Poate ca nu am reusit sa castigam din partea celorlalte puteri nicio recunoastere a statutului de PUTERE JUDECATOREASCA, poate ca multi vor spune dupa acest protest, ca am fost pentru putin timp si noi APROAPE O PUTERE, noi vom spune insa, ca niciodata pentru noi PUTEREA nu a fost si nu va fi un scop in sine (cum din pacate este si se manifesta pentru celelalte puteri). Scopul nostru a fost departarea de iluzia ca cedarea in fata celor impuse intr-un mod care aduce prejudicii functionarii institutiei JUSTITIEI este un lucru normal pe care trebuie sa-l acceptam, indiferent de faptul ca noi simtim anormalitatea zilelor si anilor pe care ii traim in Romania, pentru ca nu se poate face nimic.
Scopul nostru a fost o purificare a normalitatii pe care toata lumea o asteapta, o actiune a carei calitate sta in intentia pe care o determina, aceea de a rupe iluzia sub care traim si a restabili comunicarea cu idealurile si valorile de care Romania duce azi lipsa.
In consecinta, atunci cand vorbim de independenta justitiei este clar ca nu trebuie sa ne oprim la o valoare analogica si aproximativa a acesteia oferita de celelalte puteri constitutionale sub forma unui simplu cuvant ci, trebuie sa ne-o asumam in mod direct sub aspectul ei calitativ, acela de strapungere a aparentelor si de gasire a esentei acesteia, respectiv incurajarea valorii normalitatii pentru o societate bulversata si slabita de exceptii.
Independenta justitiei trebuie sa se regaseasca in legitimitatea si omogenitatea legilor care vor trebui sa fie mult mai bine cercetate de catre judecatori. Pentru ca de prea mult timp in Romania s-a uitat un fapt esential, si anume ca legea nu constituie decat o parte a unui ansamblu din care fac parte si efectele concrete si tinta acestora, a caror unitate proprie nu poate fi rupta de o perspectiva istorica si sociala a societatii in care traim definita in mod artificial de politicieni.
Nu trebuie sa mai manifestam o Slabiciune care sa stea in cedarea si lipsa unei patrunderi intelectuale fata de aparentele pe care le induc unee legile pe care trebuie sa le aplicam, si acceptarea unui formalism literal al acestora, sacrificand astfel esentialul acestei vieti care nu poate fi decat omul si justa lui masura in societate, in favoarea accesoriului manifestat prin reactia la aparenta si atasamentul exclusiv fata de forma.
Nu va ganditi ca am pierdut ceva pentru ca nu am obtinut tot ce am cerut, pentru ca trebuie sa acceptam faptul ca binele poate fi imperfect dar asta nu poate sa-l transforme in rau, asa cum nici raul perfect nu este ceva bun.
Si daca azi in Romania peste toata confuzia noastra, sunt oameni care falsifica peste tot proportiile juste si care inverseaza raporturile normale incearcand sa ascunda defectele fundamentale ale nefunctionarii unor institutii niciodata reformate cu adevarat ci doar vopsite mereu proaspat, trebuie sa spunem ca cel putin noi am pierdut naivitatea supravietuitorilor doritori sa creada in orice iluzie care nu le tulbura visele si sperantele, si am castigat o luciditate pe care va trebui sa o reflectam si asupra societatii in care traim si muncim.
jud. Gabriel Balasa
Tribunalul Dambovita
PDF 
Admirabil, poate ca e si acesta un inceput. Vom putea spera ca de acum inainte reprezentantii mai mari sau mai mici ai acestei Puteri nu vor mai emite solutii la comanda politica? Vor protesta la fel de vehement, prompt si democratic si atunci cand li se va indica o anumita solutie de o persoana importanta? Vor fi la fel de prompti si energici si atunci cand vor fi chemati sa apere drepturile fundamentale ale unui simplu “nenorocit”? (Termenul nu imi apartine, a fost folosit de o doamna magistrat -clasic in viata.)
Speranta moare ultima, justitiabilii mor pe rand…
Citind printre rânduri cu ochii mijiţi … şi inspirând valoarea lirică a textului, nu pot decât să observ că acesta este un “Cântec de adormit judecătorul”.
Este plânsetul de consolare, mioriţa justiţiei, vaietul şi doina tulburată a rapsodului tristeţii, Gabriel Bălaşa.
CENZURAT
Încă nu am ajuns la pătrunderea spirituală necesară să îl înţeleg dialectul autorului.
Va scriu doar pentru a va declara compasiunea mea pentru agresivitatea care va tulbura inima domnule AK. Sa stiti ca de multe ori nici eu nu inteleg anumiti oameni, asta nu inseamna insa decat ca probabil nu ma aflu pe aceeasi frecventa cu ei, si nu ca eu as avea dreptate iar acestia nu.
Sunt atatea imprejurari in viata care ne arata cat de slabi suntem si cat de usor si de repede ne tulburam, si totusi in mod absurd noi ne radicalizam sub forma unui ego care nu ne lasa, ca lucrurile care in ochii lui sunt un castig sa le privim si ca o pierdere.
Eu cred ca nici o duritate sau agresivitate nu poate sa faca sa dispara toate lucrurile sensibile din real.
Sa fiti luminat si sa nu vi se mai tulbure inima va doresc domnule AK.
Balasa Gabriel