Arii de practică
Achizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţii
Drept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul Uniunii Europene
EnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocLitigiiMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia mediuluiSocietăţiVaria
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE

MEMBERSHIP
JURIDICE
Av. Luminița DĂNILĂ    Av. Ovidiu GORAN    Exec. jud. Silviu OANĂ    Av. dr. Adriana ALMĂȘAN    Av. dr. Doru TRĂILĂ    Av. Alexandru MOISE    Av. Eugen CHIVU    Av. Tiberiu CSAKI    Av. Magdalena GHIOCA    Av. Laura BELECA    Victor BELECA    Av. Cristian Paul LOSPA    Exec. jud. dr. Adrian Constantin STOICA    Jud. dr. Evelina OPRINA    Jud. Ana-Maria PUIU    Jud. dr. Mirela STANCU    Jud. Liviu UNGUR    Av. Elena Simona SPĂTARU    Av. Nicoleta Cristina ȘERBĂNOIU    Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ    Av. dr. Radu Răzvan POPESCU    Av. Andreea SZABO    Av. dr. Raul-Felix HODOȘ    Av. Ovidiu George MIHEȚ    Av. dr. Mihai OLARIU    Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL    Av. drd. Vladimir DIACONIȚĂ    Av. Andreea Ramona GHEORGHIU    Av. Alina MOLDOVAN    Av. dr. Carmen NENU    Av. Alin POSTELNICESCU    Drd. Mădălina IORDACHE    Drd. Georgina BODORONCEA    Liliana IOSIF    Răzvan-Horaţiu RADU    Catrinel BRUMAR    Dr. Iulia MOTOC    Dr. Camelia TOADER    Av. Alexandra NANIA    Av. dr. Norel NEAGU    Jud. Manuela GUȚU    Av. Emma PERȘU    Av. dr. Gabriel ULUITU    Av. dr. Magda VOLONCIU    Av. dr. Brândușa VARTOLOMEI    Prof. univ. dr. Ion Traian ȘTEFĂNESCU    Av. Adriana RADU    Jud. Amelia FARMATHY    Av. Laurențiu PETRE

Întrebare preliminară cu privire drepturile omului și plasarea în detenție

11 februarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
1.944 citiri
Print Friendly
 

Judecătorul suprem olandez se întreabă cu privire la drepturile omului și plasarea în detenție. (C-601/15 PPU)

Situația de fapt:
1. spațiul de libertate, securitate și justiție, subdomeniul: controlul la frontiere;
2. necesitatea de a afla dacă o dispoziție dintr-o directivă este în conformitate cu o dispoziție din Carta DFUE citită în lumina jurisprudenței CEDO;
3. contestarea validității unei dispoziții dintr-o directivă;
4. resortisant al unei țări terțe plasat în custodie publică care are dreptul de a rămâne într-un stat membru până la adoptarea unei decizii în primă instanță cu privire la cererea sa de azil;
5. conformitatea cu Carta DFUE si implicit cu dreptul CEDO a plasării în custodie publică (detenție);
6. posibilitatea ca o astfel de măsură existentă în directiva atacată să conducă la depășirea restrângerilor ce sunt permise de CEDO în lumina interpretării conferite în hotărârea Nabil și alții împotriva Ungariei, cererea nr. 62116/12, și potrivit căreia luarea în custodie publică a unui solicitant de azil este contrară CEDO în cazul în care această măsură nu a fost impusă în scopul îndepărtării;
7. cererea de pronunțare a unei decizii preliminare se judecă de urgență;
8. posibilitatea ca prin interpretarea evolutivă a Convenției de către Curtea de la Strasbourg, Curtea de Justiție să fie nevoită să invalideze dispoziții din dreptul UE secundar deoarece ar fi contrare cu dispozițiile din Carta DFUE, dispoziții ce sunt citite în lumina dispozițiilor din Convenție, dispoziții din Convenție care sunt interpretate în mod evolutiv de către Curtea de la Strasbourg prin intermediul hotărârilor pe care le pronunță și în care, pe de altă parte, ia în considerare dreptul UE și interpretarea Curții de Justiție.
9. posibilitatea ca instanța de la Luxembourg să ofere o interpretare conformă a dispozițiilor din directivă cu hotărârea CEDO mai sus-menționată, salvând astfel validitatea acelei dispoziții din directivă – precum de altfel procedează și Curtea Constituțională a României atunci când pronunță decizii interpretative;
10. necesitatea de a corela dispozițiile unei directive cu dispozițiile altei directive.

Dispoziții, norme și hotărâri incidente:
1. de drept UE:
1.1. art. 8 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2013/33/UE de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională:

Articolul 8 (extras)
Detenţia

(3)Un solicitant poate fi plasat în detenţie numai în următoarele situaţii:
e)în cazul în care este necesar din raţiuni de protejare a securităţii naţionale sau a ordinii publice;

1.2. articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (și explicațiile aferente):

Articolul 6
Dreptul la libertate și la siguranță

Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță.

1.3. articolul 9 din Directiva 2013/32/UE privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale:

Articolul 9:
Dreptul de a rămâne în statul membru în timpul examinării cererii

(1)Solicitanţilor li se permite să rămână în statul membru, numai în scopul procedurii, până la adoptarea unei decizii de către autoritatea decizională în conformitate cu procedurile în primă instanţă prevăzute la capitolul III. Prezentul drept de a rămâne în statul membru nu constituie un drept de a primi permis de şedere.
(2)Statele membre pot prevedea excepţii de la această normă numai în cazul în care o persoană depune o cerere ulterioară menţionată la articolul 41 sau în cazul în care vor preda sau, după caz, extrăda o persoană fie către un alt stat membru, în temeiul obligaţiilor care decurg dintr-un mandat european de arestare (2) sau din alte considerente, fie către o ţară terţă, fie către o instanţă penală internaţională.
(2)Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).
(3)Un stat membru poate extrăda un solicitant către o ţară terţă în temeiul alineatului (2) numai în cazul în care autorităţile competente sunt convinse că o decizie de extrădare nu va duce la o returnare directă sau indirectă, încălcându-se astfel obligaţiile internaţionale şi faţă de Uniune ale statului membru respectiv.

2. de drept CEDO:
2.1. articolul 5 alineatul (1) litera (f) din CEDO

ARTICOLUL 5 (extras)
Dreptul la libertate şi la siguranţă

1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale :
f. dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

2.2. hotărârea Nabil și alții împotriva Ungariei, cererea nr. 62116/12

Pertinența pentru România: în țara noastră considerăm că avem următoarele corespondențe:

1. articolele 19 indice 2 si 17 alineatul (1) litera (a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, modificată si completată prin Ordonanța de urgență nr. 55/2007, Legea nr. 347/2007, Ordonanța de urgență nr. 118/2008, Ordonanța de urgență nr. 187/2008, Legea nr. 280/2010, Legea nr. 187/2012, Legea nr.18/2013, Ordonanța de urgență nr. 16/2013, Legea nr. 376/2013, Ordonanța nr. 1/2014, Ordonanța nr. 22/2014, Legea nr. 137/2014, Legea nr. 331/2015:

Articolul 192
Măsuri restrictive

(1) În scopul îndeplinirii formalităţilor necesare, pentru limitarea abuzurilor la procedura de azil, precum şi în cazul în care prezintă pericol pentru securitatea naţională, pe baza unei analize individuale, autorităţile competente pot dispune, faţă de solicitanţii de protecţie internaţională, următoarele măsuri restrictive:
a) obligarea de a se prezenta la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări;
b) stabilirea reşedinţei într-un centru regional de proceduri şi cazare a solicitanţilor de azil;
c) plasarea în spaţii închise special amenajate;
d) luarea sau, după caz, menţinerea în custodie publică.
(2) Împotriva unui solicitant de protecţie internaţională nu pot fi dispuse măsuri restrictive pentru unicul motiv că a depus o cerere de protecţie internaţională în România.
(3) Faţă de solicitanţii de protecţie internaţională care fac obiectul procedurii de determinare a statului membru responsabil sau al unei măsuri de îndepărtare sau expulzare de pe teritoriul României nu poate fi luată măsura prevăzută la alin. (1) lit. c).
(4) În vederea menţinerii unităţii familiei şi pentru respectarea principiului interesului superior al copilului, Inspectoratul General pentru Imigrări poate permite membrilor de familie ai solicitantului faţă de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) să locuiască cu acesta.

Articolul 17 (extras)
Drepturi

(1) Pe durata procedurii de azil strainul care solicita acordarea unei forme de protectie are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a rămâne în România până la expirarea unui termen de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil, cu excepţia situaţiei în care cererea de azil a fost respinsă în urma soluţionării acesteia în procedură accelerată sau în procedură la frontieră, caz în care străinul trebuie să părăsească statul român de îndată ce procedura de azil a fost finalizată. În cazul procedurii de determinare a statului membru responsabil cu examinarea cererii de azil, dreptul de a rămâne pe teritoriul României încetează la data efectuării transferului;

2. articolul 23 din Constituția României din 21 noiembrie 1991, republicată, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003:

Articolul 23
Libertatea individuală

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache (pertinența pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași


CONFERINȚE JURIDICE PROGRAMATE


Probleme dificile de drept comercial | 23 septembrie 2016
CONFERINȚA STANCIU CĂRPENARU

Probleme dificile de drept civil | 21 octombrie 2016
CONFERINȚA VALERIU STOICA

Probleme dificile de dreptul internetului | 25 noiembrie 2016
Prima ediție!

Probleme dificile de drept fiscal și procedură fiscală | 27 ianuarie 2017
CONFERINȚA RADU BUFAN

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Return to Top ▲Return to Top ▲