Un amendament formulat pe ultima suta de metri a dezbaterilor (proiectul de lege este posibil sa fie adoptat tacit si sa plece in aceasta forma catre Senat care este camera decizionala) la OUG nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si pentru modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care se afla in analiza Camerei Deputatilor, vrea sa modifice dispozitiile art. 96 din legea 303/2004.
Concret, desi OUG 59/2009 nu contine dispozitii de modificare a acestui articol din legea 303 din 2004, a aparut acest amendament care va transforma optiunea, pe care o are acum statul roman prin Ministerul Finantelor Publice de a se indrepta impotriva magistratului pentru recuperarea sumelor de bani reprezentand prejudiciile cauzate justitiabililor prin erorile judiciare, intr-o obligatie a statului roman, prin inlocuirea sintagmei “statul se poate indrepta…” cu “statul se va indrepta…”.
PDF 
Nu stiu care va fi forma finala a acestui act normativ, dar, in opinia mea, consider foarte bine venita aceasta initiativa. Sa vedem astfel, de acum inainte, daca isi mai permite cineva sa “judece”, ca sa ma exprim asa, “nestiintific”.
Sa intelegem ca exista posibilitatea ca din cateva mii de hotarari pe care le ia un judecator int intreaga cariera sa existe 5-6 gresite pentru care sa fie obligat sa plateasca cu intreaga sa agoniseala?
Daca da, atunci ar fi firesc sa fie platit cu macar 5000 EUR pe luna ca sa aiba timp sa puna deoparte pt. astfel de despagubiri.
Revenind la lucruri serioase, poate dl. Urban sa ne dea vreun indiciu despre cum va fi definita “eroarea judiciara” in acest OUG?
In prezent, legea 303/2004 ne pune la dispozitie reperele: “grava neglijenta” si “rea-credinţă”.
Se are in vedere in acest OUG 59/2009 o aprofundare a notiunilor de “grava neglijenta” si “rea-credinţă”?
Nu de alta dar ar fi extrem de pericolos daca nu ar exista o delimitare clara intre “eroarea umana” pe de o parte si “grava neglijenta” si “reaua-credinţă” pe de alta parte.
Stimate Coleg de cariera juridica
Stiti si dvs. foarte bine ca cele doua notiuni de care ati facut vorbire, “eroarea judiciara” si “reaua – credinta”, fac parte din latura subiectiva a personalitatii unei persoane si, astfel, sunt foarte greu, dar nu imposibil de definit. De altfel, cred ca stiti la fel de bine, ca, desi “principiul intimei convingeri” presupune, la fel, latura subiectiva a unui om, totusi, aceast principiu are la baza un fundament stiintific.
Desigur, in momentul in care legiuitorul a avut in vedere in lege conceptele de “grava neglijenta” (si nu eroarea judiciara, asa cum gresit ati inteles dvs) si “rea-credinta” a facut-o (cel putin asa ar fi trebuit) in baza unui fundament de asemenea stiintific.
Daca nu a facut-o, atunci poate fi suspectat de… “grava neglijenta” sau chiar “rea-credinta” pt ca asta ar insemna supunerea celor doua concepte unor aprecieri aleatorii sau (doamne fereste!) chiar pur discretionare.
Oricat de subiectiva ar fi posibilitatea de apreciere a “relei-credinte” ea are totusi nevoie de niste repere cat mai precise.
De asemenea, consider ca macar “grava neglijenta” se poate bucura de criterii de apreciere cat de cat obiective.
Daca nu ar fi asa, atunci magistratul nu ar putea sa evalueze pericolul care il paste in cazul in care ar comite o greseala.
Plus ca “principiul intimei convingeri” nu ar mai avea nicio valoare.
scuze pt greselile de redactare.
Din acest amendament precum si din cel mentionat in articolul precedent (ref. lainitiativa dl-ui Eugen Nicolaicea) se poate trage clar concluzia referitoare la obiectivul clasei politice: supunerea justitiei!
Stimate Coleg
NU, nu se urmareste supunerea justitiei clasei politice, deoarece justitia ESTE deja supusa, nu neaparat clasei politice, ci intereselor de grup. De altfel, nu justitia, ca institutie, este supusa, ci anumiti oameni din aceasta institutie, fie ei procurori, judecatori, avocati, consilieri juridice, executori judecatoresti, ministri, secretari de stat etc.
Pai, tocmai despre asta e vorba: nimeni nu spune ca acum nu exista magistrati care ar putea raspune la unele comenzi politice. Eu vorbesc tocmai ca se vrea supunerea Justitiei ca institutie, asa cum o denumiti Dvs.