TOP LEGALTOP LEGALTOP LEGALTOP LEGALTOP LEGALTOP LEGALTOP LEGAL
www.recursininteresullegii.ro

Inadmisibilitatea plangerii adresate direct instantei impotriva rezolutiei de NUP

19 iulie 2008 | Alina Matei
3.278 citiri
Print Friendly
 

Catalog profesional: avocați (arii de practică), consilieri în proprietate industrială, consilieri juridici, consultanți fiscali, executori judecătorești, experți legislația muncii, mediatori, notari publici, practicieni în insolvență, traducători

C a t r e

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

In temeiul art. 414 indice 2 alin. 1 din Codul de procedura penala si art. 23 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, d e c l a r

RECURS IN INTERESUL LEGII

in vederea stabilirii solutiei ce trebuie data de catre instanta in situatia in care plangerea contra actelor procurorului a fost adresata direct acesteia, fara sa fie contestata la procurorul ierarhic superior.

Examenul jurisprudentei actuale evidentiaza mai multe orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al acesteia, astfel:

1. Uneori, s-a considerat ca instanta de judecata trebuie sa examineze cauza pe fond, motivandu-se ca obiectul dedus judecatii in cadrul procesual al plangerii il constituie verificarea rezolutiei sau a ordonantei atacate si nu a solutiei date in plangerea administrativa rezolvata de procurorul ierarhic superior (Anexa 1).

2. Unele instante au dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea dosarului la parchet, in vederea solutionarii plangerii de catre procurorul ierarhic superior, apreciind ca, in caz contrar, s-ar omite o etapa procesuala stabilita de lege (Anexele 2 – 140).

3. Alteori, plangerile au fost respinse ca prematur introduse, considerand ca dreptul de a sesiza instanta se naste numai dupa respingerea plangerii de catre procurorul ierarhic superior (Anexele 141 – 149).

4. Intr-o alta orientare, au respins-o ca inadmisibila, motivand ca introducerea plangerii la instanta este conditionata de adresarea ei, in prealabil, procurorului ierarhic superior (Anexele 150 – 177).

5. In sfarsit, instantele au respins plangerea, observand ca nu au fost respectate dispozitiile art. 278 indice 1 din Codul de procedura penala (Anexele 178 – 188).

Totodata, si la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie practica este neunitara, astfel:
- Plangerea a fost respinsa ca inadmisibila, apreciindu-se ca trebuia adresata procurorului ierarhic superior, ca o etapa obligatorie, iar neparcurgerea acesteia constituie o incalcare a dispozitiilor procedurale referitoare la sesizarea instantei care, potrivit art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute (Anexele 189 – 193).

Avocati pledanti

– S-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea la parchet, motivandu-se ca nu au fost respectate dispozitiile referitoare la adresarea plangerii mai intai procurorului ierarhic superior (Anexa 194).

Apreciez ca solutia legala este de respingere a plangerii ca inadmisibila deoarece conditia controlului ierarhic in cadrul Ministerului Public are caracterul unei veritabile proceduri prealabile, cata vreme procurorul ierarhic superior poate infirma actul respectiv.

Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, in legislatia noastra penala nu a fost prevazuta posibilitatea atacarii la instantele judecatoresti a rezolutiilor ori ordonantelor prin care procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, denumite pe scurt acte de netrimitere in judecata.

in baza art. 275 – art .278 din Codul de procedura penala, plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala se putea adresa doar procurorului si era rezolvata numai de catre procurorul ierarhic superior, fara a se preciza ca partile care se considerau lezate aveau dreptul de a ataca actul procurorului la instantele judecatoresti.

Cu toate acestea, inca de la intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei la 8 noiembrie 1991, prin art. 21 alin. 1 s-a consacrat liberul acces la justitie al cetateanului, prevazandu-se ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor legitime.

Dispozitiile constitutionale precitate sunt in concordanta cu art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a Curtii Constitutionale s-a statuat ca art. 278 din Codul de procedura penala este constitutional numai in masura in care nu opreste persoana nemultumita de solutionarea plangerii sa se adreseze instantelor judecatoresti pentru atacarea masurilor si actelor efectuate de procuror.

Sub titlul "Plangerea in fata instantei de judecata impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata”, art. 278 indice 1 din Codul de procedura penala, introdus prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 468 din 1 iulie 2003, reglementeaza procedura de introducere si rezolvare a actelor contestatoare ale solutiilor de netrimitere in judecata depuse de procuror.

In alin. 1 se precizeaza ca „dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 – art. 278, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si art. 278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta”.

Asa cum rezulta din continutul prevederilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedura penala, legiuitorul a stipulat o etapa procesuala obligatorie in sensul ca plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor procurorului ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie.

Prin dispozitiile textului de lege sus-mentionat au fost prevazute, in concret, conditiile de sesizare a instantei de judecata de catre persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime au fost vatamate, respectiv numai dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 – art. 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, un termen, respectiv de 20 zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare potrivit art.277 si art.278, precum si competenta – instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Asadar, din interpretarea continutului normelor procedurale precitate rezulta ca existenta plangerii formulate la procurorul ierarhic superior constituie o conditie prealabila, obligatorie, de exercitare a procedurii reglementate de dispozitiile art. 278 indice 1 din Codul penal, in aprecierea legalei sesizari a instantei de judecata.

Or, incalcarea prevederilor referitoare la legala sesizare a instantei de judecata se sanctioneaza cu nulitate absoluta, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, avand drept consecinta, in ceea ce priveste plangerea formulata in baza dispozitiilor art. 278 indice 1 din acelasi cod, inadmisibilitatea acesteia in cazul in care nu a fost parcursa etapa plangerii adresata procurorului ierarhic superior.

De altfel, in art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a – c din Codul de procedura penala sunt prevazute expres solutiile pe care le poate pronunta instanta:

- de respingere a plangerii cu mentinerea solutiei din rezolutia sau ordonanta atacata;

- de admitere cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea cauzei la procuror in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale;

- de admitere a plangerii si desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate iar cand probele sunt suficiente se retine cauza spre rejudecare.

Prin urmare, textul de lege nu mentioneaza posibilitatea instantei de a trimite cauza la parchet pentru a se solutiona plangerea impotriva actelor procurorului.

Mai mult, invocarea de catre unele instante a prevederilor art. 285 din Codul de procedura penala nu poate fi primita din moment ce textul mai sus mentionat se refera la plangerea prealabila a persoanei vatamate necesara punerii in miscare a actiunii penale in cazul unor infractiuni.

Pe de alta parte, nici in baza art. 42 sau art. 45 din acelasi cod plangerea nu poate fi trimisa la parchet deoarece declinarea de competenta nu opereaza intre instanta de judecata si parchet.

Avand in vedere aceste argumente, in scopul interpretarii si aplicarii unitare a legii, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii in sensul ca:

"Plangerea facuta conform ar. 278 indice 1 alin. 1 din Codul de procedura penala impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, va fi respinsa prin sentinta ca inadmisibila de instanta daca a fost sesizata direct de persoana vatamata sau orice alta persoana ale carei interese legitime sunt vatamate, fara ca acestea sa fi formulat, in prealabil, plangere la procurorul ierarhic superior, in conditiile art.278 din acelasi cod”.

PROCUROR GENERAL,
Ilie Botos

UJMAG Tabarca

Dezbateri juridice. Legile nu sunt ceea ce par a fi

JURIDICE
Accesul la Justiția Achizițiilor Publice, un pariu de 100.000 euro    Pierdut instanță de executare. Găsitorului recompensă    Renunțarea la moștenire – prezumată (art. 1112 NCC), considerată (art. 1113 NCC) și, din când în când, autentică (art. 1120 NCC)    Latura civilă a acțiunii în contencios administrativ, sau De ce își permite autoritatea să comită abuzuri...    Insolvența se întoarce: Codul insolvenței    Acordul de recunoaștere a vinovăției    Cum să (nu) concediem un salariat    Mai rară decât fiducia: logodna    Eternul risc al achiziției imobiliare: calitatea de proprietar a vânzătorului    Lama rece a procedurii civile: nulitatea necondiționată    CCR vs. ICCJ. Legea penală mai favorabilă    Avocații în Noile Coduri Penale    Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (înca prea puțin?) teren    Arbitrajul. Un nou început    Mai gravă decât civilul, mai rapidă decât penalul: răspunderea disciplinară    Anticamera judecății penale: Camera Preliminară    Legea nr. 17/2014: birocratizarea vânzării terenurilor agricole din extravilan    Judecătorul față în față cu avocatul: cenzurarea onorariului avocațial    Spălarea banilor. Trecut, prezent și viitor    Cât de judiciară (mai) este rezoluţiunea?    Ipoteca, o garanție... reală?    Achizițiile publice. Suspiciuni, inerții, blocaje    O problemă insolubilă: Insolvența    Evacuarea de drept comun, evacuată de Noile Coduri?    Încuviințarea executării silite, o instituție pe cale de dispariție?    Aplicarea în timp a noilor coduri penale


Tags:

Dumneavoastră ce părere aveți?

Return to Top ▲Return to Top ▲

Consiliul Superior al Magistraturii
Ministerul Public
Directia Nationala Anticoruptie
UNBR
Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania
Consiliul de Mediere
Baroul Ilfov
Colegiul Consilierilor Juridici
ARDAE
ELSA Romania
CCIR
Wolters Kluwer Romania

© 2004-2014 | coordonator: Andrei Săvescu | suport: Societatea de Ştiinţe Juridice | platforma: WP | layout: Juressa | tehnic: Fokus Digital Services

Pagina a fost încărcată de browserul dumneavoastră in 0,140 secunde.