Aventis Pasteur SA/ OB, C-358/08, 2 decembrie 2009

Directiva 85/374/CEE – Răspunderea pentru produsele cu defecte – Articolele 3 si 11 – Eroare privind calificarea ca «producător» – Procedură judiciară – Cerere de înlocuire a pârâtului initial cu producătorul – Expirarea termenului de prescriptie”

Comunicat Curtea de Justitie a Uniunii Europene: “Pe parcursul unei proceduri judiciare initiate în mod eronat împotriva furnizorului unui produs cu defecte, furnizorul nu poate fi înlocuit de producător decât într-un termen de 10 ani de la punerea în circulatie a produsului.

Totusi, după expirarea termenului de 10 ani, această înlocuire este posibilă dacă furnizorul este detinut 100% de producător, iar acesta din urmă a determinat punerea în circulatie a produsului pe piată.

Directiva cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect[1] prevede un termen de 10 ani pentru introducerea unei actiuni împotriva producătorului. Legea de transpunere a acestei directive în Regatul Unit permite, în cadrul unei proceduri judiciare, înlocuirea, după împlinirea acestui termen, a unui pârât cu un altul în anumite împrejurări, în special în cazul unei erori cu privire la identitatea persoanei împotriva căreia trebuia să fie introdusă actiunea (9, 10, 11).

Aventis Pasteur SA (APSA), societate de drept francez, fabrică produse farmaceutice, printre care si un vaccin antihaemophilus (13). Mérieux UK Ltd, filială detinută 100 % de APSA, actionând în calitate de distribuitor în Regatul Unit, a vândut un lot de vaccinuri Ministerului Sănătătii britanic, având ca destinatie un spital, care la rândul său a furnizat o parte din aceste doze de vaccin unui cabinet medical (14,16).

Ca urmare a administrării unei doze din vaccinul în discutie, domnul OB a fost afectat de leziuni grave (17, 18). Acesta a introdus, într-o primă etapă, o actiune în repararea prejudiciului în termenul de 10 ani împotriva filialei britanice Mérieux UK Ltd, devenită Aventis Pasteur MSD (APMSD). Ulterior, OB a solicitat ca APSA să înlocuiască APMSD ca urmare a faptului că, la momentul initierii procedurii, a crezut în mod eronat că producătorul vaccinului în cauză era APMSD (25). Totusi, această cerere de înlocuire a fost prezentată după expirarea termenului de 10 ani prevăzut pentru introducerea unei actiuni împotriva producătorului (26).

House of Lords, sesizată cu litigiul, întreabă Curtea asupra compatibilitătii legislatiei nationale cu directiva cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect.

Curtea aminteste că directiva nu se pronuntă cu privire la mecanismele procedurale care trebuie aplicate atunci când o persoană prejudiciată introduce o actiune în răspundere pentru prejudiciul cauzat de un produs cu defecte si comite o eroare în privinta persoanei producătorului. Astfel, în principiu, revine dreptului national procedural sarcina să stabilească conditiile potrivit cărora înlocuirea unei părti cu o alta poate să intervină în cadrul unei astfel de actiuni (35).

Totusi, o normă de drept national nu ar putea fi aplicată astfel încât să permită participarea producătorului, după expirarea termenului de 10 ani, în calitate de pârât la o procedură initiată în acest termen împotriva unei alte persoane (44). Astfel, solutia contrară ar însemna să se admită că termenul de prescriptie poate fi întrerupt în privinta acestui producător de o altă cauză decât o procedură judiciară initiată împotriva sa (45) si ar determina în plus prelungirea acestui termen, împrejurare care ar pune în discutie principiul securitătii juridice (46).

Curtea consideră că luarea în considerare a unor elemente subiective, precum atribuirea eronată, de către persoana prejudiciată, a calitătii de producător al produsului despre care se pretinde că are defecte unei societăti care nu are această calitate ar încălca normele obiective de armonizare edictate de directivă (48).

În consecintă, Curtea concluzionează că, în principiu, directiva se opune ca o legislatie natională care autorizează înlocuirea unui pârât cu un altul în cursul unei proceduri judiciare să fie aplicată astfel încât să permită participarea, după expirarea termenului de 10 ani pe care îl stabileste, a unui producător în calitate de pârât la o procedură initiată în acest termen împotriva unei alte persoane (62).

Pe de altă parte, în spetă, Curtea consideră că directiva nu se opune ca, în cadrul procedurii judiciare initiate, în termenul de 10 ani, împotriva filialei detinute 100 % de producător, acesta să poată înlocui filiala dacă instanta constată că punerea în circulatie a produsului respectiv a fost determinată de acest producător (63).

În plus, potrivit Curtii, directiva trebuie să fie interpretată în sensul că, atunci când persoana prejudiciată de un produs despre care se pretinde că are defecte nu a putut în mod rezonabil să identifice producătorul înainte de a-si exercita drepturile împotriva furnizorului acestui produs, furnizorul mentionat trebuie considerat ca fiind „producător”, în sensul directivei, dacă nu a comunicat persoanei prejudiciate, din proprie initiativă si în mod diligent, identitatea producătorului sau a propriului furnizor (64).

Or, în spetă, APMSD, fiind filiala APSA si achizitionând vaccinul în cauză direct de la aceasta din urmă, cunostea în mod obligatoriu identitatea producătorului acestui vaccin la momentul la care OB a chemat-o în judecată (59).

În această privintă, Curtea precizează că instanta natională are sarcina de a efectua verificările necesare. În cazul în care va considera societatea APMSD ca fiind „producător”, va fi permis să se considere că procedura judiciară initiată de OB împotriva acestei din urmă societăti a întrerupt termenul de prescriptie în privinta sa (60). În schimb, o astfel de constatare nu ar permite admiterea cererii de înlocuire a APMSD cu APSA, având în vedere faptul că cererea mentionată a fost introdusă după expirarea termenului de 10 ani (61).

NOTA: Judecatorul raportor in aceasta cauza a fost K. Lenaerts.

[1] Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183).