Am asistat la lucruri oribile: judecatori care voiau salarii mai mari ca procurorii, CSM-isti care voiau in plus spor de sedinta peste venitul actual, procurori de ancheta care voiau mai mult ca judiciaristii, generalii care vroiau la fel ca DIICOT si DNA, judecatori cu vechime de 4 luni care nici nu stiu ce e ala un apel dar se plangeau ca ei nu resimt nici o schimbare, CSM-isti care se plang ca de 16 ani nu vad nici o reforma (or fi avand probleme cu ochii) sau o muza care a spus ca reforma era gata in 2004, ce ne-a trebuit sa revenim?!

Noi nu vedem pretentiile si aberatiile noastre exagerate, dar le vad altii. Banii nu se dau de sub saltea, ci dintr-un buget. Pe care l-am fi depasit, drept pentru care AZI NU NI S-A DAT AVIZ DE LA FINANTE! Iar daca mai exista o sansa, este ca maine MM, pe care unii o hulesc de nu mai pot, sa cerseasca maine de la MFP, direct in sedinta de Guvern. Daca nu, va trebui promovata o lege, iar in Parlament ne vor toca domnii.

Am vrut o multime. S-ar putea sa nu avem nimic. OK, vor fi procese, vom avea judecatori care vor uita ca sunt o alta putere si vor modifica iarasi legi prin hotararile lor. Si acele hotarari nu se vor putea executa si gata. Ce se va face? Se va vinde mobilierul sau sediul MJ. Foarte bine, nu e al meu.Nici a lui MM.

Ei bine, cand m-am dus in facultate, nu mi-am facut calcule cat voi castiga. Nici cand am reusit in Justitie si se platea destul de prost.

Imi spune o colega ca ea are nevoie de un venit de peste 60 mil. ca sa poata supravietui. Scuze, despre asta poate vorbi mama mea, care munceste 12 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, la patron cu 3.5 mil lei lunar.

In 2005 au fost valuri de inundatii, tuturor ministerelor li s-au luat bani si noi am obtinut bani pentru a plati drepturi restante. Nu ma criticati, am spus “drepturi”. La sfarsitul anului am obtinut 110 mil. euro pentru repararea sediilor. In ian 2006 alti 22 mil. pt. calculatoare. In iulie instantele din Bucuresti se vor muta in noile sedii. Astea nu conteaza, astea nu se vad.

Drepturi, drepturi, drepturi. Dar de corelativul, “obligatii” ati auzit? Sau astea au numai altii?! Nu cumva presa ar trebui sa taca, nu cumva justitiabilii ar trebui sa inchida ochii si sa suporte? Chiar asa, cu oamenii disperati de amanari nesfarsite, proceduri incalcate, procese rejudecate a nu stiu cata oara, de ei cine se ocupa? Oare nu asta era misia noastra? Oare nu ar fi trebuit sa le facem dreptate indiferent de cat suntem platiti?

Parerea mea e ca dascalii ar trebui sa fie categoria cea mai bine platita din Romania. Sau, stai asa, ca daca vor forma prea legalist si moralist generatia de maine nu vom mai avea noi carne de tun. Iar ei se chinuie cu cateva milioane. Dar e bine ca eu cer salarii mai mari si sa imi angajez prof. la domiciliu, ca sunt domn, iar vecinului meu sa ajung sa-i judec odrasla care, desi are acelasi prof. ca fiu-meu, nu va beneficia de prea multa atentie din partea unui om nemotivat. Noi, judecatorii, reparam, dar am putea sa facem ceva ca in timp sa nu mai fie nevoie sa o facem.

Am ajuns ca doctorii: conditionam actul de justitie de nivelul indemnizatiilor? Avem acum un CSM cu alesii nostri separat de MJ si o echipa la MJ alcatuita din colegii care se preocupa de imbunatatirea conditiilor de munca. Dintre voi, judecatorii, suntem plecati, eu cel putin nu am uitat! Si parca e razboi – dom’le, numai eu am dreptate, restul sunt prosti. Adica ce, am venit aici sa ma imbogatesc? Pentru pile? Sau ce?

Va zic drept: atat efort la o femeie eu nu am mai vazut! Intr-un an a trebuit nu sa construiasca, ci sa repare ce au stricat altii.

E simplu sa tip ca AMR “dati-ne salarii ca in Europa” cand citim hotarari ale colegilor de-ti vine sa te ascunzi, sau sa contest CSM, dupa care sa ma hlizezc cu ei pe la colturi, sau sa invit ministrul la o intalnire cu usile inchise in care discut franc niste chestii pe care apoi sa le fac publice, spunand ca am luat notite in ascuns si stiu exact ce a spus,sau sa tip telegenic ca e imixtiune in justitie un telefon dat de un politician unui magistrate, cand eu magistrat m-am intalnit zeci de ori cu politicieni, sau ca de ce ministrul merge sa vorbeasca cu un invinuit cand zeci de parti vin zilnic la MJ sau la CSM (cand un invinuit este chiar in CSM, care ar trebui sa fie un exemplu de integritate) si stiu ca practic politicul nu mai are parghii sa controleze justitia, concret, o ancheta nu poate fi deturnata, ce naiba nu recunostem?!

Adica chiar atat de putina incredere avem in colegii nostri? Sau sa apar la TV si sa spun “mi s-a oferit functia de secretar de stat eu sunt mandru si am refuzat, caci reforma nu merge in directia buna” (ramane de vazut daca afirmatia nu a fost un bluf). Dar ce, fac reforma pentru mine? Daca da, atunci de ce nu ma bag in lupta – dar, deh, e mai simplu sa stau pe margine si sa urlu (de fapt, de ani de zile doar asta fac si oricum, fara efect): sau in ecuatia asta eu trebuie sa fiu ultimul -! primul e justitiabilul, platitorul de taxe.

Sunt amarat. In sedinta CSM de ieri pe nimeni n-au interesat modificarile la cele trei legi, ci doar salarizarea. Sa fiu cinstit? Daca tot am calitatea de consilier al ministrului, am sa o sfatuiesc sa nu ceara maine avizul in Guvern. De ce sa se umileasca? Pentru cine, pentru cei care i-au cerut demisia ieri? Pentru cei care ii imputa ca face o imagine proasta Justitiei, cand cu totii vedem ca actul de justitie nu convinge pe nimeni? Pentru o masa de oameni manipulati de presa, sefi sau chiar AMR-isti. Scuze, nu se merita. Nici macar pentru ca mie mi-ar fi crescut suficient venitul. Dar, chiar imi e indiferent. Pentru ca inca cred ca profesionalismul nu se masoara in cat primesc, ci in cat dau.