In magistratura romana, ultimul an a fost atat de agitat cat nu au fost toti ceilalti nouasprezece ani de firava democratie, scursi din decembrie 1989.
Judecatorii si procurorii s-au revoltat, in special din cauza posibilitatii scaderii remuneratiilor magistratilor, ce-i drept intr-o situatie extraordinara a Romaniei, pe care guvernantii nu au fost capabili sa o gestioneze rezonabil, fapt care a determinat un protest nemaiintalnit, care a blocat aproape total sistemul justitiei in luna septembrie 2009.
Prin adoptarea legii unice de salarizare, in forma finala [1], in care categoriei magistratilor i s-au prezervat veniturile, cel putin pe hartie, protestul a devenit nesustenabil, in forma sa cea mai dura.
S-a depasit orice limita rezonabila a libertatii de exprimare, magistratii ajungand, in imaginea publica, un soi de mineri, pe fondul dezorganizarii protestului, neimplicarii Consiliului Superior al Magistraturii si ignorantei manifestate de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Un ziarist [2] afirma chiar ca ”toata justitia a devenit un urias sindicat, unde competitia interna trage totul in jos: nu cei mai drepti, nu cei mai buni, nu cei mai onesti ies in fata, ci cei mai gregari si cei mai hulpavi”.
Au fost asemuiti cu o turma condusa de cvasi-politicieni, mereu aceiasi, care vor cat mai multa putere in sistem.
S-a concluzionat ca sedintele Consiliului Superior al Magistraturii au fost transformate in stadion [3].
Alt jurnalist [4] spunea ca ”judecatorilor le pasa doar de lefurile lor mari, se leaga cu lanturi si fac revolutie doar atunci cand se atinge cineva de privilegiile lor”.
Dupa balacareli reciproce, autointitulatii reprezentanti ai judecatorilor au cerut presedintelui statului, cu nimic mai prejos in atitudine, sa medieze conflictul.
Protestul a fost acceptat ca un gest de solidaritate extraordinara, de majoritatea magistratilor, care au crezut ca este ultima sansa in rezolvarea problemelor de sistem, degrevarea de volumul excesiv de munca, prin proceduri alternative, una dintre acestea fiind medierea, ideea normarii muncii, dimensionarea optima a schemelor de personal, asigurarea unui cadru legal coerent, introducerea unor norme de procedura care sa asigure celeritatea actului de justitie, asigurarea unei legaturi coerente intre nivelul instantelor si complexitatea cauzelor care le revin spre solutionare, noi reguli de organizare judiciara, care sa permita solutionarea unui numar rezonabil de cauze intr-un interval de timp determinat, un mod de administrare eficient, inclusiv de ordin financiar, care sa asigure o marja de autonomie si independenta instantelor.
Din pacate, cei ce trebuiau sa reprezinte aceste deziderate au raspuns imediat unor facilitati personale: delegari in functii de conducere [5], delegare a sotiei in functia de presedinte de sectie in instanta unde sotul este presedinte [6], promovari la Inalta Curte de Casatie si Justitie [7]. Altii si-au schimbat radical discursul avut ani de zile in fata magistatilor [8].
Toate acestea, pe fondul alegerii unei noi componente a Consiliului Superior al Magistraturii, la sfarsitul anului 2010 [9].
In discursul reprezentantilor, judecatorii au ajuns o putere care isi inchipuia ca negociaza cu celelalte puteri prin petitii online [10]… O putere reprezentata de o retea – grup de discutii, denumita Reteaua Nationala a Adunarilor Generale.
Principiile Pactului pentru Justitie, solutia salvatoare gasita de acestia, in cautare de parteneri de discutie din mediul politic, au fost semnate de magistrati si partidele politice, unul dintre candidatii pentru Cotroceni aducandu-si intreaga participare [11].
Pactul era oricum inutil, pentru ca Hotararea Guvernului nr. 1346/2007 [12] privind aprobarea Planului de actiune pentru indeplinirea conditionalitatilor din cadrul mecanismului de cooperare si verificare a progresului realizat de Romania in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei, in vigoare, detalia toate aspectele in cauza, obligatorii pentru Guvern.
Comisia speciala parlamentara pentru Pactul pe Justitie a decis formarea a doua subcomisii, care urmau sa elaboreze cate un raport, supus dezbaterii si analizei plenului comisiei speciale. Pana astazi, celebra comisie nu a realizat nici un rezultat, dimpotriva, lucrarile sale au folosit exclusiv campaniei electorale politice.
Unii dintre reprezentanti sustineau chiar sindicalizarea judecatorilor [13], aratand ca, dupa ce politistii, functionarii publici, vamesii, angajatii penitenciarelor s-au organizat in sindicate, judecatorii au ramas singura categorie bugetara nereprezentata la acest nivel.
Din fericire, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.364 din 27 octombrie 2009 [14] a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, teza referitoare la magistrati [15].
In argumentarea deciziei, Curtea Constitutionala a retinut ca “art. 40 alin. 1 din Constitutie prevede dreptul cetatenilor de a se asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este insa un drept absolut, se exercita prin participare la constituirea asociatiilor sau prin aderare la asociatii existente.
Prevazand posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociatii, nedeterminate in mod limitativ, art .40 alin. 1 din Legea fundamentala are in vedere si posibilitatea limitarii sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociatii, in functie de obiectul de activitate si de scopul asociatiilor respective, limitare ce se concretizeaza prin lege, tinandu-se seama de situatia obiectiv diferita a anumitor categorii de persoane, fara a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalitatii in drepturi, consacrat la art.16 alin. (1) din Constitutie.
Insesi prevederile constitutionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile si activitatea; b) membrii; c) caracterul asociatiei, rezultand din modul sau de constituire. [...] Legea poate institui anumite conditii obligatorii privind constituirea si desfasurarea activitatii asociatiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociatii, de la care statutele lor nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociatii pot face parte din alte tipuri de asociatie, dreptul lor la libera asociere nefiind atins”.
Argumentele de drept comparat invocate de autorul exceptiei au fost considerate nerelevante, intrucat, chiar daca in Franta exista un asa-numit sindicat al magistratilor, in Spania, art. 127 alin. 1 din Constitutie interzice expres acestora asocierea in sindicate, iar in Belgia, magistratii sunt constituiti in asociatii ale magistratilor care urmeaza regimul juridic al asociatiilor si fundatiilor. Prin urmare, este evident ca statul are o marja de apreciere in acest domeniu si nu i se pot impune formule cu caracter axiomatic.
Marele pericol al sindicalizarii ar fi fost faptul ca magistratii erau redusi la orice categorie de bugetari, salariati in baza unui contract individual de munca. Este imposibil ca o putere a statului sa negocieze de pe pozitii de angajati cu celelalte puteri, inclusiv angajatorii.
Sigur, in acelasi context, s-a imaginat si o faimoasa actiune introdusa de un tribunal impotriva Ministerului Justitiei, cu obiect recunoasterea dreptului de a fi finantat corespunzator, astfel incat activitatea sa nu fie blocata din cauza subfinantarii.
Care este mostenirea protestului?
O imagine publica lamentabila, sute de plangeri ale magistratilor si personalului auxiliar la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, o finantare a sistemului judiciar de pe o zi pe alta, lipsa oricarui partener de discutii, pe fondul unei crize politice prelungite.
In plus, solutii imprevizibile si fara rezultat, spre exemplu, cererea recenta de suspendare a executarii Decretului Presedintelui Romaniei nr. 1644 din 5 noiembrie 2009 pentru promulgarea Legii privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International [16].
In urma cu aproape 200 de ani, Napoleon Bonaparte rostea o fraza memorabila: ”Am terminat romanul Revolutiei, trebuie sa incepem istoria si sa vedem ce este real si ce este posibil in aplicarea principiilor, nu ceea ce este speculativ si ipotetic. A urma o alta cale inseamna a filosofa, iar nu a guverna”.
Din pacate, romanul revolutiei nu pare incheiat, sute de magistrati sunt dezamagiti, se simt folositi si atrasi intr-o desfasurare fara rezultat.
Protestul a fost aruncat la cosul istoriei, prin semnarea unei hartii fara valoare cu oamenii politici.
Singurul castig palpabil al sau a fost diminuat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, care a hotarat ca reglementarea aspectelor privind normarea muncii in instante este de competenta exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind exclusa competenta altor organisme, inclusiv a colegiilor de conducere ale instantelor.
Ca atare, judecatorul nu poate sa limiteze numarul de dosare pe care apreciaza ca le poate solutiona pe sedinta sau sa amane judecarea unor dosare, acordand termene care nu raspund cerintelor de judecare intr-un termen rezonabil [17].
Ca un facut, nicio asociatie profesionala nu a reactionat, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania avand o conducere formata aproape exclusiv din sefi de instante, iar Asociatia Magistratilor din Romania aflandu-se sub uluiala promovarii propriului sef la instanta suprema.
Majoritatea magistratilor sufera in tacere.
Aratam in vara ca sistemul judiciar nu a beneficiat de nici o strategie privind directii de actiune sau masuri pentru a asigura o functionare eficienta, devenind subiect de campanie electorala al unei clase politice care nu doreste reformarea acestuia [18].
Din pacate, se pare ca exact campania electorala a ucis orice perspectiva de reformare a acestui sistem. Rebelii au devenit, peste noapte, sefi, controlabili si aliniati, sute de magistrati s-au pensionat sau au parasit din alte motive sistemul, la orizont nu rasare vreo raza de soare.
Justitia n-a condamnat definitiv nici macar un singur om politic trimis in judecata. Teama ca justitia va deveni o adevarata putere provoaca un zambet amar.
Solutia poate fi in interiorul magistraturii, asociata eforturilor viitorului Guvern, in planul initiativei legislative.
Recunoasterea justitiei drept domeniu strategic, diminuarea volumului extrem de mare de munca pe judecator, ce duce la epuizare, lipsa de timp, act de justitie in detrimentul justitiabilului, stabilirea unui management corect al sedintei de judecata si al dosarelor, reorganizarea instantelor judecatoresti pentru a raspunde nevoilor cetatenilor sunt cateva parghii care pot ameliora actualul dezastru.
E nevoie ca magistratii sa priceapa ca statutul lor nu se reduce la remunerare, iar reprezentantii legali ai acestora, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, sa actioneze in al doisprezecelea ceas in folosul magistraturii romanesti, fiind evident ca acel ce administreaza haosul, in fapt, nu administreaza nimic.
[1] Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 9 noiembrie 2009[2] http://www.romanialibera.ro/a164912/dincolo-de-magistrati-nu-poate-exista-nimic.html, Cristian Ghinea, Dincolo de magistraţi nu poate exista nimic?
[3] http://stiri.juridice.ro/83141/sedinta-plenului-csm-din-10-septembrie-2009-discutiile-aprinse.html
[4] http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6335816-diavolul-din-detaliile-unei-numiri.htm, Dan Tapalagă, Diavolul din detaliile unei numiri
[5 http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/18_09_2009__26487_ro.htm, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din 17 septembrie 2009, delegare în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş; http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/15_10_2009__27390_ro.htm Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din 1 octombrie 2009, delegare în funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Oradea
[6]http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/15_10_2009__27390_ro.htm Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din 15 octombrie 2009, delegare în funcţia de preşedinte al Secţiei civile a Tribunalului Vrancea
[7] http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/02_12_2009__28689_ro.htm
[8] http://cristidanilet.wordpress.com/2006/10/18/grevele-din-justitie-si-independenta-acesteia/
“Greva magistraţilor (determinată de introducerea de către Parlament a unor dispoziţii de accentuare a răspunderii lor materiale şi disciplinare în caz de aplicare a legii cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă) a fost ilegală pentru că o interzice legea conflictelor de muncă în mod expres. A fost şi imorală, întrucât demnitatea funcţiilor ocupate de magistraţi este incompatibilă cu asemenea manifestări. Mă întreb ce am spune dacă Guvernul României ar face grevă şi ar întrerupe brusc legăturile internaţionale, sau dacă Parlamentul ar face grevă şi ar întrerupe activitatea legislativă. Totul s-ar transforma, evident, în haos. De aceea, calitatea de putere publică pe care o au cele trei segmente ale societăţii impune răspunderea lor în faţa cetăţeanului şi exclude afectarea acestuia prin blocarea activităţii.”
[9] Desigur, nu suntem în situația biblicului Adam, care avea o singură variantă, Eva, nici în aceea a alegerilor pentru președintele României.
[10] http://cristidanilet.wordpress.com/2009/09/15/petitie-solidaritate-puteri/
[11]http://www.ziare.com/articole/semnare+pact-x11, http://stiri.juridice.ro/83410/pactul-national-pentru-justitie.html
[12] Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 765 din 12.11.2007
[13] http://www.adrianneacsu.jurindex.ro/?p=207
[14] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.836 din 04.12.2009
[15] Autorul excepţiei susţinea că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art.11 alin. 1 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art.16 alin.1 privind egalitatea în drepturi, ale art.20 alin.2 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art.21 privind accesul liber la justiţie, ale art.40 privind dreptul de asociere, ale art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, s-au invocat şi prevederile art.11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art.22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei R (94) 12 privind independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, adoptată sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite (2002), şi Avizul nr.3 al Consiliului consultativ al judecătorilor europeni (Strasbourg, 2002)
[16] Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 09 noiembrie 2009
[17]http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/03_12_2009__28819_ro.htm, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii din 03 decembrie 2009
[18] http://stiri.juridice.ro/41201/unjr-demnitate-prin-reforma-in-sistemul-judiciar.html
Dragos CALIN, judecator
Curtea de Apel Bucuresti
* multumim RFJ
PDF 
