Asistam de cateva zile la un imens scandal mediat produs de declaratiile unei blonde. Nu ca as avea ceva cu blondele. Dar e uimitor cum o simpla propozitie rostita de femeia asta a redeschis o criza politica latenta. Fiind magistrat, am sa ma abtin de la a critica politicul sau mass-media. Doresc doar sa lamuresc anumite notiuni legate de justitie folosite intr-un mod neadecvat in acest scandal.

In istoricul evenimentelor care au declansat dezbaterea de fata, Patriciu – un important om de afaceri din Romania – e retinut de procurori care ii imputa comiterea mai multor infractiuni, de natura economica. Tariceanu, prim-ministru si prieten al lui Patriciu, il suna pe Botos, procurorul general din Romania. Procurorii propun judecatorului arestarea lui Patriciu. Propunerea se respinge. Patriciu e eliberat.

Asadar, a fost sau nu acel telefon o imixtiune in justitie?

In primul rand, premierul a sunat un procuror. Peste tot in lume, justitia o fac insa judecatorii. Procurorii fac doar investigatiile prealabile judecatii; daca ajung la concluzia ca o persoana se face vinovata de savarsirea unei infractiuni, ei sunt obligati sa trimita persoana in fata instantei. La sfarsitul judecarii, doar instanta – alcatuita din judecatori – va stabili vinovatia si va aplica pedeapsa infractorului. Deci, cat timp telefonul nu s-a dat judecatorilor, nu putem vorbi de imixtiune in justitie.

Presa il citeaza chiar pe presedintele CSM care ar fi afirmat ca se va face o inspectie pentru a se afla continutul telefonului si a stabili daca a fost imixtiune in justitie. E grav daca si la acest nivel se face confuzie intre functia procesuala a procurorului si cea a judecatorului. Nadajduiesc ca e doar o perceptie gresita din partea mass-media.

In al doilea rand, telefonul s-a dat procurorului general al Parchetului instantei supreme. Premierul a invocat ca a fost un dialog institutional si ca nu este primul. Daca ma uit la art. 71 din Legea nr. 304 din 2005 privind organizarea judiciara, republicata, vad ca -sar putea sa aiba dreptate, caci “Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie reprezinta Ministerul Public in relatiile cu celelalte autoritati publice si cu orice persoane juridice sau fizice, din tara sau din strainatate”. Asadar, cand premierul contacteaza PICCJ, omul de legatura este chiar Botos. Prin urmare, nu pare prea ciudat ca premierul sa-l sune pe procurorul general.

Rostul acestui telefon ar fi important numai daca s-a cerut lui Botos sa intervina pro-parte in actele de cercetare penala efectuate de procurori. Deci, s-ar putea vorbi cel mult de o imixtiune in activitatea organelor de urmarire penala. Dar, nu e vorba de justitie. Si nu e vorba de incalcarea independentei, caci procurorii sunt subordonati ierarhic sefului lor, pana la nivelul Procurorului General, si toti sunt sub autoritatea ministrului justitiei. Care e membru al Guvernului, al carui cap e premierul. Cum Curtea Constitutionala a decis ca procurorii sunt parte a puterii executive (A se vedea decizia Curtii Constitutionale nr. 367 din 30.09.2003 (”M.Of. al Romaniei”, nr. 787 din 07.11.2003), decizia nr. 73 din 4.06.1996 (”M.Of. al Romaniei”, nr. 255 din 22.10.1996), definitiva ca urmare a deciziei nr. 96 din 24.09.1996 (”M.Of. al Romaniei”, nr. 251 din 17.10.1996) si, mai ales, decizia nr. 259 din 24.09.2002 (”M.Of. al Romaniei”, nr. 770 din 23.10.2002) unde Curtea a statuat in mod expres: “Ministerul Public, desi face parte, potrivit Constitutiei, din autoritatea judecatoreasca, reprezinta o magistratura speciala, care nu indeplineste atributii de natura jurisdictionala. Asa cum se prevede in art. 131 – in prezent art. 132 (subl. ns.) – alin. (1) din Constitutie, procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei, organ esentialmente executiv fiind, pe cale de consecinta, ei insisi agenti ai autoritatii executive.”), pe mine – ca judecator independent – nu ma mira acest telefon. Procurorii s-au obisnuit de ani de zile sa lucreze conform ordinului ierarhic. Cum am spus, important este ca mai departe sa nu se fi ajuns la judecatori care, iata, l-au pus in libertate pe Patriciu. Dar pentru asta trebuie sa aflam ce au vorbit cei doi. Ma indoiesc ca vom afla.

In orice caz, dat fiind nivelul inalt al persoanelor implicate – premier, seful suprem al procurorilor si unul dintre marii oameni de afaceri – si mediatizarea intensa a acelui dosar, acel telefon nu trebuia dat. Chiar daca nu au vorbit despre caz, acel telefon, dat in ziua retinerii de catre procurori a lui Patriciu, a fost o greseala. Asta pentru ca s-a creat aparenta unei presiuni indirecte, a unei imixtiuni in ancheta penala, si asta trebuia evitat.

Reactia C.S.M.

Inexplicabila ramane lipsa de reactie imediata a Consiliului Superior al Magistraturii. CSM are ca obiectiv apararea independentei justitiei (subliniez, a justitiei). Aceasta institutie a dispus efectuarea unei verificari de catre Inspectia Judiciara a CSM.

A gresit, la randul sau: nu stim cine va fi verificat: premierul? – el nu e magistrat. Botos? – el insusi e membru al CSM si sef al celor care fac investigatia. Nu stim care e scopul acesteia?! Daca se ajunge la concluzia ca a fost o imixtiune, va trebui dat un comunicat in acest sens, dar Tariceanu nu va putea fi sub nici o forma tras la raspundere. Daca se ajunge la concluzia contrara, tot va trebui dat un comunicat prin care sa se spuna ca profesionistii dreptului trebuie lasati sa lucreze, fara nici o interferenta. Or, asta deja a fost spusa de Lupascu (nu de CSM) de cateva ori. Prin urmare, verificarile Inspectiei CSM nu vor avea nici o finalitate, iar comunicatul CSM va fi prea tardiv. Reactia inceata a CSM este deja ceva obisnuit, si magistratii au reprosat recent acest lucru inaltului for al magistraturii. Cei 19 membri (18 fara Botos) ai CSM ar fi putut spune acelasi lucru imediat cand a izbucnit scandalul.

Increderea in justitie

Pentru mine, ca magistrat, situatia astfel creata e tragica dintr-un alt punct de vedere. Ea imi confirma inca odata ce mare este neincrederea publica in justitie.

Daca lumea ar vedea peste tot magistrati integri – verticali si competenti – nici nu s-a fi pus problema ca un telefon i-ar putea influenta. Dar telefonul astfel dat releva ca nici la nivel politic nu exista incredere in profesionalismul magistratilor, iar prin efectele generate ca nici la nivelul publicului larg aceasta nu exista.

Cristi Danilet este judecator, membru al Asociatiei Magistratilor din Romania si al Societatii pentru Justitie