Şi dumneavoatră şi eu suntem specialişti în conversaţia cu mănuşa.
Şieu este o comună din Ardeal, înseamnă râul sărat. Mi-a atras atenţia fiindcă acolo s-a descoperit un paloş din perioada 800-500 îdC, care ar fi aparţinut vreunui scit.
Uitându-mă mai atent, am aflat că undeva în Evul Mediu erau acolo nişte iobagi, legaţi de bucăţi de pământ. Ei munceau pe lângă bucătăria nobilului şi păzeau caii noaptea. În plus, de Crăciun trebuia dat un animal de tăiat, gras. Dacă nu, atunci primăvara un viţel cu vaca aferentă. În plus, tot de Crăciun, câte o găină şi 4 litri de ovăz. În plus, dijma pentru cereale: 10% din recoltă. În plus, robota în perioadele pentru arat, cosit şi secerat era de câte jumătate din zile pentru pentru nobil.
Taxe si Impozite – Actual
Iobagii erau privilegiaţi, faţă de jeleri, care nu erau nici măcar legaţi de pământ. Jelerii lucrau două săptămâni pentru ei şi o săptămână pentru nobil, mereu.
Codul fiscal este o mănuşă pufoasă înlăuntrul căreia stă o mână caldă şi foarte-foarte puternică. Păstrarea aparenţei, păstrarea forţei în învelişul legii este o cucerire istorică şi ar trebui să fie o bucurie recurentă pentru noi.
dr. Andrei Săvescu
PDF 
Pentru contribuabil ar trebui fie o bucurie, sa ne bucure comparatia cu epoca feudala ?
Este remarcabil, despre impozite si taxe cu umor, intr-un desavarsit stil literar !!!
Umorul este involuntar…