C a t r e,
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
In conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000, aprobata prin Legea nr. 219/2005, art. 25 lit. a) si art. 63 lit. f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, formulez prezentul
RECURS IN INTERESUL LEGII
in practica judiciara, s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, referitoare la solutionarea contestatiilor avand ca obiect acordarea de masuri reparatorii in echivalent, contestatii inregistrate pe rolul instantei de judecata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005.
1. Astfel, unele instante au considerat ca, in situatia in care restituirea in natura nu mai este posibila, cuantumul despagubirilor banesti cuvenite persoanelor indreptatite si modalitatea de plata trebuie sa se stabileasca in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
In acest sens, s-a apreciat ca legea noua, respectiv Legea nr. 247/2005, este de imediata aplicare chiar daca raportul juridic dintre parti s-a nascut sub imperiul Legii nr. 10/2001, nemodificata, astfel incat pot fi acordate masuri reparatorii numai in forma prevazuta de noul act normativ.
S-a retinut ca dispozitiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cuprind o reglementare expresa si imperativa privind modalitatea de stabilire si acordare a masurilor reparatorii in echivalent, prevazand in esenta ca acestea se stabilesc atat in cazul notificarilor deja solutionate cat si in cazul celor care nu au fost solutionate pana in momentul intrarii in vigoare a legii, de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, conform unei proceduri obligatorii care cuprinde inclusiv evaluarea imobilelor de catre un evaluator sau o societate de evaluare desemnata de Comisie.
Asadar, imobilele supuse restituirii in echivalent urmeaza a fi evaluate in cadrul procedurii prevazute de legea speciala, care prevede totodata, la art. 19-20 din Titlul VII al noului act normativ si caile legale de atac impotriva deciziilor ce vor fi adoptate de catre Comisia Centrala.
Contestatorul are deci, posibilitatea de a-si valorifica drepturile legate de restituirea in echivalent a imobilului ce a constituit proprietatea sa potrivit procedurii speciale prevazute de Legea nr. 247/2005.
Avand in vedere ca normele legale sus mentionate constituie dispozitii de procedura, iar legea nu prevede un termen pentru intrarea acestora in vigoare, rezulta ca acestea sunt de imediata aplicare si sunt incidente asupra tuturor situatiilor existente in cursul procedurilor de restituire, care nu au fost definitiv incheiate, deci tuturor restituirilor in echivalent, astfel cum prevede art. 16 din Titlul VII (Anexa nr. 1).
2. Alte instante au apreciat ca, in solutionarea acestor contestatii, este aplicabila legea sub care s-a nascut raportul juridic dintre persoana indreptatita la despagubiri si unitatea detinatoare, chiar daca, de la momentul emiterii dispozitiei atacate si pana la solutionarea cauzei, a intervenit modificarea Legii nr. 10/2001.
In acest sens, s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Constitutie si ale art. 1 din Codul civil, legea civila nu retroactiveaza, astfel incat, nu se poate aplica unui raport juridic o prevedere legala care nu exista in momentul in care acesta s-a nascut (Anexa nr. 2).
Apreciez primul punct de vedere ca fiind in conformitate cu litera si spiritul legii.
Situatiile juridice aflate sub incidenta Legii nr. 10/2001 sunt, dupa natura lor, situatii juridice obiective (legale). Institutia masurilor reparatorii instituita prin aceasta lege si cuprinzand, ope legis, efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura) a suferit modificari, de esenta, prin Legea nr. 247/2005, privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.
Dispozitiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, intitulat "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv”, instituie o procedura speciala, derogatorie de la prevederile Legii nr. 10/2001, nemodificata, care reglementeaza atat sursele de finantare, cuantumul, cat si procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Totodata, normele legale prevazute de acest Titlu sunt aplicabile si despagubirilor propuse prin decizia motivata a conducatorului institutiei publice implicate in privatizare sau, dupa caz, prin ordinul ministrului finantelor publice, in temeiul art. 32 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Spre deosebire de vechea reglementare, noile modificari aduse legii reparatorii prin Legea nr. 247/2005 prevad ca modalitati de restituire prin echivalent numai compensarea cu alte bunuri sau servicii, daca masura este posibila si acceptata de persoana indreptatita, ori despagubiri, constand in titluri de despagubire.
Masurile reparatorii prin echivalent reglementate prin dispozitiile Legii nr. 10/2001, anterior modificarii, in masura in care au fost stabilite sub imperiul legii vechi, urmeaza regimul de conversie al stabilirii si platii unor despagubiri, in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, dupa procedurile administrative cuprinse in capitolul V, pct. 16.1 si urmatoarele din Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1095 din 15 septembrie 2005.
In aceste conditii, instanta de judecata, sesizata pe calea plangerii sau contestatiei, ramane competenta sa analizeze legalitatea si temeinicia actului atacat in ceea ce priveste solutia respingerii cererii de restituire in natura sau prin echivalent, limitandu-se insa, numai la stabilirea dreptului persoanei indreptatite la restituire prin echivalent sub forma despagubirilor prevazute de noua lege – Legea nr. 247/2005 – fara a statua asupra valorii bunului obiect al cererii de restituire.
Odata stabilit dreptul persoanei indreptatite la masuri reparatorii prin echivalent sub forma despagubirilor, entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata sa predea actul sau, in care s-au consemnat sumele ce urmau a fi acordate ca despagubiri Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in vederea intocmirii raportului de evaluare continand cuantumul despagubirilor in limita carora se acorda, prin decizia Comisiei Centrale, asa cum rezulta din dispozitiile art. 16 – Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin urmare, competenta stabilirii cuantumului final al despagubirilor revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor organizata in subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Toate aceste prevederi legale constituie norme de procedura, de aplicabilitate imediata, chiar daca raportul juridic dintre parti s-a nascut sub imperiul Legii nr. 10/2001, nemodificata.
Potrivit principiului "tempus regit actum”, legile de procedura, in general nici nu retroactiveaza, nici nu supravietuiesc, ci sunt de imediata aplicare la toate cauzele noi sau vechi, inclusiv celor incepute sub imperiul vechii legi.
Prin urmare, in situatia in care, pe parcursul desfasurarii procesului civil intervin modificari legislative in ceea ce priveste normele de procedura, rezolvarea conflictului dintre legea veche si cea noua se solutioneaza potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi.
Pe cale de consecinta, legea noua se aplica imediat situatiilor obiective (legale), respectiv, acelor situatii juridice al caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu, este avut in vedere momentul intrarii in vigoare a legii noi, iar lato sensu, prezentul si viitorul, ambele determinate prin prisma acestui moment si materializate fie in situatii juridice care urmeaza sa expire, sa se modifice ori stinga, fie in fapte pendinte (facta pendentia) ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
In speta, dreptul subiectiv reclamat isi are fundamentul concret si imediat in preluarea abuziva de stat a imobilului pentru care se pretind despagubiri, adica intr-un raport juridic trecut.
Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, in conditiile in care au fost acordate masuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi, prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a carui incidenta, ca lege noua, este de imediata aplicare.
Rezulta ca, summa summarum, legea noua determina imperativ regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin Capitolul VI pct. 16.1 si urm. din Hotararea Guvernului nr. 1095/2005 se reglementeaza noile proceduri administrative pentru acordarea despagubirilor.
In contextul dreptului intertemporal, toate aceste dispozitii, de imediata aplicare, sunt imperative, iar dupa intensitatea si puterea lor, obligatorii, astfel incat, legea veche ramane fara aplicare.
Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii , in sensul ca prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 sunt aplicabile si in solutionarea contestatiilor avand ca obiect acordarea de masuri reparatorii in echivalent formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 nemodificata, in conditiile in care pe parcursul judecatii au intrat in vigoare dispozitiile noului act normativ.
PROCUROR GENERAL
Laura Codruta Kövesi
PDF 
