Presidente del Consiglio dei Ministri, C-169/08, 17 noiembrie 2009

Libertatea prestarii serviciilor – Articolul 49 EC – Ajutor de stat – Article 87 EC – Legislatie regionala care stabileste taxa de escala doar pentru acei operatori ai aeronavelor utilizate pentru transportul privat de persoane si ai ambarcaţiunilor de agrement al caror domiciliu fiscal se afla in afara teritoriului regiunii respective

Comunicat Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene:

“Taxa regionala sarda pe escala turistica a avioanelor si a ambarcatiunilor, impusa contribuabililor domiciliati din punct de vedere fiscal in afara regiunii, incalca dreptul comunitar

Aceasta taxa este contrara principiului liberei prestari a serviciilor si constituie un ajutor de stat.

Printr-o lege fiscala a regiunii Sardinia (Legea nr. 4 din 11 mai 2006), a fost introdusa, incepand cu anul 2006, o taxa regionala pe escala turistica a avioanelor destinate transportului privat de persoane, precum si a ambarcatiunilor de agrement cu o lungime mai mare de 14 metri. Taxa este datorata de persoanele fizice sau juridice care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional.

In cadrul a doua actiuni introduse de Presedintele Consiliului de Ministri impotriva acestei legi, Curtea Constitutionala italiana, suspectand o incalcare a normelor comunitare privitoare la libera prestare a serviciilor si la libera concurenta, a adresat Curtii de Justitie prima sa trimitere preliminara.

Incalcarea principiilor liberei prestari a serviciilor

In ceea ce priveste ambarcatiunile, taxa se aplica intreprinderilor care efectueaza transporturi in schimbul unei remuneratii sau fara remuneratie. In schimb, in ceea ce priveste avioanele, taxa este datorata numai de catre intreprinderile care efectueaza transporturi aeriene fara remuneratie, dar pentru motive legate de activitatea lor comerciala.

Dupa cum precizeaza Curtea, chiar daca taxa aplicabila avioanelor nu priveste prestatiile de transport, aceasta nu implica faptul ca taxa respectiva nu are nicio legatura cu libera prestare a serviciilor. Astfel, desi, in principiu, notiunea „servicii” se aplica numai celor care sunt furnizate in schimbul unei remuneratii, ea include de asemenea libertatea destinatarilor serviciilor de a se deplasa in statul membru in care se afla prestatorul pentru a beneficia acolo de o pluralitate de servicii (precum cele furnizate in aerodromuri si porturi). In acest sens, escala, fapt generator al taxei, constituie, asadar, o conditie necesara pentru obtinerea altor servicii decat cel furnizat fara remuneratie.

Astfel, serviciile asupra carora taxa regionala de escala are o incidenta pot avea un caracter transfrontalier intrucat aceasta taxa afecteaza serviciile oferite de intreprinderi stabilite in Sardinia unor resortisanti sau unor intreprinderi dintr-un alt stat membru si serviciile oferite de intreprinderi stabilite intr-un alt stat membru decat Italia care exploateaza ambarcatiuni de agrement in Sardinia.

Consecinta aplicarii acestei reglementari fiscale este ca, pentru toate persoanele supuse la plata taxei care au domiciliul fiscal in afara regiunii si pentru cele stabilite in alte state membre, serviciile in cauza devin mai oneroase decat cele furnizate pentru exploatatorii stabiliti in regiune. Costul suplimentar pentru operatiunile de escala aflat in sarcina operatorilor care au domiciliul fiscal in afara regiunii si sunt stabiliti in alte state membre creeaza un avantaj pentru intreprinderile stabilite in Sardinia.

Curtea considera ca diferenta de tratament intre rezidenti si nerezidenti constituie o restrictie privind libera circulatie intrucat nu exista nicio diferenta obiectiva de situatie, care sa poata justifica diferenta de tratament dintre diversele categorii de contribuabili.

Imprejurarea ca persoanele obligate la plata taxei in Sardinia contribuie, prin intermediul impozitelor pe venit, la actiunea regiunii, chiar si in situatia in care aceasta ar privi protectia mediului, este lipsita de relevanta intrucat taxa pe escala nu are aceeasi natura si nu urmareste aceleasi obiective precum celelalte impozite platite de contribuabilii sarzi, care sunt destinate sa finanteze ansamblul actiunilor regionale. Prin urmare, protectia mediului nu poate sa fie invocata pentru a justifica tratamentul diferentiat al exploatatorilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional, singurii obligati la plata taxei. Avioanele private si ambarcatiunile constituie cu siguranta o sursa de poluare, dar aceasta se produce independent de provenienta si de domiciliul fiscal al exploatatorilor. Avioanele si ambarcatiunile atat ale rezidentilor, cat si ale nerezidentilor contribuie in acelasi mod la degradarea mediului.

Pe de alta parte, taxa regionala de escala nu urmareste aceleasi obiective precum impozitele platite de contribuabilii care au resedinta in Sardinia, care urmaresc alimentarea in general a bugetul public al regiunii. Nesupunerea rezidentilor la plata acestei taxe nu poate, prin urmare, sa fie considerata o compensare a celorlalte impozite la care sunt supusi acestia si nu poate sa fie justificata prin motive intemeiate pe coerenta sistemului fiscal al aceleiasi regiuni.

Incalcarea principiilor liberei concurente

Curtea aminteste ca, pentru calificarea unei masuri ca ajutor, fiecare dintre cele patru criterii cumulative trebuie sa fie indeplinit: trebuie sa fie vorba despre o interventie a statului sau prin intermediul resurselor de stat, susceptibila sa afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, care acorda un avantaj beneficiarului si denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta.

Potrivit Curtii, este cert ca taxa priveste schimburile dintre state membre (intrucat aceasta afecteaza servicii furnizate la escala avioanelor si a ambarcatiunilor si priveste comertul intracomunitar) si ca poate denatura concurenta (intrucat ofera un avantaj economic operatorilor stabiliti in Sardinia). In plus, legea fiscala regionala care acorda anumitor intreprinderi nesupunerea la plata taxei constituie o renuntare a regiunii la veniturile fiscale pe care ar fi putut in mod normal sa le perceapa. In sfarsit, taxa confera un avantaj fiscal cu caracter selectiv numai intreprinderilor stabilite pe teritoriul regional in raport cu cele care nu au domiciliul fiscal pe acest teritoriu, avand in vedere ca aceste doua categorii de intreprinderi sunt intr-o situatie juridica si de fapt comparabila in momentul in care beneficiaza de serviciile de escala in Sardinia.”