FLUX ŞTIRI JURIDICE (surse)
AnunţuriActive LawyersUNBR INPPA BarouriAlegeri organe de conducere în avocaturăUNNPR INR NotariUNEJ CNPPEJ Executori
InstanţeParcheteMinisterul Justiţiei CSM INM SNGAlegeri CSMGuvernAdministraţia PrezidenţialăSurse internaţionaleJURIDICE.roVaria
 
Active Lawyers
www.activelawyers.ro
isoLEX
JURIDICE

MEMBERSHIP
JURIDICE
APS ROMÂNIA is recruiting lawyers | Dispute Resolution & Insolvency    Av. Laura ESTRADE    Av. Ștefan BOTEZATU    Exec. jud. Florin Traian COPUZEANU    Av. Elisabeta Florina STAN    Daniel UDRESCU    Av. Irena Anca TUDORIE    Av. Ilinca ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ    Av. Silviu STOICA    Av. Bogdan STOICA    Av. Ernest-Virgil POPOVICI    Av. Cristian POPESCU    Av. Florian NIȚU    Av. Vlad NEACȘU    Av. Ciprian DONȚU    Av. Valentin CREAȚA    Av. Alexandru AMBROZIE    Av. Luminița DĂNILĂ    Av. Ovidiu GORAN    Exec. jud. Silviu OANĂ    Av. dr. Adriana ALMĂȘAN    Av. dr. Doru TRĂILĂ    Av. Alexandru MOISE    Av. Eugen CHIVU    Av. Tiberiu CSAKI    Av. Magdalena GHIOCA    Av. Laura BELECA    Victor BELECA    Av. Cristian Paul LOSPA    Exec. jud. dr. Adrian Constantin STOICA    Jud. dr. Evelina OPRINA    Jud. Ana-Maria PUIU    Jud. dr. Mirela STANCU    Jud. Liviu UNGUR    Av. Elena Simona SPĂTARU    Av. Nicoleta Cristina ȘERBĂNOIU    Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ    Av. dr. Radu Răzvan POPESCU    Av. Andreea SZABO    Av. dr. Raul-Felix HODOȘ    Av. Ovidiu George MIHEȚ    Av. dr. Mihai OLARIU    Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL    Av. drd. Vladimir DIACONIȚĂ    Av. Andreea Ramona GHEORGHIU    Av. Alina MOLDOVAN    Av. dr. Carmen NENU    Av. Alin POSTELNICESCU    Drd. Mădălina IORDACHE    Drd. Georgina BODORONCEA    Liliana IOSIF    Răzvan-Horaţiu RADU    Catrinel BRUMAR    Dr. Iulia MOTOC    Dr. Camelia TOADER    Av. Alexandra NANIA    Av. dr. Norel NEAGU    Jud. Manuela GUȚU    Av. Emma PERȘU    Av. dr. Gabriel ULUITU    Av. dr. Magda VOLONCIU    Av. dr. Brândușa VARTOLOMEI    Prof. univ. dr. Ion Traian ȘTEFĂNESCU    Av. Adriana RADU    Jud. Amelia FARMATHY    Av. Laurențiu PETRE

Avocați, faceți Convenția să trăiască invocând-o! Magistrați, aplicați-o!

29 ianuarie 2016 | Monica LIVESCU
 | 12 comentarii
3.743 citiri
Print Friendly
 
Legea dării în plată DREPT COMERCIAL 2016 DREPT CIVIL 2016 DREPTUL INTERNETULUI 2016

Deschiderea cursurilor de pregatire pentru noua promoție de avocați stagiari ai Baroului din Paris la 5 ianuarie 2016 a beneficiat de prezența, ca invitat de onoare, a președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului – Guido Raimondi.

Discursul[1] președintelui Curții Europene ținut cu această ocazie a prilejuit o reafirmare a locului și rolului avocaților în sistemul de justiție și, în special, pentru apărarea drepturilor omului, pentru  punerea in aplicare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului în cadrul jurisdicțiilor interne:

Voi practicați o meserie nobilă, care are la bază idealuri de libertate și statul de drept. Acestea sunt exact valorile pe care Curtea noastră le apără!

Pentru a apăra cu eficacitate drepturile omului în fața jurisdicțiilor nationale și, de asemenea în fața Curții noastre, cunoașterea Convenției și a Protocoalelor sale este esențială. Asta înseamnă importanța formării  avocaților în materia drepturilor omului și prin urmare, școli de formare care completează educația universitară în particular. Aduc un omagiu celor care aici își consacră toată energia.

Avocații fac Convenția să trăiască. Părinții acestui tratat au vrut să își exprime atașamentul la valorile comune: democrație, respectul libertății individuale și statul de drept. Or, voi sunteți apărători înfocați ale acestor valori. Prin urmare, trebuie protejați avocații, pentru că (…) “libertatea avocatului de a-si practica meseria fără piedici” este ”unul din elementele esențiale ale oricărei societăți democratice și o condiție prealabilă a aplicării efective a Convenției, și în particular, garanția unui proces echitabil”. ” Profesia de avocat trebuie de asemenea protejată datorită serviciului public pe care ea îl indeplinește: administrarea justiției. ”

Au fost evocate cu acest prilej aspectele esențiale ale reglementării convenționale privind dreptul la apărare și  garanțiile exercitării efective și protecției  acestui drept fundamental, astfel cum sunt reflectate în jurisprudența Curții.  

Art. 6 paragraful 3 consacră dreptul oricărui acuzat de a fi asistat de un apărător ales de el și posibilitatea asistenței juridice gratuite asigurată de un avocat, atunci când cel în cauză nu își permite remunerarea unui avocat.

Extinderea garanțiilor prevăzute la art. 6 din Convenție privind accesul la un avocat s-a concretizat în jurisprudența Curții, inclusiv în materie civilă. În hotărârea din cauza Airey c. Irlandei din 9 octombrie 1979 s-a reținut privarea de dreptul la acces la justiție consacrat de art. 6 pentru refuzul de a acorda ajutor judiciar unei solicitante care nu avea mijloacele de a-și asigura serviciile unui avocat într-o speță privind un partaj – pentru că asistența unui avocat este indispensabilă în asigurarea șanselor reale ca un proces să fie soluționat echitabil.

Pornind de la premisa că drepturile garantate de Convenție nu pot fi doar teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a decis în hotărârea Artico c. Italiei din 13 mai 1980 că s-a produs o încălcare a art. 6 atunci când avocatul din oficiu nu și-a îndeplinit sarcinile și jurisdicțiile italiene nu au asigurat înlocuirea, deși aveau obligația să asigure reclamanților exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Această jurisprudență a rămas constantă. In cauza Vamvakas  c. Greciei din 9 aprilie 2015, Curtea a reținut că există circumstanțe în care statul nu poate rămâne pasiv, atunci când problemele legate de reprezentarea în justiție sunt aduse la cunostința autorităților competente. Dacă acestea sunt informate de astfel de probleme, ele au obligația fie de a înlocui avocatul în culpă, fie să îl oblige să își îndeplinească misiunea.

O altă chestiune, de asemenea crucială, e cea cu privire la etapa din procedură la care intervenția avocatului este indispensabilă. În cauza Salduz c. Turciei din 27 novembre 2008, Curtea a decis că art. 6 presupune că reținutul trebuie să beneficieze de asistența unui avocat din primele stadii ale interogatoriului poliției.

Garanțiile convenționale pentru respectarea efectivității dreptului la apărare vizează în special relațiile avocatului cu clienții săi. În acest sens, președintele Curții a subliniat că este absolut crucială problema confidențialității, inerentă în relația dintre avocat și client. Relevante: cauza Golder c. Marea Britanie din 21 februarie 1975, care a consacrat dreptul la respectarea corespondenței deținutului cu avocatul, aplicabil atât deținuților condamnați, cât și persoanelor în stare de detenție provizorie; cauza Kopp c. Elvetiei din  25 martie 1998, în care a fost sancționată interceptarea liniilor telefonice ale unui cabinet de avocat.

Limitele obligației de confidențialitate și ale secretului profesional au fost expuse în cauza Michaud c. Frantei din 6 decembrie 2012 în care Curtea a reafirmat importanța secretului profesional al avocaților, dar a considerat că obligația de a raporta tranzacțiile suspecte urmărește scopul legitim de apărare a ordinii publice și prevenire a infractiunilor penale era necesară pentru a atinge obiectivul luptei împotriva spălării banilor și a criminalității asociate și că nu presupune o ingerință disproporționată în secretul profesional.

În discursul președintelui Curții a fost reafirmată o altă garanție importantă acordată avocaților: cea care priveste protecția cabinetul avocatului, consacrată în hotărârea din cauza Niemietz c. Germaniei din 16 decembrie 1992, prin raportare la prevederile art. 8 din Convenție. Viața profesională a avocatului a fost inclusă în noțiunea de viață privată și domiciliu. Un argument al Curții este important a fi reamintit: în cazul unui avocat, o astfel de intruziune poate afecta buna administrare a justiției și, prin urmare drepturile garantate de art. 6.”

Dacă pot să intervină percheziții, acestea trebuie realizate observând un număr de garanții, între care cea mai importantă este prezența decanului Baroului sau a reprezentantului său.

Reafirmarea unei alte garanții la fel de importante este cea privind protecția globală a corespondenței  avocatului, inclusiv cea transmisă prin toate modalitățile moderne de comunicare.

În cauza Servulo si Asociatii – Societate de Avocați c. Portugaliei, Curtea a considerat confiscarea fișierelor electronice dintr-un cabinet de avocat ca făcută cu respectarea garanțiilor procedurale care să permită prevenirea abuzurilor sau a arbitrariului și protejarea secretului profesional al avocaților.

În schimb, în cauza Vinci Construction c. Frantei din 2 aprilie 2015, Curtea a constatat o violare în cazul confiscării nediferențiate a documentelor informatice, care conțin corespondența confidențiala avocat client, în cadrul unei inspecții derulate de Departamentul pentru concurență la sediul a două societăți comerciale.

O altă garanție a dreptului la apărare decurge din art. 10 al Convenției, care garantează libertatea de exprimare.

În hotărârea Casado Coca c. Spaniei, Curtea a subliniat natura specifică a profesiei de avocat și a precizat că „în calitatea sa de auxiliar al justiției, beneficiază de monopol și imunitate a pledoariei, dar trebuie să se manifeste cu discreție, onestitate și demnitate în conduita sa.”

Limita protecției libertății de expresie a avocaților rezultată din art. 10 nu este aceeași cu cea a jurnaliștilor considerați „câinii de pază ai democrației”. În incinta instanței, libertatea de exprimare este totală. În afara sălii de judecată, libertatea de exprimare a avocaților este limitată, chiar dacă este în continuare protejată. Limitele acesteia se asigură prin găsirea echilibrului între diferitele interese ce se află în joc: dreptul publicului de a fi informat despre problemele care vizează funcționarea instituțiilor judiciare, cerințele unei bune administrări a justiției, și, in cele din urma, libertatea de exprimare a avocatului.

Relevantă în această problemă este hotărârea din cauza Morice c. Frantei du 23 aprilie 2015. Curtea a considerat că observațiile avocatului relatate în presă nu au depășit limitele dreptului garantat prin articolul 10 si că ele privesc un subiect de interes general – informații despre funcționarea justiției; condamnarea penală a avocatului pentru complicitate la defaimarea unui judecător de instrucție a fost astfel considerată o încălcare a art. 10 din Convenție.

Curtea a subliniat totodată că avocatul nu ar trebui să fie asimilat unui jurnalist pentru că el nu este un martor extern responsabil de informarea publicului, dar este direct implicat în funcționarea justiției și în apărarea unei părți. In plus, curtea a insistat cu privire la importanța păstrării autorității puterii judecătorești și pentru respectul reciproc între magistrați și avocați.

Prin raportare la toată această jurisprudență a Curții Europene președintele Guido Raimondi a salutat întărirea locului avocatului  în sistemul procedural al tuturor țărilor Europei și speranța că formele de pregătire profesională ale avocaților să plaseze drepturile omului printre prioritățile lor.

Una din concluziile discursului președintelui Curții a fost: “Curtea a trasat, timp de mai bine de șaizeci de ani, marile linii ale dreptului la un proces echitabil, ale dreptului privind respectul la viata privata. Ea a intervenit in domenii noi precum biotehnica, educatia sau mediul inconjurator. (…) Dacă a putut face asta, este datorită avocaților care au ridicat aceste probleme.“

Pentru aceste motive a încheiat cu îndemnul: Elevi avocați, Convenția vă aparține. Vouă vă revine, în anii care vin, să faceți acest text să trăiască invocându-l în fața judecătorilor interni și la Strasbourg. Este o responsabilitate frumoasă!


[1] discursul 


Avocat Monica Livescu


Cuvinte cheie: , , ,

Au fost scrise până acum 12 de comentarii cu privire la articolul “Avocați, faceți Convenția să trăiască invocând-o! Magistrați, aplicați-o!”

  1. Darius MARCU spune:

    E de menţionat şi ultima decizie CEDO, cauza Bono împotriva Franței, din 10 decembrie 2015.
    Sancțiune disproporționată aplicată unui avocat care a criticat deciziile procedurale ale judecătorilor în pledoaria sa. Încălcarea art. 10 din Convenție.
    http://www.legal-land.ro/cedo-sanctiune-disproportionata-aplicata-unui-avocat-care-a-criticat-deciziile-procedurale-ale-judecatorilor-in-pledoaria-sa-incalcarea-art-10-din-conventie/
    „Magistrați, aplicați-o!”. Ha, ha, tare le pasă de Convenţie.
    Cea mai frecventă metodă prin care se „trânteşte” un proces este să se ignore apărările părţii, încălcând art. 6 din convenţie.

    • Valentin BULIGA spune:

      Se pare că aţi sărit cu voiciune şi, pe cât se pare, în zeflemea peste citez:
      „In plus, curtea a insistat cu privire la importanța păstrării autorității puterii judecătorești și pentru respectul reciproc între magistrați și avocați!”

      Poate şi al doilea îndemn vocativ conjugat la modul imperativ al autoarei, mai aspru şi cu vădite reflexii metalice contondente comparativ cu întâiul îndemn părintesc cu iz liric adresat confraţilor,v-au dat ghes la băşcălie, ca un fel de dezlegare, însă din curtoazie profesională v-aş invita ca mai degrabă să puneţi regenţa pe „respectul reciproc”.

      Altfel, degeaba evocăm doct jurisprudenţa curţilor europene, cum se mai poate surprinde şi în hotărâri judecătoreşti, dacă în rest dai măsura neînţelegerii în esenţă a raţionamentelor acolo dezvoltate întru afirmarea valorilor proteguite.

      Cu respect deocamdată rezervat, un subiect al băşcăliei domniei voastre, V.B.

  2. Darius MARCU spune:

    Comentariul meu a subminat autoritatea puterii judecatoresti?
    Probabil autoarea are și dumneaei niște experiențe neplăcute în acest sens.
    N-a fost niciun fel de dezlegare. Pur și simplu experiența privind rezonanța practicii CEDO pentru destui judecătorimi-a stârnit reacția. Setarea „ignore” este o realitate, așa că n-are nicio legătură cu lipsa de respect.
    Respectul trebuie să fie reciproc. Lipsa de respect nu înseamnă doar cuvinte sau afirmații jignitoare, defăimătoare. Lipsa de respect înseamnă și cînd judecătorul ignoră apărări importante, sau chiar pe toate, când refuză chiar și consemnarea invocării lor în încheierea de ședință, iar avocatul este tratat ca o simplă mobilă.
    Puterea creează abuz, iar independența fără răspundere îl agravează. Orice critică devine o blasfemie, iar unii judecători se consideră moaște. Ar trebui analizate și concepții despre statutul judecătorilor:
    http://stirileprotv.ro/stiri/romania-scandinava/paradisul-scandinav-vazut-de-un-roman-judecator-in-suedia-lasa-usa-casei-descuiata-intr-o-comuna-cu-infractionalitate-zero.html
    Autoritatea puterii judecatoresti este dată de calitatea muncii judecătorilor, nu se impune cu pumnul și nici nu se cerșește.
    „Grandoarea sau decandenta institutiilor depinde numai de oamenii care le creeaza, le populeaza sau le profeseaza. Cum sunt oamenii asa sunt intitutiile. Restul e retorica”.Profesorul Ion Deleanu, motto la volumul „Prolegomene juridice”

    • Valentin BULIGA spune:

      Cu sinceritate vă destănui că m-am frăsuit ceva vreme în a vă răspunde. După cum se poate observa, m-am învrednicit doar pentru a nu face respectul declarat, chiar şi rezervat, lipsit de conţinut.

      Sunt destul de obişnuit cu retorica de maniera abordată de domnia voastră, eu invitându-vă la respect reciproc, domnia voastră cu întâietate mutând contorsionist atenţia asupra referirii din citat la autoritatea puterii judecătoreşti.
      Într-adevăr, dorind să citez cât mai fidel citatul utilizat de autoare, pentru a nu fi acuzat de o eventuală interpretare contextuală, l-am redat cuprinzând cele două teze: prima referitoare la autoritatea puterii judecătoreşti şi cea de a doua la respectul reciproc ce se cuvine între magistraţi şi avocaţi.
      De altfel, cele două teze le şi văd fericit împletite, nu de puţine ori Curtea verificând respectarea exigenţelor convenţionale ale unui anumit act de justiţie prin conjugarea conduitei şi funcţiei de judecată a instanţei naţionale cu cea a avocatului, de unde şi imperioasa necesitate a prezenţei respectului reciproc subliniat în teza subsecventă, veşmântul potrivit, în umila mea opinie, neputând fi decât curtoazia profesională.

      Invitaţia mea, conjugată cu reverenţă, a avut în vedere doar cea de a doua teză, pentru că lipsa respectului reciproc socotesc că ştirbeşte vădit chiar dintr-un început actul de justiţie, iar aceasta a fost făcută în raport cu utilizarea domniei voastre a unei nefericite interjecţii („haha”).
      Personal, mi-e greu să percep respectul exprimat hăhăit, aidoma unuia ex-prezidenţial de tristă amintire, hăhăiala asociind-o mai degrabă băşcăliei, zeflemelii. Pot accepta ironia fină, poate chiar şi o formă voalată de sarcasm, care în asortarea unei critici întemeiate să coexiste cu respectul, însă nu şi hăhăiala.

      Nu doresc să cad în capcana întinsă de domnia voastră şi să încep să reproşez „strategii procesuale” la periferia deontologiei profesionale ale unor confraţi de-ai domniei voastre (cumva verişori dulci ai mei) într-un chip ce să umbrească chiar şi numai într-o măsură insignifiantă reputaţia şi încrederea cuvenită profesiunii de avocat, conştient că respectul reciproc e imposibil de clădit prin escaladarea urii ori dispreţului.

      În final, nu vreau să vă cer decât să pătrundeţi în esenţă cele mai degrabă arătate, eventual, de veţi găsi potrivit să purcedeţi la un exerciţiu ambivalent, cu precădere în privinţa propriei profesii, aidoma cum am procedat în amicala conversaţie purtată cu dl.Florin Iulian Hrib în subsolul unui alt articol, cu un alt prilej, aici: http://www.juridice.ro/390763/replica-la-protestul-magistratilor.html.

      Nu mă pot abţine să nu reamintesc ceea ce susţineam în acel context, dar susţin cu aceeaşi tărie şi în prezent:
      „… Așa cum nu o dată m-am exprimat, privesc avocatul nu ca un apendice decorativ al actului de justiție, ci un veritabil partener prin rolul pe care și l-a asumat, o instituție indispensabilă prin care judele e provocat și obligat a da o socoteală deplină și înafara oricăror îndoieli pricinilor ce i se înfățișează, poate cea mai importantă garanție pusă la îndemâna celui care, nicio clipă nu trebuie dat uitării, este singurul beneficiar al unui astfel de serviciu public.”

      De altfel, am constatat şi prezenţa domniei voastre cu acel prilej, comentariul (relevant pct.1) pe care vi-l propuneam adineauri, fiind cu trei poziţii dinaintea celui postat de dumneavoastră.

      Cu respect circumstanţiat doar de reciprocitate, V.B.

    • Invocarea lipsei de respect reprezintă un proces de intenție făcut pe ascuns. Și impune o probatio diabolica în cârca partenerului de discuție (ca și cum ai putea vreodată dovedi respectul pe care îl porți în suflet cuiva, atunci când ești acuzat că nu-l ai).

      Totodată, o astfel de invocare a existenței unei situații de lipsă de respect presupune că suntem judecători în propria cauză (o a doua eroare).

      Apoi, un interlocutor strigă: lipsă de respect! – celălalt spune: nici tu nu mă respecți pe mine! (a treia eroare logică – ca și cum faptul că unul greșește reprezintă un motiv ca și al doilea să greșească la fel) *respectul trebuie să fie reciproc

      După, fiecare îl judecă pe celălalt după ce i-a făcut deja un proces de intenție. Și tot el – după ce că este acuzator – va fi și judecător, și va decreta verdictul final, care tot timpul va fi negativ și va reprezenta o scuză pentru ca acuzatorul devenit judecător să se comporte precum acuzatul este acuzat că se comportă de către acuzatorul (ce deveni judecător în propria cauză).

      Și evident că după ce ambele părți intrate în dialog vor acuza pe celălalt de vinovăție și rea-credință (i.e. lipsă de respect), nu vor mai dialoga.

      Domnule!… să nu avem spitale, să nu avem școli, să nu avem mâncare fără E-uri, dar să avem RESPECT.

      Pe mine, în calitate de jurist, nu mă interesează absolut deloc dacă sunt respectată. Ci dacă un judecător judecă în conformitate cu cerințele CEDO. Dacă un doctor vindecă și controlează în conformitate cu standardele medicale europene. Dacă un agricultor produce în conformitate cu normele în vigoare … și nu injectează roșii.

      Nu înțeleg goana după respect. Și nici invocarea lipsei respectului atunci când se încearcă discuția unei idei juridice. E ca un argument ad hominem. Și e o eroare logică atât timp cât nu discutăm chiar ideea în care dorim să aflăm cât la sută respectă un judecător pe un avocat și dacă de acest procent de respect ar depinde sau nu înfăptuirea justiției și conformitatea cu dreptul CEDO a hotărârilor judecătorești naționale.

      Cu stimă,

      • Pe scurt, ori de câte ori cineva spune lipsă de respect!!!!! – de fapt stabilește o prezumție de vinovăție absolută.

        Și da, părinții noștri asta făceau *unii părinți.

        Impuneau prezumții absolute de vinovăție ori de câte ori strigau unui copil de câțiva ani că nu-i respectă și asta pentru simplu motiv că acel copil refuza să fie marioneta a doi adulți – adică să execute ordine pentru că altfel risca să fie vinovat de lipsă de respect, și respectul îl putea dovedi doar dacă renunța la propria personalitate și gândire, și se plasa frumos în frânghiile adulților – părinți.

        Nu. Respectul nu îl poți dovedi și nu, nici nu poți fi acuzat în mod judicios de lipsă de respect.

      • Alina BADEA spune:

        Este lipsa de respect cand, in ciuda argumentelor invocate de avocatul unei parti (ma refer la cele pertinente, relevante), judecatorul preia in considerentele hotararii doar argumentele invocate de cealalta parte, fara insa a explica motivele care l-au condus la respingerea argumentelor primei parti. Practic, rationamentul nu este complet transparent in acest caz.
        Este lipsa de respect cand judecatorul interpreteaza si aplica gresit legea in sedinta de judecata si il ameninta pe avocat cu amenda cand acesta incearca sa explice perspectiva sa asupra dispozitiei legale in cauza. In acest caz, lipsa de respect rezulta din incalcarea principiului contradictorialitatii, avocatul neavand posibilitatea de a fi ascultat si de a i se explica cu argumente motivul pentru care judecatorul interpreteaza si aplica legea asa cum o face.
        Va spun din proprie experienta ca, pana nu ai experiente de acest gen in instanta, orice discutie legata de lipsa de respect intre judecatori si avocati este pur teoretica si sterila.

        • Petre PIPEREA spune:

          Fără intenția de a arunca anatema asupra judecătorilor, ci în ideea că astfel de comportamente vor fi corijate, aș mai adăuga și eu câteva exemple de ”lipsă de respect”:
          este lipsă de respect dacă ești citat pentru ora 08:30 la J1 – fără estimarea orei – și dosarul tău este strigat la ora 20:00; este lipsă de respect dacă ești citat la Tribunalul Argeș la ora 08:30, te trezești de la 05:45 ca să ajungi la timp, dar judecătorul intră în sală invariabil de la 09:30 -10:00; este lipsă de respect dacă Tribunalul Ilfov te citează pentru ora 09:00 – fără estimarea orei – și calvarul tău se finalizează apoteotic pe la 17:00, când dosarul este, totuși, strigat, iar, în timp ce te întrebi dacă mai ai puterea de a expune logic o argumentație, instanța te expediază scurt ”cu cheltuieli de judecată?”; este lipsă de respect dacă Tribunalul Ilfov respinge o cerere de formulare a unei întrebări preliminare fără să motivez deloc soluția sa; este lipsă de respect dacă Tribunalul București acordă un termen într-o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale abia după 2 luni de la depunere; este lipsă de respect dacă Tribunalul București te amendează pentru că ai solicitat să-ți permită o replică; este lipsă de respect dacă Tribunalul București respinge cererea de amânare a unei colege care fusese internată de urgență în vederea nașterii pe motiv că data nașterii putea fi prevăzută și avea obligația să-și asigure substituirea, deși adversarul se declarase de acord cu amânarea solicitată, iar instanța nu avea idee dacă mandatul era intuitu personae sau nu; este lipsă de respect dacă o doamnă judecător de la Curtea de Apel Constanța bate cu pumnul în masă și se răstește minute în șir la avocat pentru ”ghinionul” de a-i fi fost repartizate mai multe dosare între aceleași părți …

          Aș putea continua și cu alte exemple, dar sunt convins că aceste cazuri sunt și trebuie să rămână izolate.
          Rămân, totuși, cu satisfacția că există (încă) destui judecători în sistem care ne conferă încredere și optimism.

          • Pentru mine, cele invocate se încadrează juridic. Și atunci are rost să discutăm din punct de vedere juridic.

            Astfel, cel puțin în ceea ce privește refuzul de a realiza o trimitere preliminară fără a oferi niciun motiv – și chiar dacă Tribunalul Ilfov nu este instanță ultimă în grad – avem jurisprudență CEDO în care se spune că astfel se încalcă articolul 6 CEDO. Redau în acest sens din teza mea, pag. 188 -189:

            Apoi, obligația perfectă impusă prin jurisprudența Ullens de Schotten a fost precizată de Curtea de la Strasbourg în Chylinski și alții împotriva Olandei unde s-a arătat că articolul 6 CEDO impune oricărei instanțe naționale să motiveze refuzul de a adresa o întrebare preliminară Curții de Justiție în cazul în care o parte solicită demararea procedurii prevăzute de articolul 267 TFUE [.]

            Nu cred că putem proba existența lipsei de respect, dar cu siguranță putem proba încălcarea articolului 6 CEDO ;). Mult spor la Strasbourg.

          • Constantin STANCU spune:

            Aveți dreptate!! Apreciez că procesele ar trebui să se desfășoare online, protejat, acolo părțile să respecte procedura! Lumea s-a schimbat, megatendințele care străbat lume actuală ne depășesc pe toți! În felul acesta s-ar face economie de resurse de tot felul, justiția ar fi aproape de oameni, direct, online, fără mari fapte! Trăim într-o altă lume! Și poate fi și publică, mijloacele tehnice permit acest lucru!! Dacă nu vedem noua paradigmă a lumii moderne, vom fi copleșiți: Nu sunt resurse pentru un proces echitabil în România!Atenție, repet, la megatendințe!

        • Orice discuție despre lipsa de respect este irelevantă în domeniul juridic.
          Și e futil.
          Nu se anulează o hotărâre pentru lipsă de respect.
          E ca și cum discuți despre lipsa de credință.
          Sunt planuri diferite.
          Și impresia mea este ca singurul rezultat al acestei discuții despre lipsa de respect – atunci când lipsa de respect se invocă – este aceea de a conduce la terminarea dialogului. Iar când dialog nu mai este, lumea devine surdă și mută.
          Asta dorim?

  3. Democrația, respectul libertății individuale și statul de drept își găsesc cea mai bună formă de expunere, într-un proces echitabil. Aici, în proces, este locul unde autoritate publică se manifestă cel mai plenar față de cetățean. Această ”echitabilitate” presupune ca și cheie de boltă, respectul precedentului judiciar. Numai aceasta va permite o aplicare justă a legii fiecărui caz concret. De ce ? Pentru că nu poți respinge, spre exemplu, cuiva o cerere în despăgubiri și altuia să-i dai 1.000.000 de lei, pentru o aceeași stare a faptelor, ca să nu mai vorbim de misterioasele chestiuni numite ”excepții procesuale”. Respectul precedentului, presupune atât: pronunți o soluție contrară dacă motivezi diferența de opinie față de cazul precedent. El acționează în cazuri individuale și nu generic, revirimentul judiciar ca ”schimbare a practicii judecătorești”. Aici se poate observa: HOTĂRÂRE din 9 iulie 2013 în Cauza Stănciulescu împotriva României (Cererea nr. 5.998/03) CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 668 din data de 31 octombrie 2013, paragrafele 14-18.

Lasă un răspuns

Return to Top ▲Return to Top ▲