In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009  privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.

Exceptia de neconstitutionalitate asupra careia s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1629/2009 a fost ridicata de autorul sau intr-o cauza avand ca obiect anularea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2009.

In motivarea exceptiei, autorul acesteia a invederat faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2009 reglementeaza, de principiu, aceeasi solutie legislativa cuprinsa in Legea de modificare a Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, lege asupra careia Curtea Constitutionala a exercitat controlul de constitutionalitate inainte de promulgare, constand ca este contrara Legii Fundamentale prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009.

De asemenea, autorul exceptiei a mai aratat faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2009 nu este justificata sub aspectul urgentei si a situatiei exceptionale care a determinat adoptarea sa in regim de urgenta, contravenind astfel prevederilor art.115 alin.(4) din Constitutie, precum si dispozitiilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentala, prin faptul ca afecteaza dreptul constitutional  la munca.

Desi la data sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia mai sus amintita actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. XIV alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.105/2009, Curtea Constitutionala a retinut ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.105/2009 preia, cu modificari nesemnificative, continutul dispozitiilor ordonantei de urgenta abrogate.

In aceste conditii, avand in vedere prevederile cuprinse in Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.III din 31 octombrie 1995, potrivit carora “in cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale, in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii”, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art.I pct.1-5 si 26, art.III, art.IV, art.V, art.VIII si anexa nr.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.105/2009, care reglementeaza, in prezent, aceleasi solutii juridice cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2009, initial criticata.

In acest sens, a retinut faptul ca desi la data de 6 octombrie 2009 a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, la data de 7 octombrie 2009, Curtea Constitutionala a pronuntat, in cadrul controlului de constitutionalitate  anterior promulgarii, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 prin care Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 – abrogata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.105/2009 a fost declarata neconstitutionala.

Prin Decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009, mai sus mentionata, Curtea Constitutionala a constatat ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, aprobata prin lege de catre Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate in sensul incalcarii prevederilor art.115 alin.(6) din Constitutie, in sensul afectarii statutului juridic al unor functionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale. De asemenea, cu aceeasi ocazie, Curtea a stabilit ca desfiintarea functiilor publice, a functiilor publice specifice si a posturilor incadrate in regim contractual, care confera calitatea de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, precum si adjunctii acestuia si instituirea, corelativ, a functiei de “director coordonator al serviciului public deconcentrat”, persoana numita, in urma castigarii unui concurs anume organizat, prin “act administrativ” al ordonatorului principal de credite in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea caruia functioneaza serviciul public deconcentrat respectiv si care isi exercita functiile in baza unui “contract de management” incheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioada de maximum 4 ani, contract asimilat “contractului individual de munca” reprezinta o constructie juridica deficitara si confuza, ridicand problema statutului juridic al “directorului coordonator” si a naturii juridice a “contractului de management”.

Prin urmare, avand in vedere ca dispozitiile art.I pct.1-5 si 26, art.III, art.IV, art.V, art.VIII si anexa nr.1 din cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.105/2009 contin aceleasi reglementari si aceleasi solutii legislative ca si cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul exceptiei, Curtea le-a declarat neconstitutionale, constatand ca sunt aplicabile aceleasi argumente retinute in Decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la incalcarea art.115 alin. (6) din Constitutie.

av. Roxana Lucaci, ENESCU, PANAIT, POP & ASOCIATII