Independenta justitiei este o tema care a atras multe voci ce au vorbit fiecare dintr-un punct de vedere critic la adresa acesteia considerind-o ca fiind cauza neincrederii in justitie si a tuturor efectelor negative ce se manifesta in functionarea justitiei.
Au dreptate cei care trag astfel de concluzii?
Nu, spun eu, nu au dreptate pentru ca se confunda voit sau nu independenta justitiei ca sistem, ca putere judecatoreasca, cu independenta sau mai bine zis cu liberul arbitru al judecatorului ca persoana.
Judecatorul este si el un om care are si trebuie sa-si pastreze libertatea convingerilor sale. Este necesar ca aceasta libertate sa existe tocmai pentru ca aceasta reprezinta esenta integritatii unui om si cu atat mai mult a unui judecator.
Insa de aici pina la a vorbi despre independenta justitiei transferind acest principiu in totalitate asupra persoanei judecatorului si construind pe urma de la acest transfer o teorie asupra responsabilitatii judecatorului, pe care sa o translatezi dupa aceea asupra justitiei in intregul sau, este cel putin ignoranta daca nu rea credinta.
Alo,… domnilor…, daca nu ati aflat inca poate ca este cazul sa va spunem ca judecatorul este un om liber, el nu renunta la libertatea si convingerile sale, pentru ca acestea reprezinta elementul de baza al integritatii lui, ce-l definesc ca om, ca profesionist, ca judecator.
Daca vreti sa vorbiti despre independenta justitiei, haideti sa stabilim mai intai ce inseamna puterea judecatoreasca in Romania, este ea cu adevarat o putere alaturi de celelalte puteri constitutionale, pentru ca acest lucru reprezinta cu adevarat o problema.
Dupa mine, un raspuns adevarat la aceasta problema, este acela ca puterea judecatoreasca nu este o putere in sensul literar al cuvintului, ci mai mult intr-un sens spiritual. Pentru ca puterea judecatoreasca este mai inainte de orice o garantie, o garanta a exercitarii celorlalte puteri si a legitimitatii acestora. Daca vreti o imagine plastica ganditi-va la o balanta ale carei talere reprezinta cele 2 puteri, legiuitoare si executiva, iar justitia nu este decat punctul de echilibru dintre acestea, este garantia ca cele 2 puteri nu vor putea sa se dezechilibreze irevocabil una pe cealalta, sau amindoua societatea sau indivizii care o alcatuiesc, tocmai pentru ca exista justitia. Justitia – Garant care trebuie, si este obligata prin existenta ei sa gaseasca mereu si mereu punctul de echilibru intre cele 2 puteri adevarate din stat.
Eu cred ca exista destule argumente pentru a gandi astfel, si mai ales ca sunt necesare cat mai multe ganduri si discutii despre aceasta Independenta a Justitiei asa de putin inteleasa si totusi atita de mult criticata.
PDF 
