Jud. Dana Garbovan, judecator la Curtea de Apel Cluj, presedinte UNJR, a declarat luni, 18 ianuarie 2009, intr-un interviu pentru EvZ:
REF. rolul judecatorului in societate: “Magistratul trebuie sa-si dea seama ca face parte din societate, nu e nici in afara si nici deasupra ei. E un personaj care, din interior, e chemat sa rezolve litigiile din societate.”
REF. daca se cred judecatorii atotputernici: “Nu neaparat ca se cred atotputernici, insa multi cred ca inteleg gresit rolul pe care-l au. Toate acestea se trag din cauza lipsei experientei de viata.”
REF. evaluarea judecatorilor: “Judecatorii sunt obisnuiti cu evaluari mai mult formale decat reale. S-a realizat un proiect de evaluare fara ca judecatorii sau eva luatorii sa fie pregatiti si s-a tot mers in cascada. Rezultatul a fost ca toata lumea este foarte bine pregatita, ceea ce nu este real. Un sistem perfect nu exista. Daca nu ai mijloace sa vezi unde exista vulnerabilitati, nu poti sa intervii.”
REF. cele mai mari probleme ale sistemului: “Durata excesiva a procedurilor si practica neunitara, care genereaza un rezultat imprevizibil al procesului. Din perspectiva unui om simplu, eu, in Romania, nu as vrea sa am un proces. Din cauza haosului legislativ, toata lumea da vina pe judecatori, or, acestia lucreaza cu niste unelte. Cu o lege proasta, nu pot da o sentinta dreapta. Cand te judeci, trebuie sa-ti faci niste calcule: cat te costa, cat timp va dura procesul. La noi e destul de greu sa ai o previziune. Daca dureaza sapte ani si te mai tine inca sapte ani pana iti executa hotararea, nu mai are niciun rost.”
REF. celeritatea judecarii dosarelor: “In primul rand, proceduri normale. E o aberatie sa trimiti sute de citatii, doar in cazul unui singur dosar, si asta in secolul internetului si al mijloacelor de comunicare rapida. Sunt procese cu foarte multe parti implicate. La noi, fiecare parte e citata, un an, doi, cat dureaza procesul. Asta, chiar daca unii au semnat de primire, deci au cunostinta de proces. Trebuie sa fie si o cointeresare a celor care se judeca. Niciuna dintre cele trei puteri ale statului nu-si exercita rolul asa cum ar trebui. Justitia a fost acuzata ca a trecut dincolo de limitele sale. Guvernul, in loc sa aplice legile, le face el. Un exces de zel extraordinar, ce duce la instabilitate. Parlamentul, in loc sa faca legi, face jocuri. La un moment dat, chiar s-a apucat sa se comporte ca o instanta de judecata.”
REF. reforma in justitie: “Mi-e greu sa mai vorbesc despre reforma pentru ca mi-e rusine. Putem vorbi, eventual, despre modernizare. S-a demonetizat in asa fel notiunea de reforma, ca nu mai inseamna nimic. E, pur si simplu, un subiect de demagogie pentru politicieni. Ca sa vorbesti despre reforma, trebuie sa stii de unde pleci, unde vrei sa ajungi si prin ce mijloace. Ministerul Justitiei nu are nicio strategie in ceea ce priveste justitia.”
REF. cum ar trebui sa fie un ministru al justitiei: “Nu trebuie neaparat sa fie un om din sistem, dar trebuie sa aiba o legatura cu sistemul si sa-i cunoasca vulnerabilitatile si prioritatile.”
REF. salariul pe care ar trebui sa-l aiba un judecator: “Eu acum am 5.000 de lei, ca judecator cu grad de Curte de Apel. Cred ca un judecator debutant trebuie sa aiba un salariu tentant, astfel incat studentii de varf de la Drept sa fie tentati sa intre in magistratura.”
REF. daca serviciile secrete sunt prezente in justitie: “Sunt. Au fost exemple concrete. Vara trecuta, o judecatoare de la un tribunal din Moldova s-a trezit cu SRI-ul la poarta, dovada clara ca serviciile secrete ne vegheaza.”
PDF 
In ordinea importantei, inaintea celeritatii eu, justitiabil am suferit din partea celor desemnati sa “faca dreptate” de calcarea in picioare a legii (“neaplicarea” sau “ignorarea” ar fi termeni stersi, inexpresivi si eufemistici), de refuzul de a vedea probele (ignorarea cu buna stiinta), de “pumnul in gura”…Nu cred ca mai multe resurse ar imbunatati calitatea hotararilor, in multe cazuri, unde acestea sunt “antepronuntate”. Dar cine sa vada toate acestea? CSM?
Din păcate, mulţi dintre judecători, pentru a-şi masca incompetenţa sau nepăsarea faţă de rolul pe care îl au, se poartă ca pe vremea inchiziţiei. În loc să vadă în justiţiabili nişte oameni care apelează la înţelepciunea şi competenţa lor, îi privesc ca pe nişte oameni răuvoitori, care au venit să le tulbure liniştea. Procesele au devenit, pentru unii judecători, nişte momente formale, ei având decizia deja formulată, după cum li s-a părut după prima frază pe care au citit-o, dacă au citit-o, din cererea sau întâmpinarea unei din părţi. Restul, sunt mofturi. Iar dacă justiţiabilul îndrăzneşte să spună ceva, este imediat apostrofat şi ameninţat cu evacuarea. Mulţi judecători se plâng de faptul că au multe dosare. De fapt, dosarele şi le înmulţesc singuri, prin nesocotirea normelor procedurale. Cele mai multe cauze (peste 50%) sunt amânate pe motiv de lipsă de timp pentru a lua cunoştinţă de acte deouse la dosar. Numai căp acest motiv este fals, în 90% din cazuri. Justiţiabilul depune un act nou la dosar, potrivit C.P.C., cu cel puţin 5 zole înainte de termen, în atătea exemplare, câte părţi sunt în proces. Este obligaţia instanţei să asigure trimiterea exemplarelor la părţile din proces. Dar nu o fac, iar părţile, neştiind despre ce este vorba, se tezesc în sala de judecată că a apărut un act nou la dosar. Şi gata amânarea! Sau, Doamne fereşte ca parte a adversă să aibă un avocat care a fost coleg sau este prieten cu judecătorul (judecătoarea) Poţi să renunţi la cauză! Nu vei avea succes, indiferent câtă dreptate ai avea! Iar căile de atac sunt o formă de ajutor reciproc între judecători. Mai ales dacă se cunosc. Te obopseşti degeaba să-ţi cauţi dreptatea. Din păcate. Noroc că astfel de cazuri nu s-au generalizat. Încă.