Vineri a luat sfarsit ultima sesiune din acest an a Comitetului Dreptului Omului. Fiind membru al Biroului Director al Comitetului am participat la conferinta de presa a Comitetului. Am vorbit despre cele cinci state cu privire la care s-au adoptat concluziile si recomandarile finale de catre Comitet: Elevetia, Croatia, Rusia, Moldova si Ecuador.
Comitetul a adoptat mai multe decizii referitoare la plangeri individuale. Reamintesc ca la ultima reuniune a Comitetului a fost adoptata o decizie care refera la Romania, Munaf vs. Romania, decizie in care Comitetul a decis ca Romania nu a incalcat nici o dispozitie a Pactului International pentru drepturile civile si politice. O alta decizie importanta se refera la Sayadi vs. Belgia in care Comitetul Dreptului Omului critica ca si CJCE rezolutiile Consilului de Securitate care introduc sanctiuni fara un sistem de verificare care corespunde standardelor internationale.
Ce este Comitetul Drepturile Omului? Pentru constiinta comuna din Romania poate doar un alt comitet, o alta comisie. De fapt Comitetul Drepturilor omului este considerat deseori Curtea Mondiala a Drepturilor Omului. Argumente in acest sens au fost formulate de Martin Scheinin intr-o lucrare scrisa in 2009 cu ocazia a 60 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor omului. Cele mai importante sunt legate competentele Comitetului in domeniul plangerilor individuale. Exprimate de o maniera mai sintetica, deciziile Comitetului au un grad de complexitate similar celor adoptate de Curtile Internationale. Ele sunt respectate de state desi exista in continuare un numar de state care nu recunosc forta obligatorie a deciziilor Comitetului.
Rosalyn Higgins, fosta Presedinta a Curtii Internationale de Justitie si fosta membra a Comitetului Drepturilor Omului a redactat un comentariu “revolutionar” referitor la rezervele la tratatele in domeniu drepturile omului. In acest comentariu general, comentariul 24, Comitetul drepturilor omului considera ca va lua in considerare rezervele la drepturile omului numai in masura in care acestea sunt in conformitate cu scopul si obiectul dispozitiilor Pactului pentru drepturi civile si politice. Acesta intrepretare a rezervelor a modificat regimul general al rezervelor, consacrat prin Conventia de la Viena din 1969. In acest moment, raportorul Comisiei de Drept International, Alain Pellet, pe care ni-l amintim si in calitate de consultant in cauza care a opus de curand Romania Ucrainei la Curtea Internationala de Justitie, a adoptat o mare parte din acest comentariu, acceptand ca trebuie sa existe un dialog intre Comitet si state referitoare la acest tip de rezerve.
Intr-un articol redactat de Manfred Nowak in 2007, Raportul special pentru tortura propune ca acest Comitet ca devina o Curte in adevaratul sens al cuvantului, un organism cu o functionare permanenta. O utopie sau o necesitate?
prof. univ. dr. Iulia Motoc
PDF 
