In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1414 din 4 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordului-cadru cu comisia europeana si FMI.
Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile legii mentionate, cu privire la care Guvernul Romaniei si-a angajat raspunderea in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna din data de 15 septembrie 2009. Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale in sensul respingerii obiectiei de neconstitutionalitate, legea a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 761 din 9 noiembrie 2009, devenind Legea nr. 329/2009.
1. Referitor la masurile de reorganizare a unor autoritati si institutii publice
Mai intai Curtea a remarcat ca dispozitiile constitutionale privitoare la asumarea raspunderii de catre Guvern – art. 114 din Constitutie – nu stabilesc conditii in legatura cu actul normativ care urmeaza a se adopta pe aceasta cale speciala, ramanand la latitudinea Guvernului continutul si dimensiunea proiectului de act normativ in cauza.
In ceea ce priveste critica legata de incalcarea dispozitiilor art. 117 alin. 2 din Constitutie, care stabilesc necesitatea existentei avizului Curtii de Conturi pentru cazul in care Guvernul si ministerele infiinteaza organe de specialitate, in subordinea lor, Curtea Constitutionala a aratat ca acest text constitutional vizeaza etapa aplicarii legii prin care Guvernul si ministerele au fost abilitate sa infiinteze organe de specialitate. Cu alte cuvinte, avizul Curtii de Conturi nu reprezinta o conditie pentru legea-cadru in temeiul careia urmeaza sa fie emise actele Guvernului.
2. Referitor la masurile privind cumulul pensiilor cu veniturile salariale
Autorii obiectiei de neconstitutionalitate au criticat solutia interdictiei cumulului intre pensia obtinuta din sistemul public de pensii si salariu pentru persoanele care realizeaza venituri salariale sau asimilate salariilor in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala, daca nivelul pensiei nete aflate in plata sau care urmeaza a fi pusa in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie.
Curtea a aratat ca suprimarea cumulului pensiei cu salariul nu incalca principiul egalitatii si nediscriminarii, intrucat, in speta, aplicarea unui tratament diferit este justificata de o motivare obiectiva si rezonabila, neexistand disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. Astfel, Curtea a aratat ca plafonul pensiei pana la care poate opera cumulul, egal cu nivelul salariului mediu brut pe economie, respecta criteriul obiectivitatii intrucat este expres prevazut de lege, previzibil si determinabil. De asemenea, este satisfacut si criteriul rezonabilitatii intrucat nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justa si echilibrata. Iar proportionalitatea intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite este asigurat de obiectivul urmarit de lege, si anume combatarea crizei economice.
Curtea a formulat totusi o rezerva, aratand ca dispozitiile legale criticate sunt conforme Constitutiei numai daca nu au in vedere persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie.
3. Referitor la criteriile de concediere minimale
Autorii sesizarii au criticat dispozitiile din lege care reglementeaza criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la incetarea raporturilor de munca sau, dupa caz, de serviciu, in cazul reorganizarii autoritatilor sau institutiilor publice.
Curtea a respins si aceste critici, aratand ca instituirea criteriilor a avut ca scop asigurarea unui regim juridic de protectie a salariatilor care ar urma sa fie disponibilizati, aceleasi criterii fiind prevazute, in esenta, si de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010. De asemenea, Curtea a subliniat ca aplicarea unor masuri diferite pentru persoane care se afla in situatii sensibil diferite nu reprezinta o incalcare a principiului egalitatii in fata legii.
4. Referitor la masurile de reducere a cheltuielilor de personal in sistemul bugetar
Solutia criticata de autorii sesizarii stabileste obligatia conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice de a diminua cheltuielile de personal, in medie cu 15,5% lunar, printr-o serie de masuri, printre care si cea constand in acordarea de zile libere fara plata pentru o perioada de pana la 10 zile lucratoare.
Curtea a constatat ca dispozitiile legale mentionate nu incalca dreptul la munca, intrucat masura de restangere impusa de textele legale criticate indeplineste conditiile impuse de textul art. 53 din Constituie, in sensul ca este prevazuta prin lege, vizeaza exercitiul dreptului, iar nu substanta acestuia si este determinata de o situatie de criza financiara mondiala care ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii, si implicit, securitatea nationala.
De asemenea, Curtea nu a retinut nici critica privitoare la incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (5) din Constitutie referitoare la caracterul obligatoriu al conventiilor colective, intrucat textul constitutional nu exclude posibilitatea legiuitorului de a interveni din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractul colectiv, reglementand solutii care sa raspunda nevoilor sociale existente la un moment dat.
Opinia separata
In opinia separata, judecatorii Aspazia Cojocaru si Tudorel Toader au aratat ca:
PDF 
Consider că Decizia Curţii Constituţionale ete netemeinică şi subiectivă. Netemeinică, pentru că face uz de argumente politice, economice şi nu juridice, de drept. De când are a se pronunţa Curtea dacă este constituţional sau nu un act normativ, pentru că “Guvernul nu are majoritatea necesară pentru a asigura aprobarea unei legi prin procedura parlamentară normală? Şi de când nişte oameni care deţin un drept obţinut potrivit legii (pensia) şi nu încalcă în vreun fel legislaţia muncii sau drepturile fundamentale ale omului i se poate interzice pe motiv că deţine deja un drept legal? Curtea ar trebui să demisioneze neîntârziat dacă nu este capabilă să rezolve corect, obiectiv şi nepartizan cauzele ce îi suntz supuse. Cinste judecătorilor catr au avut opinii separate.
Mă refer la ambele acte normative pe care Curtea le-a discutat.