In urma cu vreo luna eram la o emisiune radio in Bucuresti impreuna cu presedintele AMR si a unui director de ONG, iar la telefon era un membru al CSM. La un moment dat, am fost intrebat de ce se fac atatea greseli de procedura in dosare, de ce atatea arestari, puneri in libertate si apoi rearestari, de ce atatea trimiteri spre rejudecare. Si am spus ca “nu trebuie sa mire pe nimeni, traim intr-o tara care nu exceleaza in nimic: mediocritatea caracterizeaza azi orice domeniu sau institutie din Romania”. Spre surprinderea mea, nu a reactionat contra nici unul dintre interlocutori. O saptamana mai tarziu am facut aceeasi afirmatie la o emisiune TV, fata de doi invitati si in prezenta telespectatorilor care interveneau telefonic in emisiune. Din nou, nici o contra-reactie.

Luni l-am auzit pe Presedintele natiunii facand in fata Parlamentului aceeasi afirmatie: “Romania e tara mediocritatii”. Sper ca nu a descoperit asta de abia acum. Sper ca si pentru parlamentari si guvernantii aflati de fata sa nu fi fost un subiect prea nou.

Ii dau dreptate lui Basescu. In prezent, nu avem nici un domeniu care sa mearga bine.

Daca ne uitam la Sanatate, e jale: numai bolnav sa nu fii – trebuie sa “cumperi” dreptul de a te interna, sa vii cu medicamente de acasa, sa platesti operatia (chiar am auzit de medici care te “deschid”, desi nu trebuie, doar pentru a primi “dreptul”), sa dai atentii la asistente si la femeia de serviciu; la sfarsit pleci intotdeauna “ameliorat”, nu “vindecat” si juri ca nu ai sa mai calci acolo niciodata.

La Finante e o adevarata corvoada: in nici un moment nu stii ce lege e in vigoare, nu ai de unde obtine informatiile necesare, iar statul la cozi in fata functionarilor mult prea ocupati cu bautul cafelei sau barfei de ultima ora cu colega de alaturi e deja ceva obisnuit. Dar, vad ca acest comportament e imprumutat cu succes si de functionarii din banci. Si daca tot am ajuns aici, nu stiu de ce niciodata nu ti se explica care e dobanda reala a unui credit pe cre il faci. Iar in domeniul asigurarilor, atentie mare la clauzele contractuale: sunt asa de multe si de marunt scrise, incat cu siguranta iti va scapa tocmai acea dispozitie pe care o va invoca societatea pentru a scapa de raspundere.

Invatamantul in Romania a devenit o tragedie: grabiti dupa a acumula, uitam ca generatia de maine ne copie intocmai inca de la o varsta frageda. Parintii nu mai au timp de copii, doica e prea tanara sau prea in varsta si iti bate odrasla, gradinitile de stat sunt prea putine si neperformante, iar cele particulare prea scumpe. Profesorii sunt prea prost platiti, mult sub importanta muncii lor, ceea ce ii face tot mai dezinteresati in a preda cursuri calitative. Diplomele in facultati se obtin usor pe bani. Miile de absolventi anual isi umplu peretii cu ele.

In schimb investim foarte mult in Justitie. Adica, nu dam bani in educatie sa incercam a diminua comportamentul delincvent, ci platim in sistemul de represiune al acestuia. Managerial, e gresit, pentru ca tot timpul numarul dosarelor va fi in crestere daca nu voi incerca sa previn aceasta. In fine, nu mai vorbesc de timpul, nervii si banii cheltuiti de cetatean in hatisul procedural care il incurca pana si pe judecator.

La Agricultura nu vreu decat sa amintesc un trist peisaj zarit in drumul meu cu trenul catre casa: taranii ara cu plugul tras de cal bucatile de pamant pe care le stapanesc cu mandrie, acelea recuperate de la CAP-uri in ‘90. Ma gandesc ca in urma cu 2000 de ani, stramosii nostrii daci arau la fel…

Inainte de Revolutie am ridicat Portile de Fier, am sapat Canalul Dunare-Marea Neagra si am facut Metroul. Azi suntem tara digurilor care se fisureaza, a barajelor care se darama, a podurilor care se prabusesc, a muntilor cre se scurg. A fost nevoie de doua saptamani, o gramada de artificieri si chiar chemate trupele speciale, plus vizita presedintelui ca trei bolovani cazuti in mijlocul drumului pe Valea Oltului sa fie aruncati in aer. Drumurile tarii sunt jalnice, orasele tot mai aglomerate, spatiul verde tot mai putin. In schimb, avem gratuit aviara, saracie, circ la TV zilnic si? dorinta de a emigra.
Nu stim unde au disparut specialistii romani, unde-s marii profesori, unde sunt cercetatorii. Nu mai avem viziune, nu ne facem strategii. Nu stim sa facem planuri.

Stau si ma gandesc daca suntem pregatiti pentru aderare. Sau, sincer sa fiu, mai degraba daca o meritam…