Arii de practică
Achizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţii
Drept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul Uniunii Europene
EnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocLitigiiMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia mediuluiSocietăţiVaria
 
Contravenţii
CărţiProfesionişti
JURIDICE

MEMBERSHIP
JURIDICE
Av. Luminița DĂNILĂ    Av. Ovidiu GORAN    Exec. jud. Silviu OANĂ    Av. dr. Adriana ALMĂȘAN    Av. dr. Doru TRĂILĂ    Av. Alexandru MOISE    Av. Eugen CHIVU    Av. Tiberiu CSAKI    Av. Magdalena GHIOCA    Av. Laura BELECA    Victor BELECA    Av. Cristian Paul LOSPA    Exec. jud. dr. Adrian Constantin STOICA    Jud. dr. Evelina OPRINA    Jud. Ana-Maria PUIU    Jud. dr. Mirela STANCU    Jud. Liviu UNGUR    Av. Elena Simona SPĂTARU    Av. Nicoleta Cristina ȘERBĂNOIU    Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ    Av. dr. Radu Răzvan POPESCU    Av. Andreea SZABO    Av. dr. Raul-Felix HODOȘ    Av. Ovidiu George MIHEȚ    Av. dr. Mihai OLARIU    Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL    Av. drd. Vladimir DIACONIȚĂ    Av. Andreea Ramona GHEORGHIU    Av. Alina MOLDOVAN    Av. dr. Carmen NENU    Av. Alin POSTELNICESCU    Drd. Mădălina IORDACHE    Drd. Georgina BODORONCEA    Liliana IOSIF    Răzvan-Horaţiu RADU    Catrinel BRUMAR    Dr. Iulia MOTOC    Dr. Camelia TOADER    Av. Alexandra NANIA    Av. dr. Norel NEAGU    Jud. Manuela GUȚU    Av. Emma PERȘU    Av. dr. Gabriel ULUITU    Av. dr. Magda VOLONCIU    Av. dr. Brândușa VARTOLOMEI    Prof. univ. dr. Ion Traian ȘTEFĂNESCU    Av. Adriana RADU    Jud. Amelia FARMATHY    Av. Laurențiu PETRE

Anularea procesului-verbal contravențional ale cărui exemplare au un conținut diferit sau ilizibil

25 februarie 2016 | Andrei PAP
5.037 citiri
Print Friendly
 

În prezentul material dorim să atragem atenția asupra unor noi practici inedite în procedura de constatare și sancționare a contravențiilor, despre care, mărturisim, am aflat de ceva timp, însă nu le-am luat prea în serios, considerându-le cazuri extrem de izolate, pentru ca din jurisprudența instanțelor naționale să constatăm că, în realitate, sunt atât de numeroase încât, foarte curând, vor ajunge niște ”cutume” administrative.

I. Astfel, supunem atenției celor interesați și celor care s-au confruntat/se vor confrunta cu asemenea situații următorul modus operandi:

– pe numele contravenientului se încheie un proces-verbal, prin care este sancționat cu avertisment/amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, fiindu-i înmânat/comunicat exemplarul nr. 2 al procesului-verbal în cauză;

– pe exemplarul nr. 1 al procesului-verbal (cel care rămâne la organul constatator), agentul constatator face unele modificări/completări, în sensul că ”barează” sancțiunea avertismentului/amenzii în cuantumul minim menționată inițial și consemnează o amendă în cuantum maxim și/sau o sancțiune complementară, după care înaintează organului de executare competent procesul-verbal pentru punerea în executare silită a titlului executoriu;

– prin somația emisă de organul fiscal de executare, contravenientul ajunge să afle că, de fapt, a fost sancționat cu amendă în loc de avertisment sau cu o amenda mai mare decât amenda menționată în exemplarul nr. 2 al procesului-verbal ce i-a fost înmânat/comunicat inițial, rămânând la latitudinea sa dacă formulează contestație la executare în care să invoce aceste vicii ale titlului executoriu, vicii pe care organul de executare nu le cunoștea și nici nu le putea, obiectiv, verifica, neavând de unde să știe că exemplarul nr. 2 al contravenientului are un conținut diferit față de exemplarul nr. 1 (original) al procesului-verbal contravențional înaintat de organul constatator emitent.

După cum vom arăta în continuare, aceste aspecte au ajuns pe masa unor judecători și au ridicat oarecare probleme, dar au fost tranșate într-un mod profesionist de către aceștia, fiind inadmisibil ca asemenea practici să fie tolerate, motiv pentru care vom și prezenta câteva considerente din hotărârile judecătorești pe care le-am apreciat mai relevante.

Prin sentința nr. 2396/21.02.2014, Judecătoria Timișoara[1] a admis plângerea contravențională formulată în cauză, reținând că:

”Examinând cele două exemplare originale ale procesului-verbal contestat aflate la dosar instanța constată că exemplarul nr. 2, înmânat petentului, nu cuprinde punctele de penalizare aplicate, iar susținerile agentului constatator exprimate în cadrul raportului (f. 32) în sensul că acestea s-au completat, dar nu s-au imprimat din cauza indigoului nu pot fi primite, pe de o parte întrucât toate celelalte mențiuni ale exemplarului înmânat petentului sunt perfect vizibile și foarte clare, inclusiv punctele-amendă, fiind imposibil în aceste condiții să nu se fi imprimat doar numărul punctelor de penalizare, pe de altă parte pentru că raportul agentului constatator constituie un înscris întocmit pro causa, ulterior comunicării plângerii către intimat, iar acesta poate conține mențiuni anume destinate pentru a determina respingerea acesteia și pentru a justifica ulterior unele neajunsuri ale procesului-verbal.

Mai mult, raportul agentului constatator nu se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, fiind un simplu înscris ce poate fi înlăturat prin dovada contrară, iar în cazul de față conținutul acestuia este contrazis chiar de către cel de-al doilea exemplar original al procesului-verbal contestat.

Instanța constată că prin neîndeplinirea obligației de a completa numărul punctelor de penalizare aplicate petentului pentru faptele reținute în procesul-verbal contestat i s-a cauzat acestuia o vătămare constând în faptul că acesta nu avea cunoștință de existența sancțiunii complementare aplicate, iar prin acumularea de puncte de penalizare acestuia i s-a suspendat dreptul de a conduce, petentul neavând obligația de a cunoaște numărul de puncte aplicabile pentru fiecare faptă în parte și modul lor de aplicare.

Agentului constatator îi revenea obligația de a completa procesul-verbal cu sancțiunea complementară aplicată și de a aduce la cunoștința contravenientului toate sancțiunile aplicate, iar datorită nerespectării de către agent a acestor obligații petentul a fost privat de dreptul de a conduce în urma cumulării unor puncte de penalizare despre a căror existență nu avea cunoștință”.

Prin sentința nr. 497/29.01.2016, Judecătoria Giurgiu a admis plângerea contravențională în care petentul-contravenient învedera că i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, însă din somația emisă de către autoritatea publică competentă să pună în executare debitele provenind din amenzi reiese că, de fapt, i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 200 de lei, instanța reținând că:

”[…] există diferențe esențiale între exemplarul depus de intimată în original de la fila 40 și exemplarul depus de către petent (f. 30) constând în faptul că la rubrica sancțiunii este barat cuvântul avertisment, apare aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 200 de lei și la rubrica Alte mențiuni este consemnat că recunoaște fapta comisă și o regretă.

Aceste deficiențe pun pe instanță într-o imposibilitate obiectivă de a verifica legalitatea actului administrativ, dat fiind faptul că nu se poate stabili cu certitudine care este sancțiunea aplicată și dacă într-adevăr petentul și-a recunoscut fapta ce face obiectul sancționării sale”.

Ca o primă concluzie, deși este de notorietate că la plângerea contravențională formulată petentul urmează să anexeze copia (conformă cu originalul) procesului-verbal atacat sau chiar exemplarul nr. 2 al procesului-verbal în cauză (de multe ori ilizibil), considerăm că se impune ca, în procedura de soluționare a plângerii contravenționale, să se solicite ca organul constatator-intimat să depună la dosar și exemplarul nr. 1 (în realitate, acesta fiind cel original) pentru a fi comparat cu exemplarul nr. 2 în posesia căruia a intrat petentul, nefiind un formalism excesiv, dimpotrivă, este chiar o măsură utilă soluționării juste a cauzei și de natură a evita problemele expuse mai sus (ce ar ajunge eventual să fie invocate în cadrul unor contestații la executare, care doar ar încărca rolul instanțelor de judecată).

II. Un al doilea aspect asupra căruia dorim să atragem atenția se referă la conținutul ilizibil al procesului-verbal contravențional, instanțele neputând desluși ”misterioasa” situație de fapt descrisă de agentul constatator nici măcar din exemplarul nr. 1 al procesului-verbal atacat, astfel că se află în imposibilitate de a efectua examenul de legalitate/temeinicie, iar singura soluție ce se impune este cea de admitere a plângerii contravenționale și de anulare a actului sancționator.

Practica judiciară ne confirmă că există multe astfel de situații, iar în rândurile care urmează ne vom referi și noi la câteva hotărâri judecătorești prin care s-au anulat procese-verbale ilizibile și, oricât de excesive ar părea pentru unii asemenea soluții, arătăm că erau singurele soluții ce se impuneau a fi luate, iar în anumite cazuri au condus chiar la o responsabilizare a unor agenți constatatori care au ”învățat” într-un final să completeze, cu răbdare, acte administrative de constatare și sancționare (care produc efecte serioase în cazul multora), chiar cu majuscule sau, cel puțin, mai citeț, tocmai pentru a nu pune în dificultate instanța de judecată în momentul în care ar fi chemată să efectueze un examen de legalitate/temeinicie a actului cu pricina.

Prin sentința nr. 60/2016, Judecătoria Făgăraș a admis plângerea contravențională, subliniind că:

”[…] procesul verbal de contravenție contestat, sub aspectul legalității, instanța constată că acesta este depus la dosar în copie ilizibilă, iar intimata, deși i s-a pus în vedere, nu s-a conformat dispoziției instanței și nu l-a depus în copie lizibilă. Față de această situație de fapt, instanța nu poate să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001 și nici temeinicia actului contestat. Neputând verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, se creează un dubiu care nu poate profita decât petentului, așa încât instanța va admite plângerea acestuia urmând să dispună anularea procesului-verbal de contravenție”.

Prin sentința nr. 127 din 3 februarie 2010, Judecătoria Marghita a admis plângerea contravențională, reținând că:

”[…] procesul verbal de contravenţie depus în copie la dosarul cauzei este ilizibil. Deşi, instanţa a solicitat intimatei copie lizibilă după procesul verbal de contravenţie, intimata nu s-a conformat dispoziţiei instanţei şi nu a depus nici originalul şi nici copie după procesul verbal. Fără a putea să descifreze conţinutul procesului verbal de contravenţie atacat, instanţa nu a putut exercita controlul de legalitate şi temeinicie a acestuia. În condiţiile în care procesul verbal este ilizibil, nu se poate constata dacă acesta cuprinde menţiunile prevăzute de art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001”.

În fine, în soluționarea aceleași probleme, arătăm că nu suntem de acord cu practica unor instanțe de a face adrese către intimatul-organ constatator, solicitând ca printr-un înscris să explice conținutul procesului-verbal, înscris pe care să-l depună la termenul fixat în acest sens, înscris care, în realitate, este o nouă ”întâmpinare” și un act extrinsec, ce nu poate explica/completa procesul-verbal și, în acest sens, motivat de interesul de a se menține ca temeinic procesul-verbal, intimatul să depună un asemenea înscris, care însă nu reproduce fidel conținutul procesului-verbal, ci care prezintă mențiuni anume destinate pentru a acoperi unele neajunsuri și vicii grave de legalitate/temeinicie (e.g., descrierea insuficientă a faptei, data săvârșii contravenției indicată greșit) ale procesului-verbal atacat[2].

Apoi, să nu uităm că prezumția relativă de legalitate este recunoscută (conținutului) procesului-verbal, iar nu unui înscris întocmit/semnat ulterior (înmânării/comunicării procesului-verbal, respectiv formulării plângerii contravenționale) de consilierul juridic, de conducătorul autoriății emitente sau chiar de agentul constatator și prin care să se explice/să se completeze conținutul procesului-verbal. Mai mult, prin semnarea unui act administrativ de constatare și sancționare (procesul-verbal contravențional), agentul constatator își asumă cele consemnate în actul cu pricina, iar pentru faptul că l-a completat într-un mod ilizibil, este exclusiv răspunzător, dacă ulterior instanța sesizată cu plângerea contravențională nu-i poate descifra conținutul pentru a efectua examenul de legalitate/temeinicie, plângerea contravențională formulându-se împotriva procesului-verbal, iar nu împotriva unui act extrinsec, întocmit pro causa, care explică/completează procesul-verbal atacat.

Prin urmare, observăm că practica judiciară s-a confruntat și cu astfel de probleme, începând chiar din anul 2006 și până în prezent și, spunem noi, nu este deloc o măsură excesivă anularea unui proces-verbal ilizibil, câtă vreme judecătorul și-a îndeplinit obligația de a manifesta rol activ în vederea stabilirii adevărului, a solicitat (chiar o singură dată, fiind suficient!) intimatului-organ constatator să depună la dosar exemplarul nr. 1 al procesului-verbal (în speranța că prezintă un conținut mai clar), însă intimatul fie nu a dat curs solicitării instanței (deși este în interesul său să dovedească legalitatea/temeinicia actului contestat), fie a prezentat exemplarul nr. 1 – original, dar cu un conținut la fel de ilizibil, astfel că instanța, neputând efectua examenul de legalitate/temeinicie – aspect ce îi este imputabil exclusiv agentului constatator, iar nu petentului – a pronunțat singura soluție legală ce se impunea, respectiv anularea actului sancționator atacat.


[1] În același sens și sentința nr. 2397/21.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, nepublicată.
[2] În același sens și sentința nr. 2396/21.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, nepublicată, în care instanța face referire la RAPORTUL agentului constatator, întocmit pro causa, care nu poate explica/completa conținutul procesului-verbal.


Andrei PAP


CONFERINȚE JURIDICE PROGRAMATE


Probleme dificile de drept comercial | 23 septembrie 2016
CONFERINȚA STANCIU CĂRPENARU

Probleme dificile de drept civil | 21 octombrie 2016
CONFERINȚA VALERIU STOICA

Probleme dificile de dreptul internetului | 25 noiembrie 2016
Prima ediție!

Probleme dificile de drept fiscal și procedură fiscală | 27 ianuarie 2017
CONFERINȚA RADU BUFAN

Cuvinte cheie: , , , ,

Lasă un răspuns

Return to Top ▲Return to Top ▲