Arii de practică: LitigiiAchizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativ
ContravenţiiDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergie
Executare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocMedia & PublicitateMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiSocietăţiTelecomVaria
 
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE

Neconstituționalitate: OUG nr. 7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate

11 februarie 2016 | Corina CIOROABĂ
JURIDICE
2.001 citiri
Print Friendly
 

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 103 din data de 10 februarie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 859/2015 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată direct de Avocatul Poporului și vizează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate, care stabilește, în principal, că bunurile imobile intrate, prin confiscare, în proprietatea privată a statului pot fi transmise în domeniul public al statului şi în administrarea autorităţilor administraţiei publice centrale, altor instituţii publice de interes naţional, după caz, sau regiilor autonome de interes naţional, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, OUG nr. 7/2015 contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) cu privire la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă.

Având în vedere criticile de neconstituţionalitate, raportate, în mod exclusiv, la dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.

Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă.

În preambulul ordonanței de urgență, Guvernul a motivat situaţia extraordinară care a dus la emiterea acesteia prin:
– lipsa necesarului de spaţii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi alte instituţii publice de interes naţional, după caz, sau pentru regiile autonome de interes naţional, ceea ce afectează buna desfăşurare a activităţii entităţilor respective şi îndeplinirea atribuţiilor legale ale acestora şi, totodată, generează cheltuieli suplimentare de funcţionare,care grevează bugetul de stat;
– nivelul redus al cheltuielilor bugetare pentru finanţarea investiţiilor destinate asigurării spaţiilor de funcţionare ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi ale altor instituţii publice de interes naţional;
– creşterea exponenţială a volumului bunurilor confiscate care fac obiectul valorificării de către aparatul propriu al organelor de valorificare din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
– menţinerea unor costuri ridicate pentru conservarea bunurilor confiscate până la momentul valorificării acestora;
– imposibilitatea asigurării îndeplinirii de către Guvern a funcţiei de administrare a proprietăţii publice şi private a statului, cu respectarea principiul economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în
utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului.

În acest context, Curtea reţine că motivele enunţate în preambulul ordonanţei de urgenţă, privite atât în mod individual, cât şi în ansamblu, reprezintă aspecte de oportunitate a măsurii care urmează a fi luată, respectiv transmiterea bunurilor immobile confiscate din domeniul privat în cel public al statului. Acestea nu exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, ci o situaţie de continuitate, de durată, lipsită de noutate, în privinţa lipsei de spaţii cu care se confruntă autorităţile administraţiei publice, mai ales că actele normative referitoare la situaţiile în care are loc confiscarea bunurilor imobile au o relativelungă perioadă de aplicare. Aşadar, Curtea reţine că Guvernul demonstrează raţiunea, necesitatea, oportunitatea şi utilitatea reglementării, nu însă şi existenţa unei situaţii extraordinare, pe care doar o proclamă.

Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea constată că reglementarea operativă a unor disfuncţionalităţi sau perfecţionarea cadrului legislativ se poate realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare, Guvernul neaducând argumente pertinente în sensul caracterului urgent al măsurii. În aceste condiții, motivarea urgentării adoptării ordonanței de urgență este una formală, lipsind practic de substanță textul constitutional al art. 115 alin. (4).

În principal, pentru considerentele expuse mai sus, cu majoritate de voturi, Curtea admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate sunt neconstituţionale.

Corina Cioroabă


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲