Comisia/Finlanda, C – 118/07, 12 noiembrie 2009

Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Articolul 307 al doilea paragraf CE – Neadoptarea unor masuri corespunzatoare pentru a elimina incompatibilitatile dintre acordurile bilaterale incheiate cu state terte inainte de aderarea statului membru la Uniunea Europeana si Tratatul CE

Obiectul   cauzei  priveste o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 20 februarie de catre Comisia Comunitatilor Europene,  reclamanta, impotriva Republicii Finlanda, parata, sustinuta de Republica Federala Germania, Republica Ungara, Republica Lituania, Republica Austria,  interveniente.

Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca, prin faptul ca nu a recurs la mijloace  corespunzatoare pentru a elimina incompatibilitatile, in lumina Tratatului CE in materie de transfer de capitaluri, referitor la dispozitiile cuprinse in acorduri bilaterale privind investitiile  incheiate de Republica Finlanda cu Federatia Rusa (in vigoare din 15 august 1991), cu Republica Belarus (in vigoare din 11 decembrie), cu Republica Populara Chineza (in vigoare din 26 ianuarie 1986), cu Malayezia (in vigoare din 3 ianuarie 1988), cu Sri Lanka (in vigoare din25 octombrie 1987) si cu Republica Uzbekistan (in vigoare din22 octombrie 1993), Finlanda nu si-a indeplinit obligatiile ce-i revin conform art. 307 al doilea paragraf CE.

Acordurile cu aceste state terte garanteaza investitiilor fiecarei parti contractante transferul liber in valuta convertibila al platilor legate de o investitie. Aceste acorduri, ce exceptia celui cu Rusia, contin o clauza care garanteaza protectia investitiilor in limitele autorizate de legislatia partilor contractante.

S-a considerat ca acordurile bilaterale puteau impiedica aplicarea restrictiilor privind circulatia capitalului si platile, pe care le poate adopta Consiliul UE si Comisia a trimis o  scrisoare de punere in intarziere Finlandei.

Finlanda a raspuns ca aceste clauze in litigiu din acordurile respective, nu impiedicau respectarea obligatiilor sale ce decurg din CE (art. 57, 59, 60).

Comisia i-a adresat un aviz motivat, considerand argumentele Finlanda insuficiente, iar  aceasta  si-a mentinut argumentele anterioare.

Cu privire la lipsa clauzei, ce-i permite sa aplice restrictii privind circulatia capitalurilor si platile  poate determina statele sa nu-si respecte obligatiile  comunitare, Comisia a considerat ca nu a recurs la mijloacele corespunzatoare pentru a elimina toate situatiile de incompatibilitate cu tratatul, astfel ca Finlanda nu si-a indeplinit obligatiile conform art. 307 al doilea paragraf CE.

Finlanda si statele interveniente au aratat ca in lipsa unor masuri restrictive adoptate de Consiliu fata de state terte, nu ridica problema compatibilitatii acordurilor cu o dispozitie a tratatului din moment ce nu exista ”incompatibilitati constatate”. Neindeplinirea obligatiilor ar fi pur ipotetica, iar Curtea nu a constatat existenta unor asemenea incompatibilitati.

Curtea a apreciat ca dispozitiile tratatului nu aduc atingere drepturilor si obligatiilor, care rezulta din conventiile incheiate inainte de data aderarii unui stat membru, de  acesta cu un stat tert.

Art. 307 CE obliga statele membre sa recurga la  toate mijloacele corespunzatoare  pentru a elimina incompatibilitatile constatate intre conventiile incheiate inainte de data aderarii acestora si dreptul comunitar. Dispozitiile CE confera Consiliului competente de a restrange, circulatia capitalurilor si platilor intre statele membre si statele terte.

Curtea aminteste jurisprudenta sa in Hotararile din 3 martie 2009, Comisia/Austria (C‑205/06, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 37) si Comisia/Suedia (C‑249/06, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 38), aceste competente ale Consiliului, care constau in adoptarea unilaterala de masuri restrictive in raport cu statele terte intr‑un domeniu identic sau conex cu cel reglementat de un acord anterior incheiat intre un stat membru si un stat tert, pun in evidenta o incompatibilitate cu acordul mentionat atunci cand, pe de o parte, acesta nu prevede nicio dispozitie care sa permita statului membru respectiv sa isi exercite drepturile si sa isi indeplineasca obligatiile in calitate de membru al Comunitatii si atunci cand, pe de alta parte, nu exista niciun mecanism de drept international care sa permita acest lucru.

Statele membre isi acorda reciproc sprijin in vederea eliminarii incompatibilitatilor constatate si adopta daca este cazul, o pozitie coumuna si in acest sens, Comisia in temeiul art. 211 CE are competenta de a lua orice initiativa care sa faciliteze acest lucru.

Cu privire la acordurile cu clauza, Comisia a sustinut ca statele membre nu au posibilitatea de a pune in aplicare fara intarziere masuri restrictive pe care Comunitatea ar fi determinata sa le adopte. Finlanda si Lituania a sustinut ca masurile restrictive adoptate de Consiliu ar face parte din legislatia finlandeza in sensul acestor dispozitii si nu ar exista o incompatibilitate cu Tratatul in sensul art. 307.

Aprecierea Curtii conform jurisprudentei  constante este ca un tratat international trebuie interpretat in functie de termenii utilizati in redactare si tinand seama de obiectivele acestuia. Articolul 31 din Conventia de la Viena din 23 mai 1969 cu privire la dreptul tratatelor si articolul 31 din Conventia de la Viena din 21 martie 1986 cu privire la dreptul tratatelor intre state si organizatii internationale sau intre organizatii internationale, care exprima in acest sens dreptul international cutumiar general, precizeaza, referitor la acest aspect, ca un tratat trebuie sa fie interpretat cu buna‑credinta, potrivit sensului obisnuit ce urmeaza a fi atribuit termenilor tratatului in contextul lor si in lumina obiectului si a scopului sau (a se vedea Hotararea din 20 noiembrie 2001, Jany si altii, C‑268/99, Rec., p. I‑8615, punctul 35, precum si Hotararea din 10 ianuarie 2006, IATA si ELFAA, C‑344/04, Rec., p. I‑403, punctul 40).

Clauzele din acordurile bilaterale nu sunt suficiente pentru a asigura compatibilitatea acordurilor contestate de Comisie cu art. 307.

Cu privire la principiul nediscriminarii si domeniul de aplicare al art. 307 CE

Partile sustin ca constatarea unei incompatibilitati a acordurilor bilaterale in litigiu cu tratatul, ar fi contrara principiului concurentei pe piata interna si principiul nediscriminarii cetatenii UE fiind dezavantajati fata de alte state nemembre.

Comisia aminteste jurisprudenta constanta a Curtii, potrivit  careia un stat membru nu poate justifica neexecutarea obligatiilor care ii revin in temeiul unui tratat prin imprejurarea ca nici alte state membre nu si-ar indeplini deopotriva obligatiile.

CE acorda Consiliului o competenta definita foarte precis in mod restrictiv privind circulatia capitalurilor si operatiunile de plata fata de state terte si care atunci cand sunt adoptate asemenea masuri, obliga statele membre sa le aplice imediat.

Curtea  a apreciat ca un stat membru nu se poate intemeia pe faptul ca alte state membre nu si‑au indeplinit obligatiile pentru a‑si justifica neindeplinirea obligatiilor care ii revin in temeiul tratatului. In ordinea juridica comunitara instituita de tratat, aplicarea dreptului comunitar de catre statele membre nu poate face obiectul unei conditii de reciproc itate. Articolele 226 CE si 227 CE prevad caile de atac adecvate pentru prevenirea neindeplinirii, de catre statele membre, a obligatiilor care decurg din tratat (a se vedea Hotararea din 11 ianuarie 1990, Blanguernon, C‑38/89, Rec., p. I‑83, punctul 7, si Hotararea din 29 martie 2001, Portugalia/Comisia, C‑163/99, Rec., p. I‑2613, punctul 22).

In  consecinta  Curtea a constatat, ca prin faptul ca nu a recurs la mijloacele corespunzatoare pentru a elimina incompatibilitatile, in lumina tratatului, referitoare la dispozitiile in materie de transfer de capitaluri cuprinse in acordurile bilaterale in litigiu, Finlanda nu si‑a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 307 al doilea paragraf CE.