A trecut suficient timp de la aparitia Legii nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciara si falimentul, pentru a putea vorbi despre un nou domeniu de activitate, care, desi a inceput greu, evolutia economica din tara noastra l-a determinat a se schimba si moderniza in pas cu economia de piata.
Trecand in revista modificarile aduse legii privind procedura insolventei, cum se numeste astazi Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, legata strict de OUG nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, putem constata destul de usor ca legislatia a evoluat intr-un ritm foarte rapid, ceea ce nu este nerecomandat.
In comparatie cu alte domenii de activitate, precum avocatura, notariatul sau magistratura, exista mai putina jurisprudenta si literatura de specialitate, fiind un domeniu relativ nou in Romania, fata de alte tari ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, remarcam evolutia si adaptarea mult mai rapida la legislatie a avocatilor si specialistilor din Romania, care tine de ritmul vietii si spiritul poporului roman.
Cred ca in situatii de criza se pot verifica mult mai bine prevederile legale referitoare la economia unei tari, dat fiind caracterul restrans al posibilitatilor de a acoperi un vid legislativ cu prevederi similare ce decurg dintr-o economie bazata pe plusvaloare si bunastare. Nu este cazul tarii noastre, insa intodeauna o legislatie supla si eficienta, simpla si permisiva, poate conduce la rezultate mult mai bune decat una bazata pe impovararea din ce in ce mai mare a mediului de afaceri, cu taxe si suprataxe inrobitoare, cum este cea privind impozitul forfetar sau cea de eliminare a impozitului pe venitul microintreprinderilor. Aceste masuri vor duce inevitabil la inchiderea provizorie sau definitiva a multora din firmele private, sau la starea de insolventa a acestora, generata de incapacitatea de a-si achita furnizorii.
Chiar daca firmelor private li se mai acorda o sansa prin introducerea concordatului preventiv sau a mandatului ad-hoc, fenomenul devine tot mai intens, pe zi ce trece.
Neexistand mult timp o cultura a ceea ce inseamna insolventa sau faliment, in Romania un intreg sistem gandeste ca starea de insolventa sau falimentul ar reprezinta o situatie dezonoranta pentru debitorii dispusi de multe ori sa faca orice pentru a scapa de aceasta “umilinta” si a reincepe linistit afacerea, fara presiunea exercitata de datoriile scadente.
Insolventa reprezinta, de fapt, in acceptiunea specialistilor in domeniu, posibilitatea oricarui debitor de a-si apara afacerea prin interventia instantei competente teritorial; practic insa presiunea organelor statului este atat de mare incat actioneaza pe toate planurile, incepand cu procedura executarii silite si pana la faliment, pentru a recupera sumele cu care debitorul este dator la bugetul de stat.
Nu de putine ori a fost sesizata agresivitatea excesiva a organelor fiscale, in conditiile imposibilitatii vadite de plata a debitorilor, dar si fenomene contrare in care debitorii, fie nu pot fi gasiti, fie isi modifica sediul social, fara a face mentiunile necesare la oficiul registrului comertului, tocmai pentru a evita plata datoriilor la buget.
Este insolventa o solutie pentru a scapa de toate aceste probleme? Dar falimentul?
Ambele reprezinta solutii de redresare, insa eficienta lor depinde de momentul in care sunt declansate, precum si de persoana care declanseaza procedura. Depinde mult de buna-credinta a fiecaruia si de calitatea afacerii sau de durata medie sau lunga si foarte mult de decizia administratorului de a alege momentul.
Insolventa este o stare care poate aparea instantaneu si poate disparea la fel de repede.
Desigur ca Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, este perfectibila si are multe carente de aplicare, iar una la care ma voi referi pe scurt este cea legata de inchiderea procedurii in cazul achitarii creantelor.
Astfel, in legatura cu posibilitatea achitarii creantelor dupa deschiderea procedurii de catre creditori, art. 132, art. 133 si art. 134 din lege arata cazurile in care poate fi inchisa procedura, mai putin cazul in care procedura poate fi inchisa printr-o hotarare de revocare a sentintei de deschidere a procedurii, pronuntata de curtea de apel, care constata ca cererea este ramasa fara obiect, fiind achitate toate creantele [1].
Pentru celeritatea procedurii, consider ca ar trebui introdusa in lege aceasta prevedere fara a se ajunge la curtea de apel care sa constate achitarea creantelor si ramanerea cererii de deschidere a procedurii fara obiect, si mai mult, acest lucru sa fie posibil in orice faza a procedurii de insolventa, insa firesc, inaintea trecerii la faliment.
Aceasta modificare, impreuna cu altele pe care le voi propune si le vom analiza ulterior, va face obiectul unei noi initiative legislative de modificare a Legii nr. 85/2006.
[1] “Art. 132 [inchiderea procedurii in caz de reorganizare sau faliment]:
(1) O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi inchisa, prin sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat. Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa in conformitate cu dispozitiile alin. (2).
(2) O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca.
In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora.
Art. 133 [inchiderea procedurii in alte cazuri]:
Daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul in care este inmatriculat:
a) chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, in cazul in care toti asociatii persoanei juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru in termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului facuta administratorului special, urmand ca bunurile sa treaca in proprietatea indiviza a asociatilor/actionarilor, corespunzator cotelor de participare la capitalul social;
b) in toate celelalte cazuri, procedura se inchide numai dupa lichidarea completa a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmand a fi depuse intr-un cont la dispozitia asociatilor sau persoanei fizice, dupa caz.”
Art. 134 [inchiderea procedurii pentru lipsa creditorilor]:
(1) In cazul procedurii deschise in urma formularii cererii introductive de catre debitor, in conditiile art. 32, daca judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor, ca nu s-a depus nici o cerere, va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii si de revocare a hotararii de deschidere a procedurii.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), inchiderea procedurii nu produce efectele prevazute la art. 137. Cu toate acestea, operatiunile de administrare, legal facute asupra averii debitorului, isi vor produce efectele, iar drepturile dobandite pana la revocare raman neatinse.”
Mircea GROSARU, deputat
membru in Comisia juridica, de disciplina si imunitati
PDF 
mai bine ati accelera eliminarea forfetarului, d-le deputat, ca in legea bugetului nu este cuprinsa !
sint promisiuni ca va fi eliminat, cel putin in parte, prin aprilie, dar de promisiuni, sintem saturati !
si cum taxarea redusa a microintreprinderii este istorie, si mai multi vor renunta la afaceri si nu stiu, zau, ce veti mai impozita in curind !
Dom’le deputat, eu lucrez cu Legea 85/2006, pe masa. Si va spun si de ce. Pentru ca recursul in materia insolventei este un capitol impresionant, si pentru care am luat 10 la lucrarea de disertatie sustinuta in fata stimatei d.na prof.univ.dr. Smaranda Angheni. Eu cred ca munca dvs. acolo este incompleta. Eu nu spun ca pragul de 30.000 de lei este sau nu in regula pentru a declansa procedura. Pentru unii e ok, pentru altii nu.
Concordatul preventiv este un fel de morfina pentru muribunzi. Pentru societatile aflate in cadere SI PENTRU EXCROCI. Nu cumva trebuia sa va ganditi acolo, cu totii, prieteneste, la o masura de sanctiune PENALA imediata pentru tzeparii care emit BO si CEC-uri fara acoperire? NU era buna legea prin care aceste excrocherii erau considerate infractiuni amendate penal?
Cititi aici :
In Monitorul Oficial 450 / 2009 a fost publicata Legea nr. 246 / 2009 pentru abrogarea Legii nr. 469 / 2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale.
Incepand cu data de 3 iulie 2009 se abroga prevederile Legii nr. 469 / 2002.
Prin Legea nr. 469 / 2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale se sanctionau cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei urmatoarele fapte:
- neefectuarea, cu rea-credinta stabilita in conditiile legii, de catre debitor a platilor la data scadentei, stabilita conform contractelor;
- neasigurarea evidentei obligatiilor de plata pe scadente, potrivit contractelor;
- neindeplinirea de catre agentii economici – comercianti, persoane juridice, care in mod intentionat incalca obligatiile asumate prin contracte, a obligatiei de a sista, orice plata reprezentând sporuri, cu exceptia celui de vechime, indemnizatii şi premii pentru membrii consiliilor de administratie, directorii generali, directorii generali adjuncti, directorii şi directorii adjuncti, precum şi achizitii de bunuri mobile sau imobile care nu sunt necesare direct procesului de productie;
- neindeplinirea de catre comerciantii, persoane fizice, care, cu rea-credinta stabilita in conditiile legii, nu işi indeplinesc obligatiile asumate prin contract, a obligatiei de a sista, orice achizitii de bunuri mobile sau imobile.
Sa fim totusi, fericiti! Vine IRS-ul (politia fiscala in SUA) sa ne dezmeticeasca! Sa ne trezeasca din adormirea cvasi-vesnica!
Si sa nu ne mai fie frica de toti golanii care au facut din dat-ul tepelor o activitate profitabila, neimpozabila, perpetua si nestingherita.
II atrageam atentia d.lui Urban, senatorul recuperator, ca taxele auto se percep discriminatoriu, in functie de cilindreea motorului. Adica: pentru un motor de 2000 de cmc, taxa se calculeaza astfel: 15 lei pt. fiecare 200 cmc, adica 150 lei. Pentru un motor cu capacitate cilindrica de 2001 cmc (douamiiunu), taxa este de 30 lei pentru fiecare 200 cmc. Rezulta ca proprietarul unui autoturism cu un motor de 2001 cmc plateste brusc, dublu. De aceea am spus ca este o idiotenie acest mod de calcul. Tipic romanesc, mi s-a raspuns ca se va lua in calcul sesizarea mea, in sensul reglarii acestei ANOMALII. In realitate, lucrurile evolueaza INVERS. Cum s-a intamplat cu RIL-ul PG Codruta Kovesi ref. cambia, BO si cec.
Se ridica, asadar, intrebarea: INCOTRO oameni buni?
Prima observatie: din cate stiu eu (s-ar putea sa gresesc), Curtea de Apel nu revoca hotararile instantelor inferioare, ci numai modifica/caseaza; de lege lata, incheierea de deschidere a procedurii insolventei (pentru ca, la cererea de deschidere a procedurii formulata de debitor, judecatorul-sindic pronunta o incheiere) poate fi revocata numai de instanta care a pronuntat-o.
A doua observatie: aspecte de tehnica legislativa – mai exista si alte propuneri de modificare a legii 85/2006, (vezi http://www.unpir.ro/downloads/Proiect%20lege%20privind%20modificarea%20si%20completarea%20Legii%20nr.85.pdf), care ar trebui integrate intr-o singura lege, pentru a se evita modificarea si/sau completarea repetata a acestei legi.
A treia observatie: in afara celor de mai sus, va propun, de exemplu, completarea art.16 alin.(4) din Legea 86/2006, in sensul:
- mentionarii si a creditorilor bugetari, alaturi de cei cu creanta garantate sau chirografare – precizati de lege in forma actuala,
sau
- inlaturarii totale a precizarii, existente in forma actuala, a categoriei de creditori si inlocuirea cu un alt criteriu – reprezentarea tuturor categoriilor de creditori inscrisi in tabelul creantelor, astfel: “ART. 16 [...] (4) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii cinci creditori din fiecare categorie de creante inscrise in tabel, în ordinea valorii, care se oferă voluntar, astfel incat comitetul sa fie format din creditori din fiecare categorie de creante inscrise in tabel; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.”
Sunt convins ca mai sunt si alte modificari a caror necesitate a aparut din aplicarea de pana acum a Legii; oricum, nu cred ca este bine-venita modificarea frecventa a unei legi pentru ca, in acest fel, apar probleme de aplicare a respectivei legi.