespondent în legea română sunt pedepsele complementare/accesorii.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin sesizarea formulată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub nr. 344 la 6 octombrie 2015, s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea legii în material recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţi judiciare străine în vederea executării lor în România, cu referire concretă la posibilitatea recunoaşterii şi executării sancţiunilor/interdicţiilor aplicate de autorităţile judiciare străine al căror corespondent în legea română sunt pedepsele complementare/accesorii.

2. Optica jurisprudenţială

Într-o primă orientare a practicii, unele instanţe au considerat că, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 300/2013, sancţiunile/interdicţiile stabilite printr-o hotărâre de condamnare străină, similare pedepselor complementare/accesorii din legea internă, nu pot fi recunoscute şi executate în România.

În esenţă, în hotărârile judecătoreşti care reflectă această orientare s-a reţinut că pedepsele complementare/accesorii nu fac parte din categoriile de măsuri, expres şi limitativ stabilite de art. 154 alin. (3) şi art. 160 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ce pot constitui obiectul procedurii recunoaşterii hotărârilor străine.

Într-o a doua orientare a practicii, alte instanţe au considerat că pedepsele/interdicţiile stabilite prin hotărârile de condamnare pronunţate de statele străine, similare pedepselor complementare/accesorii din legea română, pot fi recunoscute şi puse în executare în această procedură.

În esenţă, hotărârile judecătoreşti care reflectă această orientare nu au explicitat motivele pentru care au dat o asemenea soluţionare problemei de drept analizate, ci s-au mărginit să examineze necesitatea adaptării pedepselor complementare/accesorii la legea internă.

3. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că sancţiunile/interdicţiile aplicate de autorităţile judiciare străine, al căror corespondent în legea română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot constitui obiectul procedurii de recunoaştere şi punere în executare în România a hotărârilor pronunţate de autorităţile judiciare străine.

Prin excepţie, s-a apreciat că astfel de sancţiuni/interdicţii, aplicate prin hotărâri pronunţate de autorităţi judiciare ale statelor care nu au transpus Decizia-cadru ori care nu sunt membre ale Uniunii Europene, pot fi recunoscute de autorităţile judiciare române, cu condiţia ca statul străin să solicite acest lucru în mod expres, precizându-se că, în lipsa unei atare solicitări exprese, recunoaşterea acestor sancţiuni nu este posibilă.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine în vederea executării lor în România stabileşte că:

Sancţiunile/Interdicţiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunţate de autorităţile judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia 2008/909/JAI, al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autorităţile judiciare române.

Sancţiunile/Interdicţiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunţate de autorităţile judiciare ale statelor care nu au transpus Decizia 2008/909/JAI ori care nu sunt membre ale Uniunii Europene, al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/ accesorii, nu pot fi puse în executare de autorităţile judiciare române, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres”.

Andrei PAP



Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲