FLUX ŞTIRI JURIDICE (surse)
AnunţuriActive LawyersUNBR INPPA BarouriUNNPR INR NotariUNEJ CNPPEJ Executori
InstanţeParcheteMinisterul Justiţiei CSM INM SNGGuvernAdministraţia PrezidenţialăSurse internaţionaleJURIDICE.roAlte surse
 
Active Lawyers
www.activelawyers.ro
isoLEX
JURIDICE

MEMBERSHIP
JURIDICE
Av. Irena Anca TUDORIE    Av. Ilinca ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ    Av. Silviu STOICA    Av. Bogdan STOICA    Av. Ernest-Virgil POPOVICI    Av. Cristian POPESCU    Av. Florian NIȚU    Av. Vlad NEACȘU    Av. Ciprian DONȚU    Av. Valentin CREAȚA    Av. Alexandru AMBROZIE    Av. Luminița DĂNILĂ    Av. Ovidiu GORAN    Exec. jud. Silviu OANĂ    Av. dr. Adriana ALMĂȘAN    Av. dr. Doru TRĂILĂ    Av. Alexandru MOISE    Av. Eugen CHIVU    Av. Tiberiu CSAKI    Av. Magdalena GHIOCA    Av. Laura BELECA    Victor BELECA    Av. Cristian Paul LOSPA    Exec. jud. dr. Adrian Constantin STOICA    Jud. dr. Evelina OPRINA    Jud. Ana-Maria PUIU    Jud. dr. Mirela STANCU    Jud. Liviu UNGUR    Av. Elena Simona SPĂTARU    Av. Nicoleta Cristina ȘERBĂNOIU    Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ    Av. dr. Radu Răzvan POPESCU    Av. Andreea SZABO    Av. dr. Raul-Felix HODOȘ    Av. Ovidiu George MIHEȚ    Av. dr. Mihai OLARIU    Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL    Av. drd. Vladimir DIACONIȚĂ    Av. Andreea Ramona GHEORGHIU    Av. Alina MOLDOVAN    Av. dr. Carmen NENU    Av. Alin POSTELNICESCU    Drd. Mădălina IORDACHE    Drd. Georgina BODORONCEA    Liliana IOSIF    Răzvan-Horaţiu RADU    Catrinel BRUMAR    Dr. Iulia MOTOC    Dr. Camelia TOADER    Av. Alexandra NANIA    Av. dr. Norel NEAGU    Jud. Manuela GUȚU    Av. Emma PERȘU    Av. dr. Gabriel ULUITU    Av. dr. Magda VOLONCIU    Av. dr. Brândușa VARTOLOMEI    Prof. univ. dr. Ion Traian ȘTEFĂNESCU    Av. Adriana RADU    Jud. Amelia FARMATHY    Av. Laurențiu PETRE

Sunt terții creditori protejați în cazul în care părțile unui litigiu arbitral încheie o tranzacție în dauna lor?

11 martie 2016 | Bazil OGLINDĂ
4.357 citiri
Print Friendly
 

Tranzacția care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desființată prin acțiune în nulitate sau acțiune în rezoluțiune sau reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acțiune revocatorie sau cu acțiune în declararea simulației (art. 2278 C. civ.). 

Ce incidență poate avea textul de lege în materia arbitrajului? Întrebarea care se pune este dacă și în ce condiții o hotărâre arbitrală ce consfințește o tranzacție între părți poate fi atacată cu acțiune în declararea simulației sau cu acțiune revocatorie (pauliană)?

Codul de procedură civilă, în art. 608, prevede expres faptul că hotărârile arbitrale pot fi desființate numai prin acțiune în anulare pentru motivele expres și limitativ prevăzute de textul de lege.[1]

Pe de altă parte, efectul principal al acțiunii revocatorii și al acțiunii în declararea simulației nu este desființarea hotărârii, ci declararea ca inopozabilă față de creditorul care a intentat-o, în vederea protejării intereselor creditorilor în dauna cărora sunt încheiate anumite acte juridice.

Spre deosebire de acțiunea revocatorie și acțiunea în declararea simulației, în cazul acțiunii în anulare terții creditori nu ar putea avea calitatea procesuală activă, având în vedere că ei nu au avut calitatea de părți în litigiul arbitral.

Natura juridică și efectele admiterii acțiunii revocatorii și ale acțiunii în declararea simulației

Astfel, acțiunea revocatorie reprezintă mijlocul procedural prin care creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, precum cele prin care debitorul își creează sau mărește starea de insolvabilitate (art. 1562 C. civ.). În cazul admiterii acțiunii, actul atacat va fi declarat inopozabil față de creditorul care a introdus acțiunea, precum și față de creditorii care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză (art. 1565 C. civ.).

De asemenea, acțiunea în declararea simulației reprezintă acea acţiune civilă prin care persoana interesată (parte sau terţ) cere instanţei de judecată să stabilească existenţa şi conţinutul actului real, secret şi, totodată, să înlăture un act aparent, simulat, care nu exprimă adevărata voinţă juridică a părţilor.

La nivelul corelației între mijloacele de protecție a creditorilor, este important de menționat faptul că acțiunea în declararea simulației se aseamănă cu acţiunea pauliană prin faptul că reprezintă şi ea un mijloc juridic pus la dispoziţia creditorilor pentru apărarea gajului general.[2]Deosebirea față de acțiunea revocatorie se manifestă, îndeosebi sub următoarele aspecte:

  • creditorul reclamant în exercită un drept propriu, iar admiterea acțiunii îi profită numai lui, spre deosebire de acţiunea revocatorie, unde efectele hotărârii judecătorești sau arbitrale poate profita și altor creditori;
  • nu este condiţionată în toate cazurile de existenţa unei fraude: prin ea se atacă actul pentru că este nereal, chiar dacă nu este şi fraudulos, în vreme ce prin acţiunea pauliană se atacă un act real, care a fost săvârşit în frauda drepturilor creditorilor;

De aceea, având în vedere natura juridică a celor două acțiuni civile, precum și principalele efecte pe care admiterea acțiunii de le generează în privința raporturilor dintre creditori și debitor, se poate susține teza conform căreia, chiar în lipsa unei dispoziții legale exprese care să permită introducerea acestor acțiuni împotriva unei sentințe arbitrale ce consfințește o tranzacție, urmând acest raționament, nu există motive pentru a respinge ca inadmisibilă o astfel de acțiune.

Pe de altă parte, există opinii în doctrină[3] care susțin faptul că prin acțiunea revocatorie și acțiunea în declararea simulației se poate obține desființarea actului juridic ce face obiect al acestei acțiuni, în concret desființarea tranzacției consemnate prin hotărârea arbitrală. Urmărind acest raționament, și având în vedere redactarea restrictivă a art. 608 C. proc. civ., s-ar putea ajunge la concluzia potrivit căreia în materia hotărârilor arbitrale, nu sunt incidente dispozițiile art. 2278 C. civ., astfel, o acțiune revocatorie sau în declararea simulației urmând a fi respinse ca inadmisibile pentru că urmăresc desființarea tranzacției, aspect permis numai prin acțiunea în anulare.

Competența materială a instanței care soluționează acțiunea revocatorie și acțiunea în declararea simulației 

Din punct de vedere teoretic, ar putea fi 3 ipoteze posibile de luat în calcul.

Într-o primă ipoteză, s-ar putea susține teza conform căreia competența aparține tribunalului arbitral. În acest sens, raționamentul are în vedere faptul că prin hotărârea arbitrală pronunțată, tribunalul își încetează activitatea, limitele învestirii sale fiind mărginite de acțiunea pe fond, finalizată prin hotărârea atacată. Astfel, instituirea unui nou tribunal arbitral pentru judecata unei acțiuni pauliene sau în declararea simulației ar excede domeniului de aplicare a clauzei compromisorii.

Totuși, se poate argumenta și în sensul competenței tribunalului arbitral care, având în vedere natura juridică a acțiunilor, și-ar extinde învestirea și cu privire la soluționarea acestora. În acest sens, cu toate că regula este dezînvestirea Tribunalului Arbitral odată cu pronunțarea hotărârii arbitrale, acesta poate să se pronunțe cu privire la anumite aspecte pe care părțile au dreptul să le invoce ulterior acestui moment.

A doua ipoteza constă în atribuirea competenței instanțelor de drept comun, ipoteză în care ar putea deveni incidente prevederile art. 547 (Intervenția instanței), ale art. 610 C. proc. civ. (Instanța competentă în materia acțiunii în anulare) și/sau dispozițiile generale cuprinse în art. 94-97 C. proc. civ. (Compentența materială a intanțelor judecătorești).

Art. 547 prevede faptul că pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, precum și pentru îndeplinirea altor atribuții ce revin instanței judecătorești în arbitraj, partea interesată poate sesiza tribunalul în circumscripția căruia are loc arbitrajul.[4]

Din punctul de vedere al aplicării art. 547 C. proc. civ., apreciem că acesta nu ar putea fi incident, având în vedere faptul că domeniul de aplicare se rezuma strict la acțiuni care vizează arbitrajul până în momentul pronunțării sentinței arbitrale (în special în materia administrării sau asigurării probelor).

Cea de-a treia ipoteză ar conduce spre aplicarea textului de lege ce stabilește competența pentru introducerea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. Având în vedere faptul că acțiunea revocatorie și acțiunea în declararea simulației pot fi aplicate în conformitate cu regula potrivit căreia ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet și presupun înlăturarea unor efecte pe care hotărârea le produce, aplicarea regulilor de competență stabilite în materia acțiunii în anulare pare a fi întemeiată. Astfel, cererea ar fi de competența Curții de Apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul. Având în vedere faptul că atât acțiunea în anulare, pe de o parte, cât și acțiunea revocatorie și acțiunea în declararea simulației, pe de altă parte, tind la anihilarea efectelor unei sentințe arbitrale, s-ar putea admite aplicabilitatea regulii de competență consfințită în art. 608 C. proc. civ.

Într-o altă perspectivă, se poate susține, în temeiul regulii de interpretare exceptio est strictissimae interpretationis, faptul că regula de competență stabilită pentru introducerea acțiunii în anulare se va aplica numai în cazul acestei acțiuni. Pe cale de consecință, în cazul oricăror alte acțiuni introduse împotriva hotărârilor arbitrale se vor aplica regulile generale în materie de competență materială, în conformitate cu care competența de judecată revine tribunalului. Din punct de vedere al competenței teritoriale, astfel de cereri vor putea fi introduse la tribunalul în circumscripția căruia a avut loc arbitrajul. În realitate, ceea ce este atacat este tranzacția, aspect care este de altfel reliefat și în doctrină, în ceea ce privește hotărârile judecătorești, subliniindu-se faptul că, în ipoteza acțiunii pauliene, aceasta vizează tranzacția, iar nu hotărârea de expedient care o consfințește.[5] Pe de altă parte, în cazul simulației, se poate cere instanței să „constate că întreg litigiul a fost simulat și că raporturile juridice dintre părți sunt altele decât cele deduse judecății, respectiv decât cele născute din hotărârea instanței”.[6]

În concluzie, atâta timp cât, mai cu seamă în fața Tribunalului arbitral se încheie tranzacții, problema de drept a acțiunii revocatorii, precum și cea în declararea simulației s-ar putea pune în măsura în care terții s-ar simți atacați de tranzacția consfințita prin hotărârea arbitrala.

În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, cât și competența de soluționare, acestea vor ridica probleme practice cel puțin interesante în ceea ce privește opțiunile pe care terții le au împotriva sentințelor arbitrale prin care se ia act de tranzacție.


[1] T. Prescure, R. Crișan, Arbitrajul comercial, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 219.
[2] Fl. A. Baias, C. Leaua, Unele considerații privind simulația în procesul civil, în „Revista Română de Drept Privat” nr. 3/2012, p. 7.
[3] P. Perju, Comentariu art. 2278, în Fl. A. Baias ș.a., Noul Cod civil. Comentariu pe articole. Ediția 2, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 2366.
[4] R. B. Bobei, Arbitrajul intern și internațional. Texte. Comentarii. Mentalități, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 36-37.
[5] D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român în comparațiune cu legile vechi și cu principiile legislațiunii străine, Tomul V, Tipografia Națională, Iași, 1898, p. 279-281.
[6] Fl. A. Baias, Simulația. Studiu de doctrină și jurisprudență, Ed. Rosetti, București, 2003, p. 261-262.


Av. dr. Bazil Oglindă
Managing Partner OGLINDĂ & PARTNERS
Vicepreședinte al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR


CONFERINȚE JURIDICE PROGRAMATE


Probleme dificile de drept comercial | 22 septembrie 2016
CONFERINȚA STANCIU CĂRPENARU

Probleme dificile de drept civil | 21 octombrie 2016
CONFERINȚA VALERIU STOICA

Probleme dificile de dreptul internetului | 25 noiembrie 2016
Prima ediție!

Probleme dificile de drept fiscal și procedură fiscală | 27 ianuarie 2017
CONFERINȚA RADU BUFAN

Cuvinte cheie: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Return to Top ▲Return to Top ▲