Lupta politica pentru CCR debuteaza in forta. Nu mai putin de doi judecatori de la CCR sunt in pragul finalului aventurii lor constitutionale. Judecatorilor Vida Ioan si Cochinescu Nicolae le expira mandatele de noua ani, in vreme ce lui Petre Lazaroiu, ii surand sansele de a fi numit inca o data de Presedintele Basescu intrucat el nu a parcurs un mandat intreg fiind numit in 2008 in locul judecatorului Ninosu Petre. In contextul in care Ioan Vida era numit prin sustinerea PD la CCR, se pare ca aici inlocuirea se va face tot cu o persoana sustinuta de PDL. Lozul pierzator va fi tras de PSD care l-a sustinut pe Cochinescu. E unul dintre personajele cu greutate în faţa membrilor PSD. În 2001 a fost numit la CCR de către Senat. E anchetator cu state vechi, din anii ’60, şi fost procuror general al României în primul an de mandat al lui Emil Constantinescu la Cotroceni.
Din actuala configuratie din Parlament, bazandu-se pe voturile PDL-UDMR-INDEPENDENTI, exista sanse foarte mari ca PDL sa propuna si obtina doi judecatori sustinuti de acest partid, in contextul in care in baza negocierilor, Camera Deputatilor va face o numire si Senatul o alta. In cel mai rau caz, UDMR ar putea sa obtina la negociere inca un judecator la CCR insa este de asteptat sa li se ofere avantajeze in alte domenii astfel incat sa sustina doi candidati preferati de PDL, moment dupa care, PSD va pierde avantajul obtinut la nivelul CCR prin numirile facute in perioada Iliescu.
Multi se intreaba de ce problema numirii judecatorilor la CCR se pune in termeni politici. Simplu: pentru ca la acest moment toata viziunea dupa care se numesc si se construiesc strategiile CCR sunt de natura politica. Daca s-ar fi dorit un accent mai mare pe o implicare mai mica a politicului, ar trebui pe modelul altor tari, ca la CCR numirile sa se faca din partea Presedintiei, ICCJ, avocatilor, notarilor, mediului universitar, adica fiecare sa aiba dreptul la desemnarea unui judecator. Insa la acest moment CCR este instanta a carei soarta depinde atat de mult de decizia politica incat putem spune ca face parte si respira odata cu curentul din politica romaneasca. De aceea, odata cu asteptata revizuire a Constitutiei, poate nu ar strica sa se discute si asupra unor schimbari in modul de numire de la nivelul CCR. Daca se vrea.
Iulian URBAN, senator
Vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului Romaniei
Tipăreşte
Universitatea
Sincer va multumesc, sunt invatacel si va multumesc, am sa incerc sa inteleg in profunzime aceste informatii…sunt autor de exceptie de neconstitutionalitate, respinsa, as avea nevoie de ajutor pentru schimbarea unei legi cu multe articole neconstitutionale, sau pentru a mi se scoate din cap aceasta idee (ca sa nu ma invinuiti de nestiinta dublata de infatuare). But “Who cares?”. O lege care nu se respecta si care aduce mari prejudicii mai ales unei parti din populatie fara resurse, fara putere, fara mare nivel de educatie si cultura, fara relatii- vorbesc de o mare masa de oameni.
Punctul zero! tara da in clocot! Totul trebuie repus pe linia de plutire; nu se poate incepe decat cu Justitia (adica, justitia cu J mare)*
Iar CCR este punctul zero! Este punctul de vedere al unei persoane care a cerut sa i se faca dreptate impotriva justitiei in virtutea art. 52(3). Mai astept inca raspuns de la toate autoritatile interne sesizate.
*opinie impartasita si de dl. av. Doru Ilieş (sursa:OTV, 17.01.2009, emisiunea “In Atenţia P.N.A.”
Prof.Florescu Doina Adriana, Bucuresti
* Persoana nu ştie, dar domnul avocat ştie: Curtea Constituţională nu face parte din Autoritatea judecătorească – Instanţe judecătoreşti Titlul III Capitolul VI Secţiunea 1. din Constituţie. Curtea Constituţională nu face “dreptate”, în sensul la care ne referim îndeobşte, atunci când este folosită noţiunea de justiţie, fie cu “j” mare, fie cu “j” mic.
Curtea constituţională nu face “dreptate” împotriva justiţiei, ci “împotriva” legislativului când adoptă legi neconstituţionale şi a executivului când adoptă ordonanţe neconforme cu legea fundamentală, deci sancţionează comportamentul neconstituţional al celor două puteri. Altfel, bineînţeles ca există un punct zero , în fiecare domeniu, instituţie, activitate, comportament individual, colectiv sau instituţional, inclusiv în mass-media.
În sens larg, filozofic, ar putea fi privită Curtea Constituţională ca fiind o piatră de temelie, un punct zero al Justiţiei în general, fiind gardianul Constituţiei, cea care reglementează şi garantează inclusiv drepturile fundamentale. Dar, tehnic vorbind, având în vedere domeniul de competenţă, locul pe care îl ocupă în sistemul autorităţilor statului şi modul de numire al judecătorilor Curţii (cu încărcătură politică indiscutabilă), este bine şi normal ca, această instituţie, să nu facă dreptatea concretă, zilnică, la care ne referim cu toţii atunci când vorbim de justiţie.