Pe 18 decembrie 2009 ICCJ a dat publicitatii Ghidul de individualizare pedepsei in cazurile de coruptie, mult asteptat, stabilit prin hotararea de implementare a MCV. Sincer sa fiu, ma asteptam la altceva, asa cum ma exprimam intr-o postare pe blog in mai 2009.
Se pune intrebarea daca judecatorul are sau nu nevoie de un ghid atunci cand stabileste pedepsele in cazurile penale. Or, in momentul cand fiecare dintre noi intrebam un coleg sau ne uitam la instantele superioare sau deschidem o carte de jurisprudenta sau in viitor JURINDEX-ul, cautam un ghid. Ceva in functie de care sa ne orientam cand dam pedepsele.
De exemplu, unii considera ca la 1.2 g alcool in l de sange se poate da 18 indice 1 Cod penal. Altii, in aceleasi conditii de fapt si legate de persoana inculpatului, dau minimul legal de 1 an; altii se orienteaza in functie de alcoolemie si dau 1 an 2 luni (desi, daca e sa respecatam proportia 1-5 ani, pentru alcoolemie 0,8 (minimul legal care atrage raspunderea penala)-2,8 (maximul fizic posibil) ar trebui 2 ani si 4 luni). Altii pentru furtul unui telefon prin smulgere din mana spun ca e talharie. Poate e asa, poate e furt. Dar discutand despre pedeapsa, unii aplica 3 ani, altii 7 ani in aceleasi conditii faptice si subiective! Daca aceeasi speta (atentie, nu spete similare) este judecata de doi judecatori de acelasi nivel, pedepsele sunt diferite, ceea ce este inadmisibil.
Tocmai de aceea asteptam acest ghid (care potrivit obligatiilor asumate de Romania in fata CE, HG 1346/2007 trebuia sa fie gata in iulie 2008), despre care imi imaginam ca ne va spune cam ce pedepse s-au dat in anumite tipuri de spete. Or, se vede treaba ca altceva s-a gandit si altceva a iesit. Eu as fi vazut o chestie foarte simpla: un tabel intocmit pe infractiuni, cu tot felul de criterii legate de persoana (primar/recidivist/ multirecidivist, recunoaste sau nu), de victima (suferinta, paguaba recuperata), de fapta (ziua/noaptea, cu urmari/fara, o lovitura/mai multe, mita mica/mare etc) si apoi pedepsele aplicate in practica in astfel de spete.
De aceea, JURINDEX – ul mi se pare esential: acum, cu 7 clik-uri poti gasi practica judecatorului X de la Curtea de Apel Y in materia Z cu obiectul T pe anul 2008. Printr-o dezvoltare a criteriilor de cautare, poti gasi toate solutiile date intr-un anumit tip de speta ca cel pe care o solutionezi tu. Asta nu ne va transforma in roboti, evident, ci ne va indica cu titlu de exemplu cum au gandit cei dinaintea noastra, putandu-le prelua argumentele (asa cum facem, de exemplu, cand facem apel la jurisprudenta CEDO, CC, ICCJ sau chiar a fostului TS).
Cred ca marja de apreciere a judecatorului in materia aplicarii pedepselor referitoare la stabilirea in concreto trebuie sa fie foarte redusa (criteriile legale din art. 72 Cod penal urmand a fi dezvoltate, la fel si cele administrative de genul ghidurilor sau cele jurisprudentiale de genul JURINDEX ) pentru a nu da nastere arbitrariului (sa o spun stiintific, este vorba de diminuarea puterii discretionare ca modalitate de reducere a vulnerabilitatilor din sistemul nostru). Altfel, furtul unei biciclete din fata unui bar va fi sanctionata cu inchisoare fie de 3 ani, fie de 5 ani, fie de 15 ani (furt calificat, pedeapsa legala 3-15 ani), hotararea fiind legala in toate cele trei cazuri, dar e evident ca pedeapsa nu este adecvata in cel putin doua dintre acestea.
Oricum, in materie de jurisprudenta, inclusiv in ce priveste pedepsele aplicate pentru coruptie, pana in prezent exista 4 resurse online in care o putem gasi:
- pe site-ul DNA, la www.pna.ro/hotarari.jsp, hotarari din ianuarie 2007 la zi (de exemplu, o hotarare a CAB). Mentionez ca in baza HG 1347/2007, toate instantele trebuie sa trimita aici, in format electronic, hotararile judecatoresti definitive pronuntate in dosarele de competenta DNA;
- pe JURINDEX, la www.jurisprudenta. org, deocamdata numai hotararile curtilor de apel pe 2008 (de exemplu, o hotarare a Curtii de Apel Bucuresti)
- pe site-ul ICCJ, la http://www.scj. ro/jurisprudenta .asp (de exemplu, o hotarare)
- in mapa de hotarari intocmita de CSM in martie 2009, referitor la coruptie si criminalitate economico-financiar
Indraznesc sa indic chiar anexa III la cartea mea despre coruptia judiciara, p.195-206.
jud. Cristi Danilet
vicepresedinte Judecatoria Oradea
PDF 
Aşa cred şi eu,
“La infracţiuni egale, pedepse egale”
Ar trebui sa avem si noi niste reguli cu privire la condamnare. (Vezi USA Uniform Sentencing Guidelines)
Altfel, pentru aceleasi fapte, unii judecatori sunt indulgenti si dau amenda fara incarcerare, altii dau maximul admis – închisoare.
Si exemplul clasic: găinarul ia 3 ani, excrocul de joc piramidal ia 2 ani.
Unul a furat o găină, celălalt a furat 500.000 de oameni.
Inteleg marja de apreciere la pedepsele neprivative de libertate.
Dar când discutăm de pedeapsa cu inchisoarea … insasi expresia “individualizarea pedepsei” este o discriminare în sine.
Ce-i aia să individualizezi pedeapsa?
Să potrivim o pedeapsă la fiecare om?
Cum rămâne atunci cu “Justiţia este oarbă”, nu se uită la faţa omului, când pronunţa sentinţa ?
Expresia “individualizarea pedepsei” este o alegere nefericită pentru că pedepsele nu trebuie date în funcţie de individ, ci pedepsele se potrivesc după crima comisă.
Se cântăreşte pedeapsa după individ doar în pedepsele fără închisoare, acolo recunosc o largheţe în apreciere.
Dar să dai pedeapsă (închisoare) diferită pentru aceeaşi faptă prin “individualizare” înseamnă că justiţia s-a vindecat subit de orbire.
Într-adevăr, Justiţia e oarbă, dar judecătorii văd foarte bine.
Judecătorii au şi ei preferinţele şi antipatiile lor.
Pedeapsa nu se dă în funcţie de om, ci în funcţie de infracţiunea săvârşită.
Iar marjele prea mari de apreciere sunt generatoare de erori judiciare.
Am studiat puţin cum e cu “individualizarea”.
Este cea mai proastă alegere în exprimare.
individualizare înseamnă personalizare.
Toţi suntem egali în faţa legii şi prin urmare “individualizarea” sau “personalizarea” legii (inclusiv a) pedepsei este strict interzisă.
Cuvântul “individualizare” reprezintă discriminare pură.
Folosiţi alt cuvânt: determinare, cuantificare, calculare, apreciere, etc.
Dar nu “individualizarea”.
Iar sintagma “individualizare judiciară” nu salvează cu nimic expresia.
Daca te duci putin la Dex (care e autoritatea in materie, fiind realizat de indivizi mai avizati in domeniu decat tine) ai sa vezi ca “a individualiza” inseamna “a scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc”
Deci notiunea de “individualizare” nu se refera exclusiv la “persoane” ci si la “fapte” sau “situatii”. Eu stiu ca pt. termenul de “om” sau “persoana” se mai foloseste si termenul de “individ”. Dar asta e valabil doar in limbajul popular.
Ca jurist ar trebui sa fii capabil sa treci peste nivelul asta.
Nu stiu cum ai ajuns tu avocat dar in mod cert nu ai inteles la scoala notiunea de “individualizare judiciara a pedepselor”.
Pt ca altfel ai fi stiut ca individualizarea judiciara a pedepselor cuprinde analizarea tuturor starilor si circumstantelor faptei, fie ele personale, fie faptice.
Iata de ce conceptul de “individualizare judiciara a pedepselor” nu este restrans exclusiv la analizarea circumstantelor personale.
Eu ti-am mai zis tie ca esti inovator si revolutionar in felul tau, dar intr-un mod care nu reuseste decat sa starneasca amuzament.
Inteleg ca esti “avocat paralel”.
Paralel observ ca esti… dar avocat?!?!
Continua sa perorezi. Stii foarte bine ca “pasarea pe limba ei piere”.
Legea nu este facuta doar pentru juristi, davegahan.
Legea nu este personalizata si nu poate fi individualizata.
Legea se aplica in mod egal, oricui.
Themis este oarba, nu se uita la fata omului atunci cind pronunta sentinte.
Toti suntem egali in fata legii.
Dar daca tu vrei o lege personalizata, individualizata pentru tine …
sper ca soarta sa iti fie intotdeauna favorabila.
Eu cred totusi ca aplicarea legii nu este o chestiune de noroc.
Mai consulta o data dictionarul. Mie mi-e foarte clar.
Legea nu “scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane”, prin urmare legea nu poate fi individualizata.
Am uneori impresia ca ma contrazici doar asa … din clovnerie de maimuta rujata.
Bietul de tine… tu crezi ca individualizarea “judiciara” (uite… scriu cu litere mari ca poate nu observi: “JUDICIARA”) a pedepsei e facuta de catre lege.
Draga Kurtyan: da-ti foc la diploma! E singurul gest de bun simt pe care-l poti face.
Apoi da examen de admitere la Facultatea de Drept (probabil primul din viata ta).
In anul II al facultatii de drept vei afla ca Individualizarea JUDICIARA a pedepsei este realizata DE INSTANTA DE JUDECATA, si consta in stabilirea si aplicarea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, in functie de:
1. gradul de pericol social al faptei
2. periculozitatea infractorului
3. imprejurarile concrete in care s-a savarsit infractiunea
“Ghidul” de individualizare judiciara a pedepselor are doar caracter ORIENTATIV. Cel mult de indrumare. Ghidul nu e izvor de drept. Nu e lege.
Dar despre asta vei invata in anul I al Facultatii de Drept.
Exista o materie care se numeste “Teoria Generala a Dreptului”.
Casca ochii si ciuleste urechile.
Te va ajuta sa nu te mai faci de ras pe viitor.
Deci mai vorbim peste 4 ani.
Pana atunci, poti perora in continuare linistit despre Themis, justitie oarba sau maimute rujate.
Pentru asta nu-ti trebuie nici minte si nici scoala.
P.S. Te-ai mai documentat a propos de Constitutia Romaniei si de principiul separatiei puterilor in stat?
Inca mai crezi ca puterea judecatoreasca ar trebui sa se afle sub controlul executivului si al legislativului?
Just asking…
Of, of,
Observ că mai departe de ţarcul manualelor şi materiei, pe care le-ai tocit mecanic în şcoală nu eşti în stare să vezi.
Dacă vrei să intri în polemica cu mine, arata-mi o samânţă de respect si nu-mi invoca recitaluri tâmpe din manualele din care ai învăţat tu la şcoală.
Cunosc şi eu definiţiile juridice şi accepţiunile lor.
Numai că spre deosebire de tine, eu nu înghit cu entuziasm toate gogoşile pe care mi le servesc “maeştrii oficiali” ai dreptului românesc.
Ar trebui să-ţi aminteşti, dragă davegahan, că România a intrat în era “Drepturilor Omului” foarte recent, istoric vorbind, şi prin urmare este normal că limbajul nostru juridic târâie după el, sintagme şi clişee vestigiale.
Eu nu atac conceptul juridic (interpretarea oficială) al”individualizării juridice” ci argumentez intens pentru schimbarea cuvântului “individualizare” a cărui percepţie populară şi chiar academică este de “personalizare”.
Prima facie, interpretarea literală, gramaticală este cea mai importantă pentru omul de rând. Legea este edictată intuitu populi, nu intuitu doctissimus jurisconsultus.
Şi când mă refer la doctissimus jurisconsultus nu mă refer la tine, care virezi mai degrabă către semi-doctissimus.
Dar se pare că vorbesc în vânt, atâta vreme cât eu NU mă lupt cu tine, cu mintea ta individuală, CI cu o colecţie de citate şi extrase şi concepte copiate de la diverşi terţi şi asortate pervers aici pe site într-un răspuns nerod.
Ca un zombi juridic care se hrăneşte cu creierul altora şi ciripeşte în onomatopee japoneze.
Când faci rost de un creier personal, poţi să reintri în discuţie.
@ Alberto Kurtyan:
Ref: raspunsul tau postat la 31 Decembrie 2009 la 17:36
In viata mea nu am intalnit o mai mare adunatura de elucubratii concentrate intr-un singur text.
Vorbe goale, non-sensuri, cuvinte mari si expresii pe care nu le intelegi catusi de putin.
Cel mai grav e ca statuezi concepte in care nu crezi o iota.
Incerci “sa te scoti” si sa-ti ascunzi neputinta si ignoranta pretinzand ca nu exista nici practician nici teoretician al dreptului de la care sa poti invata ceva.
Esti dus cu pluta.
Patetic…
Încerc să îţi răspund la replică.
Dar nu am la ce.
Replica ta este o nu e nici pertinentă nici relevantă.
Ce-ar fi să-mi spui tu cum e cu “individualizarea” … dar încearcă prin propriile tale cuvinte … fără citate din mortăciuni celebre.
Ce spui !? Dă-ţi jos creierul de pe bigudiuri !
Sa inteleg ca ai facut “facultatea” la Fundatia Mihai Eminescu. Fara examen de admitere.
Poate ca astfel ai avut ocazia sa te formezi intr-un mediu caruia sa-i faci fatza, frecventand la Casa de Cultura Piatra-Neamt cursuri care au fost tinute de mortaciuni anonime (sau necelebre, daca-ti suna mai bine).
Dupa care probabil n-ai incercat sa intri in Barou (nici n-ai fi putut, pt. ca ai fi fost nevoit sa te pregatesti din cursurile unor mortaciuni celebre, in conditiile in care tu negi absolut tot ce te depaseste).
Asa ca ai platit taxa de admitere in Baroul “paralel” si iata-te avocat. Paralel.
Paralel cu stiinta dreptului, evident.
Ştii ceva, dar nu ştii tot.
Prima admitere la Drept am dat-o prin (parcă) 1994, la Univ. Ecologică Bucureşti.
Am intrat pe locul 11 din 490. (aprox. top 2%)
Apoi am renunţat, m-am reînscris şi am urmat cursuri la Chemarea Iaşi, unde era decan un moş, motanul încălţat Dvoracek, la Fac. M. Eminescu (defunctă), apoi la Dimitrie Cantemir (defunctă) apoi mi-am luat licenţa la Fac. Simion Bărnuţiu, Univ. Lucian Blaga – Sibiu. Notele de licenţă: un 5 şi un 10.
În ce priveşte notele mele la şcoală, din clasa I şi până acum, întotdeauna am luat doar feluri de note: 10 şi 4 (uneori 5). Aproape niciodată note intermediare.
Am mai urmat cursuri la Fac. Ştiinţe cognitive, Filosofie, master fiscalitate … etc. şi multe alte cursuri … dar m-am plictisit de ele pe undeva pe la mijloc.
Oricum, sunt flatat că te interesezi de viaţa mea personală şi de studiile mele.
Spre deosebire de tine, eu nu sunt interesat de şcolile tale.
Îmi este suficient să citesc creaţiile tale aici pe juridice.ro ca să îţi cunosc capacitatea intelectuală.
Şi îţi recomand să nu faci publice şcolile la care ai învăţat ca să proiectezi o imagine negativă asupra lor.
Nu că nu ar avea deja o imagine proastă !
De ex. Fac. Drept Bucureşti nu este nici măcar în Top 500 în lume. Nu este nici măcar pe harta juridică a lumii.
Are aceeaşi relevanţă profesională mondială ca un curs de manichiuriste.
Şi totuşi … în loc să aduci infamul argumentum ad hominem, adică atacul la persoană (şi alegaţia că sunt neşcolit), ce-ai zice să răspunzi cum e cu “individualizarea” ?
Nu cred că cititorii sunt atât de interesaţi să afle că am fost o loază de student.
În afară de tine, davegahan.
Şi vreau să îţi spun că eu nu am urmat niciodată cursuri de drept într-o casă de cultură.
Am o bibliotecă personală mai mare, cred, decât biblioteca facultăţii tale.
Nu stiam nimic despre tine. Nu esti absolut deloc interesant.
Esti doar extrem de previzibil, tot atat de misterios ca o punga de un leu, din 2-3 randuri te citeste omul fara prea mare efort.
Asa ca a fost usor de ghicit faptul ca te-ai “format profesional” la Mihai Eminescu (si altele asemenea), pentru ca acolo ajungeau doar cei care nu erau in stare sa ajunga nici macar la Petre Andrei din Iasi, sucursala Piatra-Neamt.
Sunt pietrean ca si tine si stiu cine ajungea sa “studieze” in cadrul unei asemenea “oaze de cultura”. Semidocti a caror unica alternativa era postliceeala de la Liceul de Informatica.
Tu te incadrezi perfect in aceasta tipologie.
Chestia cu notele de 4 sau de 10 (niciodata note intermediare) e “sforaitoare” (chiar diareica as putea spune) si e doar o incercare ieftina de a sugera ca tu nu cunosti “compromisul” sau “jumatatile de masura”.
Intr-adevar, Fac. de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti nu exista pe harta mondiala. Nici macar nu are importanta daca e cea mai buna din Romania pt ca astfel de ierarhizari sunt greu de facut si implica intotdeauna aprecieri subiective.
Dl. Danilet (autorul articolului in privinta caruia suntem off-topic deja de prea multa vreme) ar putea spune ca Fac. de Drept din Iasi e cea mai buna din Romania iar eu nu pot sa-l contrazic cu argumente rezonabile.
Ce-am putea spune insa despre “scolile inalte” pe care le-ai urmat tu?
Cat priveste faptul ca ai o bibliotecă personală mai mare decât biblioteca Facultăţii de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti… se vede ca n-ai calcat in viata ta in biblioteca unei facultati adevarate.
Plus ca nu inteleg la ce iti foloseste sa colectionezi carti scrise de “mortaciuni celebre” (din orice domeniu) ale caror opinii nu le accepti din pura suficienta.
Davegahan,
Eu nu o sa fiu niciodata pietrean ca tine, eu sunt PIETREAN CA MINE.
Si nici macar pietrean nu sunt, eu sunt bucurestean, urmaş a câteva generatii de bucureşteni. Am venit in PN când aveam 25 de ani. Cât ai tu acum, probabil.
Când strămoşii mei s-au strămutat în oraş, ai tăi abia învăţau că nu e igienic să se împreuneze cu caprele.
Iar faptul ca locuiesc in acest orasel dragut nu te indreptateste sa ma consideri consatean de-al tau.
Nu suntem nici de-o seama si nici nu ne tragem de brăcinari şi nici nu ne intersectăm, nici la teatru şi nici la coadă la supa săracului. Noi doi poate locuim în acelaşi oraş, dar nu respirăm acelaşi aer şi nici aceeaşi limbă nu vorbim.
Nu ma compara pe mine cu tine ! Ar trebui să fii mândru că eşti pe aceeaşi pagină cu mine, aici, la juridice.ro şi că am catadicsit să te critic.
Asta da onoare pentru tine! În rest, nu valorezi nici cât aburul emanat de o spârcâială.
Eu nu mi-am facut STUDIILE in orasul tau natal niciodata.
Asa ca nu-mi vorbi de liceele tale, de sucursalele tale şi alte amănunte locale, de provincial trist … pe care nu le cunosc si nu ma intereseaza.
Practica mea şi clientela mea m-a izolat de provincialismele tale de extracţie umilă de cartier suburban sau de comună ne-electrificată.
N-ai nici o idee cine sunt, ce fac, pe cine frecventez sau ce companii prefer să ţin sau cine îmi sunt clienţii.
Nu sunt snob, nu sunt elitist, tatal meu a fost sofer la ITB iar mama taxatoare la ITB, dar cind vad un specimen din asta ca davegahan, a carui unica preocupare este DOAR sa raspunda la mesajele mele …
parca ma simt urmarit de un pervers.
N-ai altceva de facut decât să bântui anonim netul şi să te comporţi ca un trol ?
Iar din toate oraşele din lumea asta, te-ai găsit să fii exact din locul unde stau eu.
Ce mică este lumea şi cât de îngustă e mintea obsedatului !
Dacă eram din Fântânele, cred că erai şi tu tot din Fântânele !
Deivgahan draghe, esti pe un drum prost! Fara suparare. Honestly, dupe toata chelfaneala asta, eu l-as intreba cu smerenie pe Alberto, prietenul meu de la PN (nu e singurul, sic!), ….care Fantanele?!? Nu de alta, dar harta actualizata de pe GPS-ul meu de ultima generatie arata 11 locatii distincte, daca ma-ntelegi!
cred ca anul a inceput bine. totusi, ar trebui sa discutati pe spete nu sa va flituiti.
in privinta ghidurilor si a indrumarilor (de partid si de stat) mai ganditi/va. sunt state care nici nu au legile scrise in toate domeniile si se descurca de minune pornind de la principiile de drept. insa ideea de indicare a unei pedepse sau fractiuni de pedepse pentru o actiune culpabila, mi se pare straina de ideea de independenta a magistratilor si de teoria dreptului.
vi se pare utila o predictibilitate a uricarei pedepse? vi s-ar parea logic ca un individ care fura o suma importanta sa stie exact cat va trebui sa stea in inchisoare, cand i se va da drumul si de cand isi va putea relua obiceiurile sau cand se va bucura de fructul muncii sale?
cred ca individualizarea, ca notiune a dreptului, lasa, din principiu, o scara de apreciere, la indemana judecatorului care, dupa onoare si constiinta (asa cum i s/a format in timp) o aplica unei situatii concrete, unei anumite persoane, etc.
inclusiv modul de stabilire a pedepselor, in cod sau in legile speciale de la … la … , are in vedere diferentierea posibila intre aceleasi fapte in functie de imprejurarile in care a fost savarsita si in functie de persoana.
nu mi se pare ca principiul predictibilitatii la care se refera cedo se transpune in ideea de ingradire promovata mai sus.
de aceea, cred ca o marja de apreciere este necesara in orice activitate juridica.
“vi se pare utila o predictibilitate a oricarei pedepse?”
Desigur abc, … DESIGUR. Este fundamental ca actul de justitie sa fie predictibil.
Fiecare infractor trebuie sa stie sigur ca VA FI PEDEPSIT ASPRU pentru fapta sa.
Lipsa predictibilitatii conduce la instabilitate, la arbitrariu, la marje de apreciere enorme, coruptie si perceptia ca oricit de grea fapta pe care ai comis-o, va exista intotdeauna un judecator milos, iertator … care sa te ierte, dupa “onoare si constiinta”.
Onoarea si constiinta judecatorului sunt elemente spirituale necuantifiabile.
Eu nu vreau sa ma bazez pe onoarea si constiinta judecatorului !
Ba din contra, as dori sa stiu ca aceste lucruri coruptibile au foarte putin de a face cu pronuntarea sentintei.
Daca am ajuns sa ma bazez pe onoarea si constiinta unui om, atunci doar Dumnezeu poate sa ma mai ajute.
Cred ca si eu ar trebui sa fiu judecat si condamnat putin pentru ce spun aici pe site.
Daca ar avea puterea judecatorii sau oponentii de aici de pe lista, cred ca m-ar arunca in cea mai neagra temnita.
Pentru ce spun acum aici, pe vremea lui Ceausescu as fi fost arestat de mult.
Si sunt multi judecatori din vremea lu’ raposatu’ prin preajma.
Si in Ministerul CSM.
Tocmai de aceea avem legea si ar trebui ca pedepsele sa fie clare si cit mai putin “individualizate” (renuntati la expresia asta discriminatorie).
Tocmai de aceea scopul procesului penal este ca “nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere”.
Vorbe mai, dar cum le transpunem in fapte?
Prin respectarea cu strictete a jurisprudentei CEDO si realizarea unei jurisprudente nationale temeinice.
Re: Alberto Kurtyan spune la 3 Ianuarie 2010 la 16:11
Alberto,
in raspunsul postat de tine la ora 16:11, ai dus discutia la un nivel pe care imi este cu adevarat imposibil sa il ating.
Ma rog… nu in sensul la care te gandesti tu, dar, asa cum ai zis si tu, nu gandim la fel.
Tot ce pot sa mai spun e ca e suficient sa apas pe buton si sa te las sa te faci singur de ras.
Succes la postari pe juridice.ro
@davegahan.
Un sfat. Lasa-l ca nu stie ce face. In schimb e foarte simpatic cu postarile lui. Doar nu ai vrea sa ne lasi fara surse de distractie pe 2010? Nimic nu ma face sa rad mai mult decat postarile lui. Poate isi face si el putina reclama. Vezi si tu ca e criza. Cine sa mai apelezee la un avocat, mai ales paralel?
kluivert,
de mult timp, pielea mea este tăbăcită în lupte verbale şi insulte cu tot felul de habarnişti care colcăie prin net.
deşi nu eşti departe de davegahan, măcar văd că nu mă îndemni să-mi dau foc la diplomă.
Data viitoare, găseşte şi tu o jignire care să mă deranjeze că asta cu diploma … mă lasă rece.
V-am zis, le-aş arde pe toate, aşa de mare respect am pentru ele.
@ Kluivert:
Pai dlui Kurtyan nici scoala nu prea i-a placut, nici mare lucru n-a inteles din anii irositi prin formele de invatamant de dupa liceu (n-as putea sa le numesc invatamant superior fara sa jignesc adevaratele forme de invatamant superior).
Si daca e sa te iei dupa el, nici n-avea nevoie, pt ca el e un geniu care nu are nevoie sa acumuleze sau sa aprofundeze ca sa atinga cunoasterea absoluta.
El insusi este un izvor al cunoasterii, o fantana a spiritului din care noi, dobitoacele care avem sansa de a respira impreuna cu el acelasi aer virtual, ne putem adapa cu nesat spre a putea intelege mai lesne trairile sale abisale.
Plus ca dl. Kurtyan are vocatie mesianica intrucat s-a nascut si el din oameni simpli (nu dulgheri dar ceva tot pe-acolo… sofer si taxatoare de RATB) si este cel care dpdv al propovaduirii invataturilor juridice, este “inaintemergatorul”.
Iar faptul ca e bucurestean deja la a n-a generatie de “incalcati” constituie steaua din fruntea domniei sale, stea pe care doar cei alesi au puterea sa o vada.
Asa ca sfatul meu draga Kluivert e sa-l lasam pe dl. Kurtyan sa propovaduiasca in continuare in desert…