Arii de practică: LitigiiAchizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativ
ContravenţiiDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergie
Executare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocMedia & PublicitateMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiSocietăţiTelecomVaria
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
LEAUA & ASOCIATII
JURIDICE

MEMBERSHIP
JURIDICE
✓ Acces nelimitat la transmisiuni LIVE, înregistrări VIDEO și transcripturi JURIDICE.ro. Şi multe altele. Click aici pentru detalii.

Întrebare preliminară cu privire la dreptul la un acces efectiv la justiție

23 martie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
952 citiri
Print Friendly
 
DREPT CIVIL 2016 DREPTUL INTERNETULUI 2016 MEMBERSHIP JURIDICE

Judecătorul suprem german se întreabă cu privire la dreptul unei persoane fizice la un acces efectiv la justiție. (C-670/15 Šalplachta)

Situația de fapt:
1. spațiul de libertate, securitate și justiție, cooperarea judiciară în materie civilă
2. dreptul unei persoane fizice la un acces efectiv la justiție într-un litigiu transfrontalier
3. posibilitatea ca dreptul UE să impună ca asistența judiciară acordată de Republica Federală Germania să includă cheltuielile suportate de solicitant pentru traducerea declarației și a documentelor anexate cererii de asistență judiciară, atunci când:
3.1. odată cu introducerea acțiunii, reclamantul solicită și asistență judiciară de la instanța de judecată competentă în calitate de autoritate primitoare
3.2. și comandă traducerea pe cont propriu.

Dispoziții incidente: articolele 1, 2 și 13 alin. (1) litera (b) din Directiva 2003/8/CE de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii

Articolul 1
Obiective şi domeniu de aplicare

(1) Scopul prezentei directive este de a îmbunătăţi accesul la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune cu privire la asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii.
(2) Prezenta directivă se aplică, în litigiile transfrontaliere, în materie civilă şi comercială indiferent de tipul instanţei. Ea nu se aplică în mod special materiilor fiscale, vamale sau administrative.
(3) În scopul prezentei directive, „stat membru” înseamnă toate statele membre, cu excepţia Danemarcei.

Articolul 2
Litigii transfrontaliere

(1) În sensul prezentei directive, prin litigiu transfrontalier se înţelege orice litigiu în care partea care solicită asistenţă judiciară în temeiul prezentei directive îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un alt stat membru decât cel al instanţei sau decât cel în care se execută hotărârea.
(2) Statul membru în care o parte îşi are domiciliul se stabileşte în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.
(3) Momentul relevant pentru a stabili dacă este vorba de un litigiu transfrontalier este momentul depunerii cererii, în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 13
Depunerea şi transmiterea cererilor de asistenţă judiciară (extras)

(1) Cererile de asistenţă judiciară pot fi depuse fie:
b) la autoritatea competentă a statului membru al instanţei sau a statului membru în care hotărârea trebuie executată (autoritatea primitoare);

Corespondențe pentru România: doar articolul 41 din Ordonanța de urgență nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, modificată și completată de Legea nr. 193/2008, Legea nr. 251/2011 și de Legea nr. 76/2012

Articolul 41

(1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât România, se depune însoţită de documente justificative:
a) fie prin intermediul autorităţii centrale a statului membru de domiciliu sau de reşedinţă al solicitantului;
b) fie prin intermediul autorităţii centrale române;
c) fie direct la instanţa română competentă potrivit art. 11.
(2) Cererea, precum şi înscrisurile doveditoare se depun traduse în limba română.

Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache (corespondențe pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲