Dezbateri juridice
Dezbateri juridice
Recurs în interesul legii
www.recursininteresullegii.ro

Competenta de solutionare a contestatiilor la executare, in prima instanta si in caile de atac – Solutia

6 februarie 2007 | Alina Matei
7.711 citiri
Print Friendly
 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. XV
din 5 februarie 2007

Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 764/12.11.2007

Dosar nr. 46/2006

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 400 si 402 din Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la stabilirea competentei de solutionare a contestatiilor la executare, in prima instanta si in caile de atac, avand ca obiect hotarari judecatoresti pronuntate in litigii comerciale, precum si in alte titluri de natura comerciala.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 87 de judecatori din totalul de 116 in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca judecatoria este competenta sa judece in prima instanta contestatia formulata impotriva executarii silite propriu-zise sau care vizeaza lamurirea intelesului, intinderii ori aplicarii titlului executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, iar calea de atac impotriva hotararii pronuntate in cazul unei astfel de contestatii este recursul, care se judeca la sectia civila a tribunalului.

Referindu-se, totodata, la contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu ce consta intr-o hotarare judecatoreasca in materie comerciala sau in alt titlu comercial, emis de un organ jurisdictional, a sustinut ca solutionarea acestei contestatii este de competenta instantei comerciale sau a organului jurisdictional care a pronuntat hotararea ce se executa, calea de atac fiind, in cazul cand obiectul litigiului nu depaseste un miliard de lei inclusiv, recursul care se judeca de tribunalul comercial sau de sectia comerciala a tribunalului, iar daca obiectul litigiului este mai mare de un miliard de lei, apelul ce se judeca de sectia comerciala a curtii de apel si, respectiv, recursul de competenta sectiei comerciale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In aplicarea dispozitiilor art. 400 si 402 din Codul de procedura civila, referitoare la contestatia la executare, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, adoptand solutii diferite cu privire la competenta de solutionare a acestei cai de atac atunci cand ea este indreptata impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in litigii comerciale sau a altor titluri executorii in materie comerciala.

Astfel, unele instante, considerand executarea silita ca fiind cea de a doua faza a procesului, au apreciat ca, din moment ce raportul juridic dedus judecatii are caracter comercial, iar nu civil, executarea silita va avea aceeasi natura comerciala.

S-a relevat, in acest sens, ca atat timp cat in cadrul executarii silite se urmareste realizarea efectiva a dreptului pretins, se impune ca toate cererile din aceasta faza sa fie judecate tot de instanta comerciala, ca si in etapa anterioara, a judecatii in prima instanta si in cai de atac.

S-a motivat ca, chiar daca s-ar accepta ca in cazul contestatiei la executare ar fi de solutionat numai chestiuni procedurale, instanta civila nu ar putea fi considerata abilitata sa le solutioneze, facandu-se abstractie de natura conflictului ivit in raporturile dintre parti, astfel ca se impune ca natura creantei ce face obiectul executarii silite sa determine instanta, respectiv sectia specializata competenta, sa judece si intr-o asemenea cale de atac.

Alte instante, dimpotriva, au considerat ca in cazul in care contestatia vizeaza executarea propriu-zisa sau este indreptata impotriva unui titlu executoriu ce nu provine de la un organ de jurisdictie, o atare contestatie trebuie solutionata de instanta de executare, asa cum se prevede in art. 400 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta de executare fiind, in conformitate cu art. 373 alin. 2 din acelasi cod, "judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel".

Ca urmare, aceleasi instante s-au pronuntat in sensul ca si in ceea ce priveste calea de atac impotriva solutiilor pronuntate, in astfel de contestatii la executare, sunt aplicabile aceleasi norme procedurale, instanta de control judiciar urmand a fi determinata tot potrivit normelor dreptului comun, fara a avea relevanta, in aceasta privinta, natura titlului executoriu.

Tot in opinia acestor instante contestatia la executare intemeiata pe dispozitiile art. 400 alin. 2 din Codul de procedura civila, vizand lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu, nu ar putea fi introdusa decat la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa, iar hotararea prin care se solutioneaza contestatia sa fie supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea ce se executa.

Examinandu-se punctele de vedere mentionate, in raport cu dispozitiile legale aplicabile, se constata urmatoarele:

In art. 399 alin. 1 din Codul de procedura civila, republicat, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 459/2006, se prevede ca "impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati si vatamati prin executare", iar "daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 2811, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege".

1. Potrivit art. 400 alin. 1 din Codul de procedura civila, contestatia se introduce la instanta de executare si, desi nu se arata in mod expres, rezulta ca acest prim alineat are in vedere contestatia la executare propriu-zisa, din moment ce in alin. 2 se prevede care este instanta competenta sa solutioneze contestatia la titlu.

Din coroborarea art. 400 alin. 1 cu art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila, care prevede ca instanta de executare este judecatoria in raza careia se face executarea, daca legea nu prevede altfel, rezulta ca, in ceea ce priveste competenta solutionarii contestatiei la executare propriu-zisa, aceasta apartine intotdeauna judecatoriei, indiferent ca este vorba despre un titlu executoriu in materie comerciala sau in materie civila.

2. Referitor la competenta de solutionare a contestatiei la titlu art. 400 alin. 2 distinge doua situatii.

2.1. Atunci cand se cere lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu constand intr-o hotarare judecatoreasca, instanta competenta sa se pronunte este cea care a pronuntat hotararea care se executa.

Asadar, daca titlul il reprezinta o hotarare judecatoreasca in materie comerciala, contestatia se va indrepta la acea instanta care a pronuntat, in respectiva materie, hotararea susceptibila de executare silita si care poate fi, dupa caz, judecatoria, tribunalul, curtea de apel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie.

De asemenea, cand titlul emana de la un alt organ cu activitate jurisdictionala, acela va fi sesizat cu contestatia la titlu, indiferent de natura litigiului.

2.2. Atunci cand se cere lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu care nu emana de la un organ cu activitate jurisdictionala, art. 400 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civila face trimitere la instanta de executare.

Cum aceasta instanta este intotdeauna judecatoria, conform art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila, rezulta ca aceasta este competenta sa judece in prima instanta contestatia la titlu cand titlul nu emana de la un organ de jurisdictie, inclusiv in materie comerciala.

3. In ceea ce priveste competenta de solutionare a tuturor acestor contestatii in caile de atac, aceasta se determina dupa regulile general aplicabile cuprinse in art. 2 pct. 2 si 3, art. 3 pct. 2 si 3 si art. 4 pct. 1 din Codul de procedura civila.

De fapt, cu privire la instanta competenta sa solutioneze caile de atac in contestatiile la executare nu exista practica neunitara, divergentele de opinie aparand in ceea ce priveste sectia din cadrul instantei de control judiciar la care trebuie sa se inregistreze asemenea pricini.

Sub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare si aplicare diferita a legii, deoarece, cu exceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile celorlalte instante – acolo unde exista sectii specializate – nu au o competenta proprie prevazuta in texte de lege, susceptibile de interpretari diferite.

Astfel, competenta de solutionare a caii de atac se verifica in raport cu nivelul instantei, impartirea pe sectii fiind o chestiune de organizare judecatoreasca.

Cu toate acestea, in considerarea principiului specializarii, este firesc ca, atunci cand contestatia la executare propriu-zisa sau contestatia la titlu vizeaza un titlu emis in materie comerciala, acestea sa se indrepte la sectia comerciala – daca aceasta exista – a instantei competente.

Sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat in unele hotarari, conform caruia, atunci cand este vorba despre o contestatie la executare propriu-zisa, natura litigiului ramane fara relevanta.

Aceasta cu atat mai mult cu cat exista posibilitatea ca, intr-o atare contestatie, sa se invoce si aparari de fond, a caror natura comerciala sa fie indiscutabila.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca judecatoriei ii revine competenta de solutionare in prima instanta a contestatiei formulate impotriva executarii silite propriu-zise si a contestatiei care vizeaza lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, iar competenta de solutionare a contestatiei privind intelesul intinderii sau aplicarii titlului executoriu constand intr-o hotarare judecatoreasca comerciala sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdictional revine, dupa caz, instantei comerciale sau organului jurisdictional care a pronuntat hotararea ce se executa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

D E C I D:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In aplicarea dispozitiilor art. 400 si 402 din Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc:

1. Competenta de solutionare in prima instanta a contestatiei formulate impotriva executarii silite propriu-zise si a contestatiei care vizeaza lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie revine judecatoriei.

2. Competenta de solutionare a contestatiei privind intelesul intinderii sau aplicarii titlului executoriu, ce reprezinta o hotarare judecatoreasca comerciala sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdictional, revine, dupa caz, instantei comerciale sau organului jurisdictional care a pronuntat hotararea ce se executa.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 5 februarie 2007.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent
Victoria Maftei


Cuvinte cheie:
UJMAG

Dezbateri juridice. Legile nu sunt ceea ce par a fi

JURIDICE
Mai suspensivă decât condiția suspensivă: condiția rezolutorie    Accesul la Justiția Achizițiilor Publice, un pariu de 100.000 euro    Pierdut instanță de executare. Găsitorului recompensă    Renunțarea la moștenire – prezumată (art. 1112 NCC), considerată (art. 1113 NCC) și, din când în când, autentică (art. 1120 NCC)    Latura civilă a acțiunii în contencios administrativ, sau De ce își permite autoritatea să comită abuzuri...    Insolvența se întoarce: Codul insolvenței    Acordul de recunoaștere a vinovăției    Cum să (nu) concediem un salariat    Mai rară decât fiducia: logodna    Eternul risc al achiziției imobiliare: calitatea de proprietar a vânzătorului    Lama rece a procedurii civile: nulitatea necondiționată    CCR vs. ICCJ. Legea penală mai favorabilă    Avocații în Noile Coduri Penale    Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (înca prea puțin?) teren    Arbitrajul. Un nou început    Mai gravă decât civilul, mai rapidă decât penalul: răspunderea disciplinară    Anticamera judecății penale: Camera Preliminară    Legea nr. 17/2014: birocratizarea vânzării terenurilor agricole din extravilan    Judecătorul față în față cu avocatul: cenzurarea onorariului avocațial    Spălarea banilor. Trecut, prezent și viitor    Cât de judiciară (mai) este rezoluţiunea?    Ipoteca, o garanție... reală?    Achizițiile publice. Suspiciuni, inerții, blocaje    O problemă insolubilă: Insolvența    Evacuarea de drept comun, evacuată de Noile Coduri?    Încuviințarea executării silite, o instituție pe cale de dispariție?    Aplicarea în timp a noilor coduri penale

Dumneavoastră ce părere aveți?

Return to Top ▲Return to Top ▲