Apreciez ca materialul prezentat este bine structurat si documentat si se refera la unele imperfectiuni ale sistemului juridic romanesc, aflat intr-o mult prea lunga tranzitie si care inca nu s-a perfectionat astfel incat sa rezolve rapid nenumaratele probleme ale perioadei post-revolutionare.

Cred ca a iesit asa pentru ca, dupa zece ani de munca redactionala la reviste juridice, am devenit alergic la autorii carora le scapa pana si materialele din revista in care publica.
Nu ati intalnit niciodata umatoarea situatie: se exprima o parere intr-una din revistele de larga circulatie sau intr-o carte publicata de un autor cunoscut intr-o editura centrala cunoscuta … dar … alti confrati publica apoi pe aceeasi problema ignorand senin ce scrisese primul? Am intalnit aceasta ipoteza mult mai frecvent decat ar fi de dorit.
Or, cei care scriu in si citesc revista electronica de fata apartin in marea lor majoritate generatiei tinere de juristi. O generatie careia i s-au deschis alte posibilitati de formare si de documentare. Ca urmare, pentru a ne respecta postura, cred ca ar fi de dorit sa ne impunem un standard cat mai ridicat si sa incercam a evita: cercetari insuficient documentate, argumente incomplet formulate, studii nesupuse controlului stiintific prealabil publicarii, recenzii care se limiteaza la laude si nu discuta nimic pe fond, comentarii/critici ce confunda discutia profesionala cu atacul la persoana, argumentari evident partinice.

Intentia a fost de a exprima ce mi se pare ca lipseste in materialul vizat, fara a dori sa descurajez sau sa ‘dascalesc” pe autor. Daca exprimarea mea a fost nepotrivita, imi cer inca o data scuze.

Spre exemplu, deschiderea unei probleme trebuie sa fie insotita neaparat de darea sau macar prefigurarea unei rezolvari. Spre exemplu, a fost abordata practica (ne)restituirii caselor nationalizate, se citeaza o reactie dar solutia autorului lipseste. Atat deciziile CEDO cat si analizele juristilor au fost deja parcurse de catre cititori. Ca urmare, este inutil si repetitiv a le republica fara o analiza proprie, argumentata si neaparat critica (pozitiv sau negativ).

In plus, parerea mea este ca un material de sinteza (cum isi propune titlul celui de fata) trebuie sa citeze si sa analizeze toate pozitiile luate fata de o problema de drept; altfel, documentarea este insuficienta si concluziile nu au cum sa fie valide. La propunerile legate de ridicarea jurisprudentei romane la nivele de izvor de drept am raspuns personal printr-un material publicat chiar pe acest site. Daca l-ati fi parcurs, ati fi evitat confuzia pe care o faceti intre obiceiul juridic (din sistemul european continental) si precedentul judiciar (din sistemul anglo-american).

In concluzie, daca dorim ca literatura de specialitate juridica din Romania sa progreseze in mod real, trebuie neaparat sa respectam niste canoane indispensabile ale scriiturii juridice:

- nu se poate publica un material fara a-l supune in prealabil analizei unui comitet redactional sau, cel putin, unor oameni cu experienta in domeniul publicisticii de drept. Altfel, autorul pierde posibilitatea unui feed back care i-ar ridica mult nivelul analizei intreprinse;

- scrisul juridic nu se confunda cu activitatea de la bara, unde expui numai ce este favorabil clientului (recte – punctului de vedere pe care il sustii). O analiza teoretica trebuie sa fie (1) comprehensiva, adica sa tina seama de totalitatea parerilor exprimate si trebuie sa fie (2) contributiva, adica sa aduca o solutie argumentata, sa impinga lucrurile inainte. Daca nu este asa, atunci (1) concluziile nu pot fi valide iar (2) materialul nu aduce nimic nou;

- un articol de sinteza (cum este propus prin titlu) este de resortul unui autor cu ani multi in bransa si, deci, cu experienta in scriitura juridica. Altfel, o necesara modestie obliga la un alt titlu, de genul: “Consideratii asupra unor tendinte noi …” sau “Cu privire la unele tendinte din dreptul romanesc” etc.

Mircea Bob