Introducere

In ultimii ani in tara noastra a fost initiata reflectia critica asupra codurilor etice, dublata de preocuparea pentru implementarea si imbunatatirea lor. Aceasta s-a datorat in principal necesitatii efectuarii, incepand cu anul 2005, a unor reforme necesare pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

Dezbaterile legate de codurile etice, coduri fondate in mod traditional pe o ierarhie nedisputata a valorilor, au urmat o linie de analiza relativ recenta si anume abordarea mai degraba din punctul de vedere al individului, al sensibilitatii morale a acestuia si al mecanismelor sale de decizie asupra unor probleme morale. Tocmai de aceea ele vizeaza emanciparea individului moral, precum si circumscrierea si consolidarea autonomiei sale morale. In consecinta, demersul etic in context profesional tinde sa sublinieze mai degraba responsabilitatea morala a profesionistului decat afirmarea sau intemeierea unui sistem de reguli morale. Din acest punct de vedere, problema responsabilitatii se refera nu numai la a actiona corect, ci si la a preveni conduitele neetice. Sfera moralitatii este astfel largita la practici, dintre care cele profesionale ocupa un loc privilegiat.

Discutiile cu privire la coduri de etica sau, mai general, cu privire la instrumente etice in profesii, se desfasoara intr-un mediu complex, in care se intersecteaza interese teoretice, ce vizeaza re-contextualizarea eticii si integrarea ei intr-o forma de viata sau alta, si interese practice, provenite din nevoia unui nou management al institutiilor publice si al organizatiilor, a unei noi forme de eficienta institutionala si a integrarii unor valori sociale in actul profesional.

Studiul de fata vizeaza sistemul de justitie. El isi propune sa prezinte standardele de conduita etica in justitie, procedurile si institutiile pe care acestea le presupun, precum si modul in care acestea ar putea fi implementate in sistemul de justitie din Romania. Partea finala a textului scoate in evidenta concluziile, deopotriva de ordin teoretic (etico-filosofic si juridic) si de ordin practic, care converg in directia recunoasterii, intre procedurile disciplinare si convingerile morale personale, a unui domeniu specific al eticii si al unor proceduri propriu-zis etice in sistemul de justitie (cu referire in principal la Romania).

Aparam teza confom careia, odata cu separarea procedurilor disciplinare de cele care nu cad sub incidenta unor sanctiuni de acest fel, asistam si la o schimbare a modului de abordare a temelor de etica. In primul rand, etica se profileaza tot mai mult ca etica profesionala, adica avand in centrul sau reflectia si decizia legate de actiunile concrete in campul activitatii profesionale, pe care il re-dimensioneaza si il normeaza dinauntru. Asistam, in consecinta, si la o trecere de la o perspectiva etico-teoretica centrata pe deontologie si care apare acum ca restrictiva si rigida, la una mai cuprinzatoare si mai adaptata activitatii practico-profesionale.

I. Standardele de conduita etico-morala in justitie

Daca analizam eforturile depuse de catre diverse institutii si organizatii pentru definirea unei conduite dezirabile a practicienilor din sistemul de justitie [1], constatam ca standardele sunt cuprinse in urmatoarele instrumente:

a. Codul de conduita a oficialilor ce aplica legea (ONU, 1979) [2]

Acest cod se aplica persoanelor cu atributii politienesti, in special cea de arestare si detinere; fata de aceasta definitie, rezulta ca el se aplica politistilor, procurorilor, judecatorilor, functionarilor din Administratia Penitenciarelor din tara noastra. Cele opt articole prevad ca atributiile se exercita in serviciul comunitatii si pentru protejarea persoanelor impotriva actelor ilegale; agentii trebuie sa respecte drepturile omului, sa foloseasca forta doar cand este necesar, sa pastreze confidentialitatea informatiilor obtinute, sa nu provoace sau sa tolereze acte de tortura sau cruzime, sa asigure sanatatea persoanelor detinute, sa nu comita nici un act de coruptie si sa se opuna si sa combata asemenea acte, sa respecte legea si prezentul cod, sa previna si sa combata incalcarea acestora.

Aplicarea codului este incurajata de “Ghidul pentru implementarea efectiva a Codului de conduita a oficialilor ce aplica legea” (ECOSOC, 1989) [3]. Se recomanda acordarea unei maxime importante selectarii, educarii si formarii oficialilor; remunerarea sa fie adecvata, iar conditiile de munca potrivite; stabilirea unui mecanism disciplinar intern si a unei supervizari externe; aducerea la cunostinta publicului a unui mecanism de reclamatii contra oficialilor. Pentru implementare la nivel national, se sugereaza traducerea ghidului, preluarea lui in legislatie, aducerea la cunostinta functionarilor si a publicului atat a acestui cod cat si a dispozitiilor inrudite, organizarea de simpozioane asupra rolului si atributiilor oficialilor ce aplica legea cu privire la protectia drepturilor omului si prevenirea comiterii de infractiuni.

b. Codul international de conduita a agentilor publici (ONU, 1996) [4]

Prin acest cod, ONU declara coruptia drept o problema ce afecteaza stabilitatea si securitatea cetatenilor, care dauneaza democratiei si moralitatii si care impiedica dezvoltarea economica, sociala si politica. Fenomenul devine unul cu implicatii internationale si are legatura cu infractiunile de crima organizata si cele economice. Se recomanda utilizarea codului ca un instrument in lupta statelor contra coruptiei.

Codul include principiile generale pentru conduita agentilor publici, ca si principiile de prevenire a conflictelor de interese, declaratii de avere, acceptare de cadouri, gestionarea informatiilor confidentiale si implicarea in activitati politice. Ghidul stabileste mai intai principii generale: agentii publici trebuie sa actioneze doar in interes public; sa isi indeplineasca atributiile efectiv, eficient si cu integritate; sa administreze eficient resursele publice; sa fie atenti, drepti si impartiali in lucrul cu publicul. Sunt reglementate conflictul de interese si incompatibilitatile: agentii publici nu pot sa se foloseasca de functia lor pentru a obtine avantaje inadecvate in interesul personal sau financiar al lor sau al familiilor lor, nici macar dupa parasirea functiei; nu se pot implica in relatii comerciale, financiare sau de alta natura incompatibile cu functia lor; ei trebuie sa declare astfel de interese sau relatii si sa ia masuri de eliminare sau reducere a unor asemenea conflicte de interese; ei nu pot folosi banul public, bunuri publice sau informatii obtinute in exercitarea functiei, in activitati care nu au legatura cu aceasta. Apoi sunt reglementate obligatiile si interdictiile pentru agentii publici: obligatia de a-si declara averea si datoriile; interdictia de a solicita sau primi, direct sau indirect, daruri sau alte foloase care le pot influenta exercitarea functiei, performanta sau capacitatea de decizie; obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor, inclusiv dupa parasirea functiei; atentionarea ca exercitarea activitatilor politice sau altor activitati publice nu trebuie sa slabeasca increderea publicului in exercitarea impartiala a functiei.

c.  Principiile de la Bangalore privind conduita judiciara (ONU, 2001)

ONU considera ca un impediment serios al oricarei strategii anticoruptie este coruptia din justitie si, din nefericire, se inregistreaza o extindere a acesteia in instantele din multe parti ale lumii. ONU a examinat in detaliu aceasta problema si a intocmit programul de intarire a integritatii judiciare care are trei obiective: sa formuleze conceptul de integritate judiciara si sa conceapa metodologia de introducere a sa fara a compromite principiul independentei justitiei; sa faciliteze un mediu de invatare sigur si productiv pentru a reforma mentalitatile sefilor de instante din lume; sa creasca sensibilizarea cu privire la integritatea judiciara si sa dezvolte, sa ghideze si sa monitorizeze proiecte de asistenta tehnica cu privire la intarirea integritatii si capacitatii judiciare.

In anul 2001, la invitatia ONU si a organizatiei Transparency International, la Bangalore (India) un grup de inalti magistrati, presedinti de instanta din sistemul anglo-saxon (apoi fiind consultati si magistrati din sistemul continental de drept), denumit Grupul judiciar de intarire a integritatii judecatorilor, au alcatuit aceste Principii [5]. Practic, este vorba, despre un cod de conduita aplicabil judecatorului; dar in Romania statutul procurorului, care este de magistrat, il face aplicabil si pentru aceasta categorie profesionala.

La elaborarea codului s-au avut in vedere principalele documente internationale in domeniu elaborate de institutii sau organizatii din diverse tari. Codul reglementeaza 6 valori: Independenta, Impartialitatea, Integritatea, Eticheta, Egalitatea, Competenta si straduinta (diligenta). In ceea ce priveste Integritatea si Eticheta, ele sunt declarate ca fiind principii indispensabile exercitarii functiei judecatoresti:

- este ridicata la rang de principiu si aparenta: judecatorul va face in asa fel incat conduita sa sa apara in ochii unui observator neutru ca ireprosabila; atitudinea si conduita unui judecator trebuie sa mentina treaza increderea oamenilor in corectitudinea puterii judecatoresti; in tot ceea ce face, inclusiv in viata particulara, judecatorul va evita orice atitudine necorespunzatoare sau impresia unei atitudini necorespunzatoare;

- este reglementat conflictul de interese: judecatorul, in relatiile sale personale cu alti juristi care au o prezenta constanta in instanta in care el lucreaza, va evita situatiile care ar putea favoriza partinirea sau ar da nastere, pe buna dreptate, suspiciunilor in acest sens; judecatorul se va abtine de la a participa la solutionarea unei cauze in care un membru al familiei sale este parte la proces sau are legatura cu acesta; judecatorul nu va permite niciunui avocat sau jurist sa ii utilizeze locuinta pentru a primi clienti sau alti membri ai profesiei juridice respective; judecatorul va trebui sa se documenteze asupra intereselor personale si financiare ale sale si va face eforturile corespunzatoare pentru a se informa cu privire la interesele financiare ale membrilor familiei sale;

- sunt prevazute libertatile: judecatorul, ca orice alt cetatean, are dreptul la libertatea de exprimare, libertatea convingerilor, libertatea de asociere, de a forma grupuri, dar isi va exercita aceste drepturi in asa fel incat sa nu prejudicieze demnitatea functiei judecatoresti sau impartialitatea si independenta puterii judecatoresti; judecatorul poate infiinta sau se poate afilia la asociatii ale judecatorilor sau alte organizatii care reprezinta interesele judecatorilor;

- sunt prevazute interdictii: judecatorul nu va avea voie sa uzeze de prestigiul functiei judecatoresti pentru a rezolva interesele sale personale sau interesele personale ale membrilor familiei sale sau ale altor persoane si nici nu va trebui sa lase impresia sau sa dea voie altora sa lase impresia ca ar exista persoane intr-o pozitie privilegiata, capabile sa il influenteze intr-un mod necorespunzator in indeplinirea atributiilor sale judecatoresti; judecatorul nu va avea voie sa se foloseasca sau sa dezvaluie informatiile confidentiale obtinute de el in aceasta calitate in scopuri care nu au legatura cu obligatiile sale profesionale;

- sunt prevazute ca drepturi ale judecatorului: sa scrie, sa tina conferinte, sa predea si sa ia parte la activitati legate de lege, organizarea sistemului juridic, infaptuirea actului de justitie, sau altele conexe; sa apara la o audiere publica in fata unei autoritati care are competente in materia dreptului, a organizarii sistemului juridic, a infaptuirii actului de justitie, sau a altora conexe; sa fie membru al unui organ oficial sau al unei comisii de stat, al unui comitet sau organ consultativ, cu conditia ca, functionand in aceasta calitate, aceasta sa nu contravina principiilor de impartialitate si neutralitate ale unui judecator; sa desfasoare orice alte activitati care nu impieteaza asupra demnitatii sale de organ judecatoresc si nici nu il impiedica sa isi indeplineasca obligatiile sale de magistrat;

- ca incompatibilitate se prevede ca judecatorul nu va avea voie sa practice dreptul ca avocat atata timp cat detine functia jurisdictionala;

- cu privire la coruptie se arata ca judecatorul, ca si membrii familiei sale, nu vor avea voie sa pretinda sau sa accepte cadouri, donatii, imprumuturi sau favoruri in legatura cu actiunile sau inactiunile sale legate de activitatea sa judecatoreasca; judecatorul nu va permite, cu buna stiinta, membrilor instantei sale de judecata sau altor persoane aflate sub influenta, autoritatea sau la dispozitia sa, sa pretinda sau sa accepte cadouri, donatii, imprumuturi sau favoruri in legatura cu actiuni sau inactiuni legate de activitatea sau atributiile sale; in masura permisa de lege si de reglementarile privind transparenta, judecatorul poate primi un dar simbolic, un premiu sau o recunoastere, in functie de imprejurarile in care i se ofera acestea, cu conditia ca darul, premiul sau recunoasterea sa nu fie perceputa ca urmand sa il influenteze pe judecator in desfasurarea obligatiilor sale judecatoresti sau sa dea nastere unor suspiciuni de partialitate; judecatorul nu va permite membrilor familiei sale, persoanelor din anturajul sau sau altor persoane sa influenteze negativ conduita si dreapta sa judecata.

Pentru ca in 2007 ONU a realizat faptul ca Principiile nu sunt suficient de cunoscute, a adunat mai multi experti din toate statele, la Viena, unde au fost redactate Comentariile la Principiile de la Bangalore [6]. Ele detaliaza fiecare principiu si cuprind cazuri concrete ale conduitei ce trebuie adoptata de judecatori in diverse situatii, cum ar fi discutiile despre solutii cu colegii, anjajarea rudelor ca si grefieri, prieteniile cu politisti sau avocati, frecventarea cluburilor si a asociatiilor secrete, relatii sociale cu justitiabili, relatii extra-conjugale, legaturile familiei judecatorului cu firme de avocatura sau cu guvernul, implicarea judecatorului in viata publica sau politica, declaratiile judecatorilor in privinta defectiunilor sistemului, scrierea scrisorilor de recomandare, depunerea marturiilor cu privire la parti, participarea la conferinte si interviuri publice, participarea la activitati guvernamentale, bunurile ce pot fi primite de judecator si sub ce titlu.

d. Modelul de Cod de conduita a agentilor publici (CoE, 2000)

Codul a fost adoptat prin Recomandarea (2000) 10 a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei si este insotit de un memoriu explicativ [7]. Statelor membre li se recomanda sa il foloseasca ca model cand concep codurile de conduita pentru proprii agenti publici, intelegandu-se prin aceasta persoanele angajate in cadrul unei autoritati publice, insa nu si reprezentantii publici alesi, membrii guvernului si personalul care exercita functii judiciare. Prin urmare, acesta este aplicabil magistratilor cand nu exercita functii judiciare in cadrul instantei (de exemplu, cand sunt membri in comisii de licitatie, comisii de concurs, comisii de evaluare), precum si personalului auxiliar de specialitate din instante si parchete.

Acest instrument european recomanda ca prin codurile de conduita ale agentilor publici sa se precizeze regulile in materie de integritate si conduita a agentilor, sa li se ofere ajutor in respectarea lor si sa se informeze publicul cu privire la conduita pe care au dreptul sa o pretinda de la agentii publici.

Codul impune respectarea normelor, politete, loialitate, competenta, impartialitate;  solicita sa se evite conflictele de interese reale, potentiale sau aparente; sa se pastreze confidentialitatea; sa fie semnalate ordinele sau conduitele ilegale, neetice sau penale; sa se declare interesele, sa nu se desfasoare activitati incompatibile cu functia, iar activitatile publice sau politice sa nu slabeasca increderea in serviciul public; agentul public sa nu accepte cadouri sau invitatii care ii pot afecta impartialitatea, sa refuze si sa semnaleze foloasele care nu i se cuvin; sa nu returneze favoruri; sa nu abuzeze de pozitia sa pentru a obtine avantaje; sa se asigure ca bunurile proprietate publica sunt folosite in mod util, eficace si economic; la recrutare, numire si promovare sa se verifice integritatea; superiorii raspund pentru faptele angajatilor daca nu au luat masurile necesare si trebuie sa ia masuri anticoruptie cum ar fi atragerea atentiei asupra respectarii legilor si regulamentelor, pregatire adecvata anticoruptie, sa fie atenti la dificultatile financiare sau de alta natura a personalului, sa fie ei insisi exemplu de integritate; agentul public nu se poate angaja ulterior intr-o functie unde poate folosi informatiile obtinute anterior sau daca anterior a intervenit ca agent public intr-un caz si acum i-ar procura un avantaj entitatii care l-a angajat; sa nu acorde tratament preferential sau privilegiat fostilor agenti publici.

Codul defineste conflictul de interese ca fiind situatia in care agentul public are un interes privat care ar influenta sau ar parea ca influenteaza exercitarea cu impartialitate si obiectivitate a indatoririle legale. Acest interes privat include orice avantaj pentru agentul oficial sau pentru familie, al rude apropiate, prieteni sau persoane ori organizatii cu care are sau a avut relatii de afaceri sau politice, fie ca este financiar sau vreo alta obligatie civila.

Codul da sugestii despre gestionarea unor situatii reale cu care se confrunta oficialii publici, cum ar fi primirea de cadouri, folosirea de informatii oficiale sau a resurselor publice, relatiile cu fostii angajati. Codul sublineaza importanta intaririi si integritatii agentilor publici si raspunderea organelor superioare ierarhice prin trei obiective: stabilirea standardelor de integritate si de conduita ce se asteapta de la agentii publici; ajutarea lor in a intelege si adopta aceste standarde; informarea publicului asupra conduitei pe care o pot pretinde de la oficiali.

e. Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE)

CCJE este un organism consultativ din cadrul Consiliului Europei in materie de independenta, impartialitate si competenta a judecatorilor. Este alcatuit din cate un judecator din fiecare stat membru si emite opinii (avize).

Opinia nr. 3 din 2002, intitulata Principiile si regulile ce guverneaza conduita profesionala a judecatorilor, in special etica, comportamentul neadecvat si impartialitatea judecatorilor [8] raspunde la trei intrebari: 1. Ce standarde de conduita ar trebui sa se aplice judecatorilor?; 2. Cum ar trebui formulate standardele de conduita?; 3. Ce se intampla daca judecatorilor li se aplica raspunderea penala, civila si disciplinara?

Potrivit acestei opinii, puterile incredintate judecatorilor sunt strict legate de valorile de justitie, adevar si libertate; standardele de conduita care se aplica judecatorilor sunt corolare acestor valori si o conditie a increderii in administrarea justitiei. Opinia nr. 3 considera ca judecatorii trebuie sa se ghideze in activitatea lor pe principii de conduita profesionala, care sa le ofere solutii pentru a depasi dificultatile pe care le infrunta in acest domeniu; principiile trebuie sa fie redactate de insisi judecatori si sa fie complet separate de sistemul disciplinar al judecatorilor; este de dorit sa se infiinteze in fiecare tara unul sau mai multe organisme sau persoane in cadrul sistemului juridic care sa sfatuiasca judecatorii ce se confrunta cu probleme legate de etica profesionala sau de compatibilitatea unor activitati non-juridice cu statutul lor.

In ceea ce priveste regulile de conduita individuala ale judecatorilor, CCJE este de parere ca: fiecare judecator in parte trebuie sa faca totul pentru a sustine independenta juridica, atat la nivel institutional, cat si individual; judecatorii trebuie sa se comporte cu integritate in exercitiul functiei si in viata particulara; trebuie sa adopte tot timpul o abordare care sa fie si sa para impartiala; trebuie sa isi indeplineasca indatoririle fara favoritisme si fara prejudecati sau idei preconcepute existente sau aparente; trebuie sa ia deciziile luand in considerare toate lucrurile relevante pentru aplicarea prevederilor legale si sa le excluda pe cele irelevante; trebuie sa arate respectul cuvenit tuturor persoanelor care iau parte la procedurile judiciare sau sunt afectate de aceste proceduri; trebuie sa isi indeplineasca indatoririle cu respectul cuvenit pentru tratamentul egal al partilor, evitand orice idee preconceputa si discriminarile, pastrand echilibrul intre parti si asigurand o audiere corecta pentru fiecare; trebuie sa dea dovada de circumspectie in relatiile cu mass-media, sa isi pastreze independenta si impartialitatea abtinandu-se de la folosirea in scop personal a relatiilor cu mass-media si de la comentarii nejustificate privind cauzele de care se ocupa; trebuie sa se asigure ca pastreaza un grad inalt de competenta profesionala; trebuie sa aiba un inalt grad de constiinta profesionala si sa munceasca sarguincios pentru a respecta obligatia de a emite hotararile intr-o perioada rezonabila de timp; trebuie sa dedice majoritatea timpului de lucru functiilor lor juridice, inclusiv activitatilor conexe; trebuie sa se abtina de la desfasurarea activitatilor politice care le-ar putea compromite independenta si le-ar putea afecta imaginea de impartialitate.

f. Standarde internationale pentru procurori

In materia instrumentelor internationale ce ghideaza conduita procurorilor, amintim ”Standardele de responsabilitate profesionala si declaratia cu privire la indatoririle esentiale si drepturile procurorilor”, care este un cod adoptat in 1999 de Asociatia Internationala a Procurorilor [9] bazat pe Ghidul cu privire la Rolul Procurorilor adoptat de Natiunile Unite in 1990 [10]. Standardele se refera la Conduita profesionala, Independenta, Impartialitatea, Rolul in procedurile penale, Cooperarea si protectia. Cat priveste Conduita, se prevede ca procurorii trebuie sa isi exercite profesia cu onoare si demnitate, respectand legea si etica, sa actioneze si sa para ca actioneaza consistent, independent si impartial, sa indeplineasca tot timpul cele mai inalte exigente de integritate, sa se informeze cu privire la evolutiile legislative, sa respecte dreptul acuzatului la un proces echitabil si sa serveasca interesului public.

Amintim si de Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni [11], un corp consultativ al Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, infiintat in 2005 pentru a institutionaliza adunarile ce se desfasurau pana atunci drept Conferinte ale Procurorilor Generali din Europa.  O astfel de conferinta, care a avut loc la Budapesta, a adoptat la 31 mai 2005 un Ghid European asupra eticii si conduitei procurorilor [12]. Ghidul recomanda procurorilor sa nu favorizeze partile, sa nu se lase influentati de interesele proprii, ale familiei sau ale altor persoane, sa nu foloseasca informatiile astfel obtinute pentru a servi nejustificat in interesul lor sau al tertilor, sa nu accepte cadouri, avantaje sau ospitalitate din partea unor terti care le-ar putea compromite integritatea, echitatea si impartialitatea.

Recent, cele doua consilii consultative, cel al judecatorilor si cel al procurorilor europeni, au adoptat Opinia cu privire la relatiile dintre judecatori si procurori [13]. Este de subliniat ca la pct. 10 se prevede: ”Pentru buna administrare a justitiei este necesara impartasirea principiilor juridice si a valorilor etice comune de catre toti profesionistii implicati intr-un proces judiciar” [14].

g. In Romania este aplicabil Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor [15], elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Codul este criticabil in primul rand pentru ca este un cod comun pentru judecatori si procurori, ceea ce adanceste confuzia dintre cele doua categorii de magistrati; or, nu poate exista un cod de conduita comun pentru acestia, datorita faptului ca ei indeplinesc doua functii judiciare total distincte. In al doilea rand, nu este un cod de conduita propriu-zis: normele sale sunt generale, nu se rezuma la a indica aspectele comportamentale admisibile si cele nepermise ale judecatorilor si procurorilor, ci multe dispozitii sunt preluari fara nicio dezvoltare ale normelor din Legea de organizare judiciara, respectiv a statutului judecatorilor si procurorilor. Nu in ultimul rand, codul nu stabileste organul de consiliere deontologica si nici sanctiunile in caz de incalcare a normelor sale.

Mai mult, pana in 2005 abaterea de la Codul deontologic antrena raspunderea disciplinara a magistratilor, o alta grava confuzie, des intalnita in codurile de conduita ale diverselor profesii, pentru ca incalcarea unor norme de conduita nu poate sa atraga o raspundere disciplinara. Or, raspunderea disciplinara poate fi antrenata doar pentru abaterea de la lege, nu si de la normele etice. Inclusiv in Principiile de la Bangalore, asa cum am aratat, se precizeaza ca pentru incalcari ale conduitei trebuie sa existe un organism distinct de cel menit sa aplice sanctiuni disciplinare: acesta poate fi un senat al unei asociatii profesionale [16] sau un alt organism de reglementare interna al profesiei, iar incalcarea sa atraga doar sanctiuni la nivelul profesiei, cum ar fi oprobiul asociatiei sau excluderea din asociatie. Din acest punct de vedere, stabilirea de catre sectiile CSM (organ esentialmente disciplinar) a unor incalcari ale comportamentului etic si notarea lor in dosarul profesional al magistratului pentru a se tine seama la evaluare apar nu doar lipsite de temei legal, ci chiar ca o incalcare a principiilor eticii si a independentei magistratului [17].

h. In 2006 a fost finalizat un Cod de etica al judecatorilor din Romania. Este primul cod pentru judecatori in mod exclusiv, elaborat de Seminarul trans-discuplinar ProEtica in colaborare cu CSM [18]. Se doreste ca acest cod sa fie adoptat de adunarile generale ale judecatorilor. Valorile promovate de cod se bazeaza pe ideea asumarii conduitei etice de catre judecator, acestea neputand fi impuse din afara [19].

i. Un alt cod etic a fost propus de Asociatia Magistratilor din Romania in noiembrie 2007 [20]. Cu un numar de 7 articole insotite de un Ghid de aplicare dupa modelul Comentariilor la Principiile de la Bangalore, Codul deontologic al magistratilor se vrea a fi adoptat pentru intreg corpul judecatorilor si procurorilor, nu doar pentru membrii asociatiei. Pana in prezent nu au fost dezbateri in randul magistratilor in acest sens.

j. Grupul de specialisti in domeniul justitiei (CJ-S-JUD) creat in cadrul Consiliului Europei pentru a revizui Recomandarea R (94) 12 cu privire la independenta, eficienta si rolul judecatorului, a propus in 4 decembrie 2009 proiectul unei noi recomandari a Consiliului Europei cu privire la independenta, eficienta si responsabilitatile judecatorilor [21], insotit de un memorandum explicativ. Ca si Recomandarea R (94) 12, preambulul acestui document face referire la articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si la hotararile relevante ale CEDO, insista asupra faptului ca in exercitiul functiunii lor judecatorii au un rol esential in asigurarea protectiei drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Documentul subliniaza insa ca ”independenta justitiei asigura pentru fiecare persoana dreptul la un proces corect si nu este un privilegiu pentru judecatori, ci o garantie a respectului drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, indreptatind pe fiecare sa aiba incredere in sistemul de justitie”. Este notabil ca preambulul ii incurajeaza pe judecatori ”sa se implice activ in functionarea sistemului de justitie”.

Prevederile noii recomandari urmeaza sa opereze intr-un mediu schimbat fata de inceputul anilor 90 in sensul ca in unele state membre au fost intre timp infiintate consilii judiciare. De asemenea, a aparut necesitatea promovarii relatiilor dintre autoritati judiciare si judecatori individuali din diferite state membre in vederea constituirii unei culturi juridice comune.

Proiectul defineste mai bine independenta judiciara si nivelul pana la care aceasta trebuie protejata si insista asupra faptului ca ”acolo unde judecatorii considera ca independenta lor este amenintata, ei trebuie sa fie in masura sa se adreseze Consiliului Magistraturii ori unei autoritati independente ori ar trebui sa aiba mijloace efective de a remedia situatia”.

Nu mai putin de 12 articole sunt consacrate conceptului numit de document ”independenta externa”, adica relatiei judecatorului cu institutii din afara sistemului de justitie si cu societatea in ansamblu. Sunt de retinut aici art. 10, prin care se cere judecatorilor sa mentina relatii profesionale corecte cu alte institutii din sistemul de justitie si cu autoritatile publice implicate in managementul si administrarea instantelor, si art. 17, prin care se cere reprezentantilor executivului si legislativului sa evite criticile care ar submina independenta justitiei si increderea publicului in ea.

Un capitol intreg este dedicat ”independentei interne”, adica independentei fiecaruia dintre judecatori in exercitarea junctiei de judecata. Se face aici referire la relatia cu curtile superioare (art. 22), la alocarea cazurilor (art. 23), la destituirea judecatorilor (art. 24) si la asocierea acestora in organizatii profesionale (art. 25).

Capitolul IV se refera la consiliile magistraturii, al caror rol esential este de a apara independenta judecatorilor ca grup, dar si ca persoana. Nu mai putin de jumatate dintre membrii acestui consiliu ar trebui sa fie judecatori alesi de catre colegii lor cu respectarea pluralismului dinauntrul sistemului de justitie [22]. Este tratata in continuare eficienta judecatorilor si a sistemului de justitie, fiind luate in considerare resursele, rezolvarea alternativa a disputelor, administrarea instantelor, masurarea eficientei si colaborarea internationala in acest domeniu. Prevederile cu privire la selectia si cariera judecatorilor, inamovibilitate, remunerare, pregatire profesionala si evaluare formeaza capitolul VI al documentului discutat aici.

Capitolul VII enumera indatoririle si responsabilitatile judecatorului, precum si aspectele referitoare la raspundere si proceduri disciplinare. Ultimul capitol se refera la etica judecatorilor. Data fiind importanta lui pentru analiza noastra, il reproducem integral:

”70. Judecatorii ar trebui sa fie ghidati in activitatea lor de principii etice ale conduitei profesionale. Aceste principii nu includ numai datorii sanctionate prin masuri disciplinare, ci ofera judecatorilor indrumari cu privire la cum sa se comporte. Aceste principii ar trebui sa fie inscrise in coduri de etica judiciara (codes of judicial ethics).

71. Aceste coduri ar trebui sa imbunatateasca justitia si sa intareasca increderea in judecatori si in sistemul de justitie. Judecatorii ar trebui sa joace un rol determinant in dezvoltarea unor asemenea coduri.

72. Judecatorii ar trebui sa fie in masura sa dispuna de consiliere din partea unui organism dinauntrul sistemului de justitie”.

Este de remarcat in legatura cu proiectul noii recomandari a Consiliului Europei ca el semnaleaza in mod clar trecerea de la principii generale ale comportamentului judecatorului la prevederi cu caracter concret, mult mai apropiate de practica acestuia si de mediul organizational in care acesta isi desfasoara activitatea, atat ca judecator individual, cat si ca membru al sistemului de justitie. Este pus astfel accentul pe intarirea independentei judecatorului luat ca individ, activitatea de judecata fiind considerata parte esentiala a rolului judecatorului. De asemenea, rolul consiliilor judiciare este circumscris cu mai mare precizie [23].

Pe ansamblu, apreciem ca aceste instrumente, privite si in evolutia lor istorica, au contribuit in mod decisiv la conturarea unui domeniu specific al eticii profesionale a judecatorului, la separarea procedurilor disciplinare de cele propriu-zis etice si la abordarea acestora din urma dintr-o perspectiva etico-teoretica cuprinzatoare si flexibila.

II. De la codul deontologic la codul de etica

Asasar, conduita etica a judecatorului este reglementata in prezent de catre stat printr-un cod deontologic. Aceasta situatie este rareori tematizata, in sensul ca necesitatea unei codificari, de preferinta pe baza unui text asemanator dreptului pozitiv, este de la sine inteleasa [24].

1. Limitele codului deontologic in vigoare

In urma analizei echipei ProEtica [25], finalizata cu un raport adresat CSM [26], constatarea generala a fost ca judecatorii cunosc in buna masura prevederile codului deontologic in vigoare, dar intampina dificultati cand este vorba de aplicarea lui. Se poate spune ca, in ciuda unui interes general in crestere pentru temele etico‐morale, mai ales in randul tinerilor judecatori, reflectia morala este insuficient mobilizata, mai ales in activitatea propriu-zisa de judecata, aceasta fiind de cele mai multe ori (incorect) asociata cu o activitate rutiniera de aplicare a legilor, in care responsabilitatea propriilor decizii si gesturi nu apartine in mod esential individului, ci unui complex institutional supra‐individual. In mod corelativ, capacitatea de schimbare, atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv (institutional) ramane inca scazuta in raport cu provocarile care stau in fata profesiei juridice in perioada de post‐aderare a Romania la Uniunea Europeana [27].

Cauzele acestei situatii se datoreaza, in primul rand, caracterului de noutate a codului (adoptat in 2005) atat pentru profesia de judecator, cat si pentru alte profesii. Se adauga faptul ca acesta nu este utilizat in mod curent de catre judecatori in activitatea lor profesionala, iar statutul sau ca act normativ este ambiguu (trebuie el vazut ca o lege sau ca altceva?). De altfel, la modul general nu este inca fixat rolul acestuia in cadrul profesiei, mecanismele prin care se poate face recurs la el nu sunt functionale, iar institutiile corespunzatoare (comisii de etica, consilieri pe probleme de etica etc.) nu sunt inca stabilite.

Codul deontologic este criticabil si pentru faptul ca denumirea sa de cod ”deontologic”, impusa de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor [28], nu corespunde scopului sau si nici evolutiei instrumentelor de etica inregistrata in ultimul timp. Aceasta imprejurare se datoraza faptului ca cei care au elaborat si aprobat acest cod au aderat la viziunea – foarte raspandita si puternic inradacinata in doctrina juridica din tara noastra – care spune ca morala si dreptul se exclud reciproc, ca chestiunile etice, intrebarile cu caracter moral trebuie sa ramana in sfera privata a constiintei individului. Este omniprezenta, de aceea, o confuzie intre judecata in sens juridic si judecata morala, codul deontologic fiind asociat unei reglementari legale si tratat ca atare (de altfel, confuzia este intretinuta si de referirile la reglementari legale si suprapunerile lui cu acestea). Aceasta situatie are drept consecinta tendinta judecatorilor de a interpreta codul ca pe o lege pozitiva si neluarea in considerare a posibilitatii schimbarii lui in functie de reflectia lor personala, de experienta lor profesionala si in acord cu viziunea care se formeaza in profesie sau in societate la un moment dat cu privire la valorile de urmat in activitatea profesionala si in viata privata.

Se adauga la toate acestea si faptul ca problemele etico‐morale sunt confundate adesea cu cele legate de imaginea profesiei si de statutul social al judecatorului in Romania de azi [29].

2.  Consideratii teoretice privind introducerea unei dimensiuni etice in profesiile juridice (pornind de la experienta proiectului ProEtica)

Obiectivele generale ale seminarului ProEtica s‐au inscris in ceea ce am putea numi o agenda pentru o justitie eficienta si pentru o schimbare sociala de substanta in profesiile juridice din Romania in contextul pre‐ si post‐aderare europeana. Demersul s-a individualizat prin aceea ca nu s-a bazat pe presupozitii teoretice generale, pe adevaruri a priori cu privire la drept si dreptate. In consecinta, nu a adoptat un punct de vedere “politic”, adica nu a considerat actiunea politica drept un tip privilegiat de actiune; terenul sau preferat de actiune a fost auto‐reforma profesiei juridice si a practicilor acesteia.

O explicatie cu privire la rezultatele dezamagitoare ale reformei sistemului juridic si ale dificultatilor, oarecum neasteptate, ale implementarii unei justitii europene in Romania este de cautat in presupozitiile de tip pozitivist ale comportamentelor profesionale din sistemul juridic, care fac ca incorporarea legii in tesutul social sa fie dificila. Ideea de baza a fost ca exigentele normative formulate de guvern si institutii internationale nu sunt convingatoare. Aceasta se intampla nu atat datorita aspectelor lor teoretice insuficient clarificate sau intemeiate – desi si aceasta situatie poate juca un rol –, ci datorita incapacitatii lor de a motiva actiunea individuala aici si acum, mai ales cand este vorba de comportamentul profesional, adica de o actiune intr‐un spatiu delimitat (izolat), supusa unor constrangeri particulare, de cele mai multe ori codificate in virtutea cutumei in norme particulare ale actiunii, care tind sa iasa de sub incidenta normelor si regulilor generale ale societatii.

In acest proiect accentul nu a cazut atat asupra “produsului” final – un nou cod, de exemplu –, cat mai ales asupra mecanismelor prin care are loc constientizarea problemelor, de care depinde in mod esential dezvoltarea unei culturi profesionale mature, capabile sa le solutioneze si sa modifice din interior cadrele normative, etice sau juridice, in care se desfasoara viata profesionala. Acest proiect este convergent cu evolutia mondiala a deontologiei magistratului, in care instrumentele deontologice create pentru un cadru preponderent disciplinar sunt regandite ca instrumente menite sa ajute magistratul in a adopta o conduita propriu-zis etica [30].

Proiectul ProEtica si-a propus astfel sa introduca o dimensiuni morala in activitatea profesionala a judecatorilor si sa impulsioneze dinamica creativitatii intr‐un domeniu care parea sa sucombe sub greutatea regulilor rigide si a jocurilor brutale de interese din spatele acestora. El a identificat ”raul” ca fiind o forma de conformism vinovat, iar sursa acestuia scepticismul si defetismul care se produc datorita incapacitatii subiectului, individual sau colectiv de a adopta o postura activa si creativa fata de mediul lui social. Sunt imprejurari in care schimbul activ, deschis si productiv dintre agent (subiect) si mediul sau, creat de el si caruia deopotriva i se adapteaza, este viciat. Uneori agentul – in cazul de fata judecatorul – este impiedicat, alteori este incapabil sa-si asume si sa duca pana la capat o atitudine etico-morala exigenta care sa ii permita sa creeze si sa recreeze in permanenta lumea lui sociala, sa modifice si sa adapteze practicile sale profesionale si discursurile sale de validare a acestora in acord cu exigente morale si profesionale externe (sociale) sau interne (proprii profesiei sale sau organizatiei din care face parte).

Incapacitatea de a actiona asupra mediului social este semnalata inainte de toate de incapacitatea de a furniza noi semnificatii actiunilor noastre, ceea ce se traduce intr‐o separare a actiunii si a discursului. Or, primul lucru pe care l‐am considerat necesar a fost repunerea in contact a actiunii (actul de a judeca al unui judecator oarecare, in cazul de fata) cu semnificatiile acesteia (uitate, deturnate, improprii).

3. De ce fel de cod de conduita avem nevoie?

Avand in vedere limitele intrinseci ale codului deontologic in vigoare si problemele pe care le ridica aplicarea lui, apare astazi tot mai justificata ideea de a reglementa conduita personalului din sistemul juridic printr-un cod de etica. Referindu-ne la judecatori, un asemenea cod poate contribui in mai mare masura la crearea si consolidarea unei culturi profesionale centrate in jurul independentei, impartialitatii si integritatii. Or, acestea sunt deopotriva valori morale si obligatii ce deriva din sarcinile de serviciu – serviciu destinat indeplinirii cu inalt profesionalism a functiei de jurisdictie. Asadar, un cod de acest fel trebuie sa dezvolte o sensibilitate particulara pentru manifestarea integritatii, de la nevoia de a preveni conduitele neetice si a colabora in combaterea coruptiei pana la evitarea conflictelor de interese. El are, de aceea, o functie de prescriere a comportamentului pe care trebuie sa il adopte magistratul si, in general, profesionistul dreptului in exercitarea functiei sale si in afara institutiei. Dar functia lui principala devine aceea de a intari autoritatea morala a judecatorului, aceasta fiind o componenta esentiala a credibilitatii lui, pe care se cladeste de fapt increderea cetatenilor in justitie. In fine, codul trebuie sa sustina ideea de independenta a justitiei, care este garantia externa a impartialitatii judecatorului (ce poate fi vazuta ca o forma a integritatii), si care trebuie promovata in primul rand de judecatori prin exercitarea libertatii de exprimare [31] si de asociere.

Necesitatea unui asemenea document este explicata prin nevoia de a ghida conduita judiciara intr-un mediu social si organizational complex si dinamic: cum se colaboreaza cu presa si cu politicienii, care sunt limitele prieteniilor dintre judecatori si procurori sau avocati, care este responsabilitatea fata de personalul auxiliar din instanta, cat este de importanta punctualitatea, rabdarea si transparenta, cum se face o audiere, care este importanta pregatirii individuale, ce este prejudecata, cum se mentine balanta drepturilor partilor, cum anume trebuie tratate acestea cu demnitate si cum sunt evitate discriminarile, despre libertatea de asociere si de exprimare, inclusiv aparitii in media, daca si ce fel de cadouri pot fi primite, ce cluburi, baruri, jocuri de noroc sau societati pot fi frecventate sau daca este permisa desfasurarea de alte activitati judiciare sau administrative.

Codul nu trebuie sa se adreseze doar profesionistilor, ci el trebuie gandit si ca un instrument prin care activitatea judecatorului sa devina de inteles pentru ceilalti: pentru politicieni (in a intelege semnificatia si importanta indepedentei justitiei, pe care ei insisi trebuie sa o protejeze), pentru avocati (pentru a intelege necesitatea mentinerii unor relatii corecte si oneste) si pentru publicul larg (pentru a sti cum trebuie sa fie un judecator, in ce conditii pot fi criticati judecatorii si hotararilor judecatoresti, pentru a nu se indoi de onestitatea si abilitatile sale etc).

Codul etic sau de conduita trebuie, mai ales, sa contribuie la formarea unei practici interioare a judecatorului, a unei modalitati eminamente subiective de manifestare a responsabilitatii cu privire la modul de exercitare a functiei. Este vorba aici de o forma de re-apropriere a propriei existente, de o re-creere personala, de un travaliu asupra sinelui [32] si poate chiar de o asceza care au drept scop de a dota judecatorul cu o putere de auto-transformare pe masura puterii transformatoare pe care el o are asupra societatii.

Daca institutiile din mediul juridic vor sa intareasca disciplina in randul profesionistilor, la aceasta forma de interioritate trebuie ele sa apeleze inainte de toate. Trebuie, de aceea, create parghii de prevenire a unor comportamente inadecvate si de conturare a comportamentului asteptat din partea profesionistilor. Sub acest aspect este inexplicabil cum nici Consiliul Superior al Magistraturii sau Ministerul Justitiei, nici asociatiile profesionale nu sunt interesate in a prelua, adapta si mai ales aplica Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara si, mai ales, Comentariile acestor principii, desi acestea au fost adoptate la nivelul ONU, organism din care face parte si Romania. Modelul oferit de aceste reglementari, atat sub aspectul normelor etice, cat si al procedurii de consiliere etica, ar fi ideal pentru instituirea principiilor de integritate si pentru cresterea increderii cetatenilor in justitie.

III. Pentru proceduri etice in sistemul de justitie

Distinctiile clare dintre proceduri etice si proceduri juridice, dintre o abordare etica, pe de o parte, si o abordare disciplinara, pe de alta, apar in acest moment ca teme decisive ale dezbaterii cu privire la responsabilitatea magistratului si la auto-guvernarea organizatiilor judiciare [33]. Ele incep insa cu distinctia dintre deontologic si etic.

1. Cod deontologic – cod etic

Rareori se face distinctia corecta intre codul etic si cel deontologic [34]. Exista o distinctie, atat etimologica, cat si de continut, intre etica si deontologie: deontologia reprezinta acea parte a eticii care studiaza normele si obligatiile specifice unei activitati profesionale, pe cand notiunea de etica are o sfera mai larga, ingloband atat studiul normelor si obligatiilor, cat si pe cel al notiunilor primare care justifica instituirea acestor norme si obligatii. Etica presupune, in plus, o asumare de catre corpul juridic a standardelor si normelor inscrise, si nu o edictare a lor de catre un organism statal ca in cazul celor deontologice. Tot astfel, incalcarea normelor etice atrage o raspundere morala, pe cand incalcarea celor deontologice atrage o raspundere juridica, si anume disciplinara.

Codul deontologic este edictat de autoritati pentru a reglementa principiile si regulile generale care caracterizeaza o profesie, asadar standardele minime necesare si obligatorii pentru exercitarea ei. Incalcarea regulilor deontologice poate si trebuie sa fie sanctionata disciplinar, de regula chiar de aceste autoritati. Asadar, un cod de conduita deontologica este un mijloc de corectie impus de ”sus in jos”, care ”prescrie” comportamentele inacceptabile, iar sanctiunile sunt negative, disciplinare.

Codul etic furnizeaza destinatarilor reguli cu privire la conduita in anumite situatii concrete, care sa-i ajute la indeplinirea functiilor in institutie, dar si in afara exercitarii functiei, pentru a contribui astfel la mentinerea increderii populatiei in sistem. Aceste reguli suplimenteaza obligatiile legale ale profesionistilor si sunt menite sa mareasca responsabilitatea lor in exercitarea functiei. Este recomandabil ca aceste coduri sa fie redactate de insusi corpul de persoane (de regula, prin asociatiile profesionale) care vor fi si destinatarii, caci astfel de reguli se asuma, nu se impun. Intrucat un cod etic are rolul de a stimula comportamentul dorit chiar de corpul profesional, ar trebui ca “sanctiunile” sa fie pozitive (cum ar fi premii, decoratii, avansari) pentru atingerea sau depasirea obiectivelor. Singura sanctiune reala trebuie sa fie blamul, deteriorarea reputatiei in sanul corpului profesional, eventual excluderea din asociatia profesionala.

Cu toate acestea, in functie de gravitatea faptei, repetarea abaterilor si efectul faptei asupra insitutiei sau sistemului, incalcarea regulilor de conduita poate atrage o sanctiune disciplinara [35]. Asadar, cele mai grave incalcari ale codului etic pot fi considerate de insusi legiuitorul chiar abateri disciplinare si sa le sanctioneze ca atare [36]. Este, insa, necesar ca legea sa prevada in mod expres si intr-o modalitate neechivoca care sunt abaterile disciplinare. Exprimarile generale fac ca legea sa fie imprevizibila si sa dea loc la posibile abuzuri din partea organismelor disciplinare.

2. Comisia de consultanta etica

Una din institutiile specifice pe care un cod de etica le presupune este comisia de consultanta etica, careia persoana i se adreseze pentru a primi sfatul cu privire la o conduita pe care ar trebui sa o adopte intr-o situatia neclara sau nereglementata [37].

Aceasta institutie a fost propusa in premiera in Romania de proiectul ProEtica. Cap. VI al Dispozitiilor finale ale Memorandumului explicativ arata:

”Art. 20. In vederea functionarii eficiente a sistemul de justitie si a intaririi increderii publice in acesta, prezentul cod de etica va fi folosit ca mijloc de reflectie si de perfectionare morala a judecatorilor, ca instrument de evaluare a comportamentelor profesionale si extra-profesionale ale acestora.

Codul de etica va fi utilizat in activitatea de consultanta etica si de prevenire a conflictelor de interese, in medierea conflictelor interpersonale intre membrii colectivulor de judecatori, in formarea si intarirea unei culturi organizationale bazate pe respectarea valorilor fundamentale ale profesiei de judecator, pe comunicare si dialog intra- si inter-profesional”. [38]

Propunerea de infiintarea a Comisiilor de consultanta etica formulata in cadrul proiectului ProEtica argumenta ca ”scopul acestor comisii este detensionarea morala a judecatorului, nu de a‐l consilia pe teme juridice” [39]. Functionarea unei asemenea comisii urma sa se faca dupa cum urmeaza:

”2. (a) Orice judecator, indiferent daca face parte sau nu din cadrul instantei respective, poate sesiza comisia de consultanta etica, in orice forma, cu privire la interpretarea si aplicarea normelor morale ale prezentului cod.

(b) La cererea scrisa expresa a judecatorului, comisia de consultanta etica va emite o recomandare scrisa motivata in termen de maximum 30 de zile de la solicitare.

(c) Atat judecatorul care sesizeaza comisia, cat si membrii acesteia, au obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor si lucrarilor referitoare la sesizare”. [40]

Suntem de parere ca astfel de comisii trebuie alcatuite din magistrati si eticieni. Argumentele in favoarea acestei pozitii sunt atat de ordin practic, cat si teoretic. Astfel, exista in Romania magistrati formatori in domeniul eticii si deontologiei magistratilor, pregatiti in cursul anilor 2005-2008 in cadrul unor programe cu finantari externe. Lor li se poate recunoaste rolul de a coordona acest proiect. Formand o retea la nivel national, eventual sub patronajul CSM si neaparat in parteneriat cu asociatiile de magistrati, ei pot initia alcatuirea comisiilor de consultanta etica locale, din care este indicat sa faca parte magistratii deja formati in acest domeniu, pot monitoriza functionarea comisiilor si da sfatul final acolo unde este nevoie, asigurand cumva si o ”jurisprudenta” unitara. Participarea unor eticieni va da acestor comisii mai multa autoritate si consistenta, contribuind in acelasi timp la asigurarea independentei si a impartialitatii acestora.

Cateva precautii sunt aici necesare. Trebuie avut grija permanent la principiul segregarii indatoririlor, pentru a evita altfel riscul paternalismului si al arbitrariului, precum si al reduceri eticii la o versiune a sanctiunii disciplinare. Odata instaurata reteaua de comisii de consultanta etica, ele vor functiona autonom, distinct de orice organism cu rol disciplinar. Este important, de asemenea, ca acest organism sa exercite un rol preventiv: magistratilor trebuie sa li se arate cum este recomandabil sa se comporte in anumite situatii pentru a contribui la mentinerea prestigiului lor si imbunatatirea imaginii justitiei, pot fi organizate mese rotunde, dezbateri, schimburi de experienta etc. Numai dupa aceea s-ar putea vorbi de sanctionare [41].

3. Rolul consiliului judiciar [42]

Consiliul judiciar are un rol decisiv in asigurarea independentei fiecarui judecator si a justitiei in general si in garantarea eficientei si a calitatii actului de justitie [43]. Acest organism independent se afla la intersectia puterilor din stat si este, astfel, un element esential al balantei acestora. El apare, insa, in acest moment tot mai mult ca garantul independentei judecatorului individual, a drepturilor acestuia ca persoana privata si ca profesionist. Reversul acestei situatii este ca ”judecatorii trebuie incurajati sa se implice in administrarea instantelor” (art. 41 din Opinia nr.10 din 2007 a CCJE).

Dar, odata ce raporturile dintre judecatori, pe de o parte, si consiliu, pe de alta, trec in prim plan, de o importanta greu de minimizat este transparenta acestui organism, atat in ce priveste alegerea membrilor sai, cat si in ce priveste functionarea lui sub toate aspectele. Astfel, este decisiv punctul 43 al Notei explicative a Opiniei mentionate:

”Trebuie sa se acorde atentie si sa se tina cont de faptul ca pot exista conflicte intre diferitele functii ale Consiliului Justitiei, in special, intre functia de numire a judecatorilor si cea de pregatire; sau intre functia de pregatire si cea disciplinara, la fel ca si intre functia de pregatire si cea de evaluare a judecatorilor. Un mijloc de a evita aceste conflicte consta in separarea diferitelor sarcini in cadrul diferitelor sectiuni ale Consiliului Justitiei” [44].

In ce priveste rolul Consiliul Superior al Magistraturii din Romania in domeniul eticii magistratului, consideram necesara separarea functiilor de ancheta de cea de judecata, separarea functiei disciplinare de cea de formare si a atributiilor legate de incalcarea codului deontologic de cele legate de incalcarea legii, astfel incat aceasta institutie sa isi indeplineasca rolurile care i-au fost atribuite: ocrotirea carierei magistratului si garantarea independentei justitiei.

Realizand ca judecatorii si procurorii nu au o procedura prin care sa poata sa se apere de constatarile cu privire la abaterile deontologice si ca acestia sunt pusi in situatia de a afla de ele doar cu ocazia evaluarii efectuate odata la trei ani, CSM a redactat un regulament in acest sens. Prin Hotararea Plenului CSM nr. 564/2008 [45] s-a modificat Regulamentul de organizare si functionare a CSM [46], introducandu-se (prin art. I pct. 11) art. 36¹ si art. 36² prin care se stabileste procedura de solutionare a sesizarii privitoare la incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor. Ulterior, acestor noi articole li s-au mai adus modificari prin Hotararea Plenului CSM nr. 1314/2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005 [47] (art. I pct. 3 si pct. 4).

In primul rand, atributiile pe care CSM si le-a prevazut sunt criticabile sub aspectul legalitatii [48].

Astfel, Hotararea nr. 564/2008 a fost emisa prin incalcarea competentelor CSM si ale Inspectiei judiciare, intrucat art. 38 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii [49] si punctele 22 si 23 din Regulamentul de organizare si functionare a CSM, prevad atributia acestuia doar in ceea ce priveste adoptarea Codului deontologic si asigurarea publicarii acestui Cod. Nicio dispozitie nu imputerniceste CSM sa stranga date legate de conduita judecatorilor si procurorilor sau sa judece asemenea acte.

Mai mult, in temeiul art. 73 alin. 3 lit. l din Constitutia Romaniei, organizarea si functionarea CSM, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi se reglementeaza prin lege organica. In baza art. 44 din Legea nr. 317/2004 republicata, ce reia dispozitiile art. 134 alin. 2 din Constitutie, CSM indeplineste, prin sectiile sale, rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, pentru faptele prevazute in Legea nr. 303/2004, republicata. Nefiind vorba de domeniul raspunderii disciplinare, caci normele deontologice sunt norme de autocontrol, ce exprima capacitatea profesionala de a reflecta functiunile magistratului ca punct de echilibru intre asteptarile publicului pe de o parte si puterile atribuite magistraturii, atributiile CSM privind incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor trebuiau reglementate prin lege organica, iar nu printr-o hotarare a Plenului CSM [50].

In al doilea rand,  noua procedura este criticabila sub urmatoarele aspecte:

a. sub aspect formal, nu este diferita de procedura disciplinara descrisa in art. 44-50 din Legea nr. 317/2004 [51]; toate aceste aspecte comune ne indreptatesc sa apreciem ca de fapt avem de a face cu o veritabila procedura disciplinara. Mai mult, natura juridica comuna a celor doua proceduri rezulta si din efectele lor: daca in ultimii 3 ani magistratul a fost sanctionat disciplinar sau nu are calificativul ”foarte bine” la ultima evaluare (ceea ce poate fi urmarea tocmai a constatarii incalcarii codului deontologic care este criteriu al integritatii, aspect ce se evalueaza), el nu poate participa la examenul/concursul pentru promovare in functie de executie, pentru numire in functie de conducere sau pentru promovare la Inalta Curte de Casatie si Justitie (art. 44 alin. 1, art. 48 alin. 2, art. 49 alin. 2, art. 52 din Legea nr. 303/2004).

b. sunt anumite chestiuni care fac ca procedura deontologica sa fie inechitabila, chiar mai grea pentru magistrat decat procedura disciplinara:

- potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, ”Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ministrul justitiei si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot in situatiile in care sectiile indeplinesc rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare”. Aceasta interdictie nu este prevazuta in procedura privind incalcarea codului deontologic, astfel incat sunt pe deplin aplicabile dispozitiile alin. 1 al aceluiasi articol potrivit caruia “Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie participa la lucrarile sectiei pentru judecatori, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la lucrarile sectiei pentru procurori, iar ministrul justitiei, la lucrarile ambelor sectii”. Ceea ce inseamna ca un om politic, ministrul justitiei, va putea sa voteze cu privire la incalcarea de catre un magistrat a codului;

- un magistrat nu poate candida pentru ocuparea unei functii de inspector la CSM daca nu are calificativul “foarte bine” la ultima evaluare (art. 61 alin. 3 din Legea nr. 317/2004), dar nu este prevazuta o astfel de interdictie pentru cel care a fost sanctionat disciplinar [52];

- in materia disciplinara sunt aplicabile regulile incompatibilitatii pentru cei care solutioneaza calea de atac impotriva hotararii de sanctionare, pentru a se respecta intocmai principiul impartialitatii din dreptul comun (art. 49 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 prevede ca din Completul de 9 judecatori care solutioneaza recursul la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu pot face parte membrii cu drept de vot ai CSM si judecatorul sanctionat disciplinar). Nu acelasi lucru este prevazut si pentru procedura incalcarii codului deontologic, unde hotararea sectiei CSM poate fi atacata cu contestatie la Plen, iar mai departe hotararea Plenului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (art. 36² alin. 6 si 7 din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii). Or, hotararea care constata incalcarea codului deontologic este data de membrii sectiei de judecatori/procurori, care intra apoi in componenta Plenului CSM pentru a solutiona contestatia impotriva propriei lor hotarari, ceea ce este inadmisibil [53]. Apoi, daca in urma acestei hotarari prin care se constata incalcarea codului deontologic, magistratul va obtine de la comisia de evaluare un calificativ pe care doreste sa il conteste, potrivit art. 40 din Legea nr. 303/2004, aceasta contestatie va fi solutionata de sectia corespunzatoare a CSM, adica chiar de organismul care decisese incalcarea codului deontologic, iar calea de atac va fi solutionata din nou de Plenul CSM, ambele structuri fiind puse in situatia de a-si mai analiza inca o data (in procedura contestarii calificativului) hotararea privind incalcarea codului deontologic (care a generat alterarea calificativului).

c. sub aspect substantial, sunt de remarcat trei aspecte:

- nu este reglementata prescriptia raspunderii pentru incalcarea codului deontologic: exista norme imperative numai cu privire la termenul de un an de la data comiterii faptei in care trebuie sesizata sectia. Dar nu se prevede, in caz de prelungire a solutionarii procedurii, un termen maxim care, odata depasit, ar atrage prescrierea faptei. Sub acest aspect, procedura este mai impovaratoare decat cea penala.

- Hotararea nr. 564/2008 nu contine norme tranzitorii cu referire la incidenta noilor reglementari in privinta faptelor de incalcare a Codului deontologic comise mai inainte de publicarea acesteia in Monitorul Oficial (9 iulie 2008). Desi este evident ca legea nu poate retroactiva, sub acest aspect exista deja practica neunitara la nivelul CSM: de exemplu, prin hotararea sectiei de procurori nr. 230 din 10.09.2008 s-a constatat ca procurorul I.V. a incalcat codul deontologic, desi sectia de procurori a fost sesizata la 16.06.2008, deci inainte de aparitia modificarii regulamentului prin Hotararea nr. 564/2008; tot astfel, prin hotararea sectiei de procurori nr. 342 din 27.11.2008 s-a constat ca procurorul D.F.T. nu a incalcat codul deontologic retinandu-se ca desi fapta a fost comisa in 2007, sesizarea s-a facut in termenul legal de un an de la comiterea faptei; din contra, prin hotararea sectiei de judecatori nr. 24 din 22.01.2008 s-a retinut exceptia de nelegala sesizare a judecatorului D.C.V. pe motiv ca rezolutia de clasare cu privire la abaterea disciplinara si sesizarea sectiei au avut loc anterior publicarii Hotararii nr. 564/2008. Si opinia noastra este in acest ultim sens: chiar daca codul deontologic exista din 2005, normele de procedura care il fac viabil (cu rezervele privind legalitatea intregii proceduri aratate mai sus) dateaza din iulie 2008 si sunt de imediata aplicare, ca urmare nu pot viza decat faptele comise dupa aceasta data.

- Codul deontologic aplicabil in prezent nu este suficient de previzibil, unele reglementari  nefiind suficient de certe. De exemplu, daca ne referim la dispozitie art. 17 din Codul deontologic – ”Judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in functie si in societate” – observam ca aici s-ar incadra orice fapta a magistratului, comisa la locul de munca sau la domiciliu, in sala de judecata sau pe holurile institutiei. La fel, daca analizam dispozitiile art. 18 alin. 2 din cod – ”Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima parerea cu privire la probitatea profesionala si morala a colegilor lor.”

Or, toate acestea sunt chestiuni care trebuie lamurite prin bune practici instituite prin ghiduri si opinii ale unui consiliu de etica. A cere magistratilor sa adopte un comportament asteptat, dar care nu este descris si care totusi este sanctionat cu consecinte grave asupra carierei, nu este admisibil decat daca acel comportament se incadreaza in abaterile disciplinare enumerate de lege. De exemplu, art. 14 din Codul deontologic prevede ca “judecatorii si procurorii trebuie sa impuna ordine si solemnitate in timpul solutionarii cauzelor si sa adopte o atitudine demna si civilizata fata de parti, avocati, martori, experti, interpreti ori alte persoane si sa le solicite acestora un comportament adecvat”, iar art. 99  lit. k) din Legea nr. 303/2004 prevede, ca abatere disciplinara, “atitudinea nedemna in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, avocati, experti, martori sau justitiabili.” [54].

IV. Concluzii: pentru un management al eticii in organizatiile judiciare

Organizatiile judiciare din Romania au de infruntat in ultima vreme presiuni crescande venite atat din partea puterii politice, cat si a opiniei publice. Acestea se refera la exigenta continuarii reformei in justitie pana la consolidarea ei. Un punct crucial al reformei justitiei este eficienta in lupta impotriva coruptiei, inclusiv a coruptiei din sistemul judiciar. Este de discutat in ce masura acestea sunt incercari legitime din partea partenerilor si a beneficiarilor actului de justitie de a provoca cresterea eficientei organizatiilor judiciare sau, dimpotriva, ar putea fi considerate imixtiuni politice apartinand unei tentative de subordonare sau de intimidare a judecatorilor. Numai foarte recent a fost formulata ideea ca progresele in domeniul justitiei in Romania ar trebui sa fie masurate, ca rezultatele schimbarilor institutionale sau procedurale ar trebuie sa conduca la rezultate demonstrabile [55]. Inabilitatea sistemului de a raspunde acestor cerinte conduce, insa, la mentinerea unui nivel scazut al increderii populatiei in sistemul de justitie, la nemultumiri din partea magistratilor si a personalului auxiliar si in cele din urma la un blocaj al intregului sistem.

Interesul tot mai larg pentru codul deontologic si procedurile etice in sistemul romanesc de justitie este un semn ca o reflectie serioasa asupra misiunii, valorilor si a normelor care guverneaza profesia legala in Romania este in curs. Unii pasi au fost facuti deja, multi altii raman de facut.

Progresele in aceasta directie depind de adoptarea unui management al eticii in organizatiile judiciare din Romania astfel conceput incat o atitudine cu adevarat etica sa fie asumata si promovata de intreaga profesie. Procedurile centralizate adoptate pana acum ar trebui sa lase locul unei difuzii a eticii la nivelul organizatiilor judiciare, unei largi consultari a magistratilor si a implicarii lor efective in rezolvarea problemelor de etica.

Dificultatile codificarii conduitei profesionale a judecatorilor scot in evidenta limitele unui sistem hiper-centralizat si ale practicilor de tip pozitivist care ii sunt asociate [56].

Tipul special de cunoastere, atat la nivel teoretic, cat si la nivel practic, pe care magistratii il dobandesc prin educatia profesionala si pe care il exerseaza in activitatea lor curenta risca de multe ori sa devina o simpla tehnica si sa conduca la prevalenta mijloacelor asupra scopului final, care este infaptuirea dreptatii. Castigurile si realizarile democratice, mai ales in societati “periferice”, nu pot fi in nici un fel considerate achizitii definitive, iar procesul democratic nu este niciodata de la sine inteles. Viata organizatiilor, inclusiv a celor din domeniul justitiei, trebuie redefinita astfel ca un spatiu al dezbaterii si al confruntarilor morale, al unor noi moduri de formare a consensului moral. Acesta presupune noi forme de subiectivare a exigentelor sociale, noi mecanisme de moralizare, de responsabilizare si auto‐responsabilizare. De asemenea, “pozitivismul” legat de constituirea si functionarea organizatiilor si de practicile profesionale, care presupun subordonare si conformism, nu este inlaturat in mod automat odata cu aceasta schimbare. Dezvaluirea noilor lui masti si a premiselor lui teoretice este noua sarcina a filosofiei legate de practicile profesionale.

---

[1] Sistemul de justitie este inteles ca totalitatea institutiilor publice si profesiilor liberale reunite in sistemul al carui scop este mentinerea ordinii sociale si protejarea drepturilor individului. Definit in acest fel, el include avocati, notari, mediatori, judecatori, grefieri, procurori, politisti, experti, executori judecatoresti, functionari de penitenciare, consilieri de probatiune, inspectori ai Agentiei Nationale de Integritate.

[2] Code of Conduct for Law Enforcement Officials, adoptat prin Rezolutia ONU 36/169 din 17 decembrie 1979. Prin law enforcement officials se intelege orice persoana cu atributii politienesti, in special cea de arestare si detinere. Este disponibil la www2.ohchr.org/english/law/codeofconduct.htm.

[3] Guidelines for the effective implementation of the Code of Conduct for Law Enforcement Officials adoptat de Consiliul Economic si Social prin Rezolutia 1989/61, disponibil la http://tinyurl.com/ghidcondoficiali

[4] International Code of Conduct for Public Officials a fost adoptat prin Rezolutia 51/59 a Adunarii generale ONU din 12 decembrie 1996, disponibil la www.un.org/documents/ga/res/51/a51r059.htm. Prin agenti publici, Codul se refera la orice persoane care exercita o functie publica.

[5] Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara sunt disponibile la www.unodc.org/pdf/crime/corruption/judicial_group/Bangalore_principles.pdf. Prin rezolutia 2003/43 din 29 aprilie 2003, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a adoptat aceste Principii cu indrumarea de a fi luate in considerare de statele membre, organismele interguvernamentale si organizatiile nonguvernamentale.

[6] Disponibile la www.unodc.org/documents/corruption/publications_unodc_commentary-e.pdf.

[7] Atat codul, cat si explicatiile sale, sunt disponibile la www.coe.int/greco.

[8] Disponibil si in limba romana la www.coe.int/ccje

[9] The International Association of Prosecutors a luat fiinta in 1995 si are sediul la Haga  www.iap.nl.com. Standardele sunt disponibile la www.justice.gc.ca/eng/dept-min/pub/fps-sfp/fpd/standards.html.

[10] Disponibil la www2.ohchr.org/english/law/prosecutors.htm

[11] Vezi www.coe.int/ccpe.

[12] Cunoscut sub numele de Ghidul de la Budapesta, este disponibil la www.coe.int/t/dghl/cooperation/ccpe/conferences/.

[13] Opinia nr. 12 (2009) a CCJE, comuna cu Opinia nr. 4 (2009) a CCPE, disponibila la www.coe.int/ccje

[14] Ibidem

[15] Adoptat prin Hotararea CSM nr. 328/24.08.2005, publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr. 815/8.09.2005

[16] Asa este, de exemplu, Senatul Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania sau Consiliul National de Etica Profesionala al Asociatiei Magistratilor din Romania.

[17] Aceste atributii au fost preluate de CSM, contrar vointei legiuitorului din 2005, prin modificarea propriului regulament de organizare si functionare prin Hotararea nr. 564/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 515 din 9 iulie 2007.

[18] Codul este rezultatul proiectului Coordonate ale profilului etic al magistratului. Noile exigente ale evaluarii morale a judecatorului, initiat de Seminarul ProEtica al Departamentul de Filosofie al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Proiectul a fost aprobat de CSM in sedinta Plenului din data de 14 decembrie 2006, iar continutul Raportului intermediar a fost insusit de Plenul CSM in sedinta din 13 iulie 2006. Documentele finale au fost dezbatute in cadrul ultimei reuniuni a proiectului, care a avut loc la Cluj‐Napoca in perioada 18‐20 septembrie 2006 si la care au participat membri CSM, judecatori, filosofi. Judecatorii participanti in acest proiect au fost selectati in urma reuniunilor care au avut loc la Cluj‐Napoca, Tirgu‐Mures, Iasi, Constanta si Bucuresti si la care au participat cate 12‐15 judecatori, reprezentand atat tribunalele, cat si curtile de apel din judetele respective si din municipiul Bucuresti.

[19] Mai multe despre acesta in Sectiunea II, infra

[20] F. Costiniu (coord.), Codul deontologic al magistratilor – Ghid de aplicare, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007

[21] Recomandarea (94) 12 este disponibila la www.coe.int/cepej. Proiectul de revizuire a acestei recomandari este disponibil la http://tinyurl.com/draftRec94.

[22] Aceasta prevedere ar trebui citita si in sensul ca pana la jumatate dintre acestia ar trebui sa fie din afara profesiei, astfel incat sa fie evitatate reactii de tip corporatist ale consiliului. Este important ca acest consiliu sa nu se transforme intr-un sindicat, intr-un tribunal disciplinar si/sau intr-un birou de cadre, ci sa gestioneze independenta judecatorilor in mod transparent si impartial. El trebuie sa asigure interfata cu restul societatii, de la care sa preia valori sociale pe care sa le transforme in misiune sociala a sistemului de justitie.

[23] Apreciem, insa, ca in ce priveste acest aspect reflectia cu privire la rolul consiliilor judiciare in sistemul de justitie si in societate si codificarea etica a comportamentului membrilor lor sunt numai la inceput. Pentru rolul unor astfel de consilii la nivel european, a se vedea Opinia nr. 10 din 2007 a CCJE intitulata ”Consiliul judiciar in serviciul societatii”, disponibila la www.coe.int/ccje.

[24] Imprejurarea se datoreaza, pe de o parte, obisnuintei judecatorilor de a de a invoca si de a se raporta la un text scris, iar pe de alta parte faptului ca in regiunea central-europeana este dominanta o viziune deontologica asupra eticii (a se vedea in acest sens, dar cu referire la medicina, C. Gavrilovici, Aspecte etice legate de diversitatea culturala, in Introducere in bioetica, Editura Junimea, Iasi, 2007, p. 183‐205).

[25] Activitatile au fost aprobate prin Hotararea CSM nr. 328 din 24 august 2005. In sedinta din data de 14 decembrie 2005, Plenul CSM a aprobat Planul de actiune cu privire la imbunatatirea si implementarea acestui cod, in colaborare cu Seminarul ProEtica al Departamentului de filosofie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca.

[26] Continutul acestuia a fost insusit de catre CSM in sedinta plenului din 13 iulie 2006, fara, insa, a fi adoptata sau aprobata si propunerea de nou cod de etica a judecatorilor care insotea raportul. Motivele invocate, dar care nu se regasesc si in procesul-verbal al sedintei, s-au referit la faptul ca este nevoie de un cod al judecatorilor si procurorilor si ca este prematura schimbarea unui cod adoptat cu numai doi ani in urma.

[27] Nu trebuie inteles in vreun fel ca judecatorii ar fi prin aceasta lipsiti de simt moral, ci ca nu dispun pentru moment de instrumentele conceptuale necesare unei reflectii cu privire la problemele de etica in profesie, nu au cunostintele speciale necesare si nici obisnuinta de a integra asemenea teme in viata lor profesionala de zi de zi.

[28] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005

[29] O analiza detaliata se gaseste in I. Copoeru, Coordonate ale profilului moral al magistratului. Studiu de caz cu privire la implementarea Codului deontologic al judecatorilor si procurorilor din Romania, in I. Copoeru, N. Szabo (coord.), Dileme morale si autonomie in contextul democratizarii si al integrarii europene, Casa Cǎrtii de Stiintǎ, Cluj-Napoca, 2007, p. 216-243.

[30] Harold Epineuse, Pour une déontologie judiciaire comparée. Quelques enseignements tirés du débat sur l’éthique des juges dans le monde, text manuscris.

[31] Judecatorul nu are numai libertatea, ci chiar si obligatia de a reactiona la nedreptatile din sistem, la actele neprofesioniste ale colegilor, la deficientele manageriale care afecteaza actul de justitie. Importanta participarii magistratilor la dezbaterile publice privind organizarea si functionarea justitiei a fost, de altfel, subliniata de CEDO in cauza Koudechkina vs Rusia (2009) in care statul rus a fost condamnat pentru revocarea din functie a unui judecator ce dezvaluise public nereguli in legatura cu modul de solutionare a unor importante dosare penale la nivelul curtii supreme.

[32] Din acest punct de vedere, postura judecatorului o intalneste pe cea a filosofului.

[33] A se vedea si M-M. Pivniceru, C. Luca (coord.), Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 112-113

[34] Un exemplu de confuzie este cel din Hotararea Plenului CSM nr. 145/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 382 din 6 mai 2005). Potrivit art. 1, codul isi propune sa reglementeze ”conduita etica (s. n. – C. D., I. C.) a personalului auxiliar”. Paradoxal, in motto-ul acestui cod se arata ”orice cod deontologic se adreseaza in primul rand omului si constiintei lui, iar acceptarea lui trebuie sa fie liber consimtita (s. n. – C. D., I. C.)”. Spunem paradoxal pentru ca acest cod e adoptat de un organism care nu are atributii in legatura cu grefierii, carora le-a fost impus si a carui incalcare este considerata abatere disciplinara, exact contrariul celor afirmate in frazele de inceput ale codului.

[35] Acesta este motivul pentru care, in virtutea respectarii principiului constitutional al separatiei puterilor in stat, un cod deontologic al magistratilor nu ar putea fi impus de celelalte doua puteri. In acelasi sens, a se vedea pct. 18-20 din Comentarii la Principiile de la Bangalore privind conduita judiciara, mai sus citat.

[36] Art 8 pct. 6 din Conventia ONU impotriva coruptiei din 2003: ”(…) masuri disciplinare sau alte masuri care se dovedesc a fi necesare impotriva agentilor publici care incalca codurile ori normele de conduita”.

[37] Crearea unui astfel de organism intern de consultare si autoreglare este prevazuta, de altfel, in cazul functionarilor publici: este vorba de consilierii de etica, institutie creata in scopul aplicarii eficiente a dispozitiilor codului de conduita. Institutia consilierilor de etica a fost introdusa prin Legea nr. 50/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 194 din 21 martie 2007.

[38] I. Copoeru, Coordonate ale profilului moral al magistratului. Studiu de caz cu privire la implementarea Codului deontologic al judecatorilor si procurorilor din Romania, in I. Copoeru, N. Szabo (coord.), Dileme morale si autonomie in contextul democratizarii si al integrarii europene, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2007, p. 242

[39] Idem, p. 243

[40] Ibidem

[41] Pentru instante si parchete, un mecanism util este cel descris de art. 5 din Legea nr. 303/2004, care consacra competenta in acest domeniu a colegiului de conducere al instantei/parchetului. Dar colegiul nu are atributii decat in legatura cu consilierea in privinta conflictelor de interese ale magistratilor ivite in timpul solutionarii cauzelor, fara a acoperi alte activitati ale acestora si nici conduita celorlalte categorii de personal care isi desfasoara activitatea in acea institutie.

[42] Exista in Europa in acest moment institutii care au denumiri diferite: “high council of the judiciary“, “council of justice” etc. si configuratii politico-juridice diferite, ca reflectare a diversitatii in plan politic si juridic de pe continentul nostru. Termenul “consiliu judiciar” este aici unul generic.

[43] Pentru o reglementare la nivel european, a se vedea Opinia No. 10 (2007) a Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, adoptata la a 8-a reuniune (Strasbourg, 21-23 noiembrie 2007), disponibila la www.coe.int/t/dghl/cooperation/ccje/textes/Avis_en.asp. Este de remarcat ca sectiunea V. C. ”Ethics and discipline of judges” este, in versiunea in franceza si cea in romana a documentului, incorect tradusa ca ”Deontologia si disciplina judecatorilor”. Este inca un semn al presiunii modelului deontologic, inclusiv in tara noastra, si al dificultatii de a iesi din acesta.

[44] Ibidem

[45] Hotararea Plenului CSM nr. 564/2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 515 din 9 iulie 2008

[46] Aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 326/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 867 din 27 septembrie 2005

[47] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 835 din 11 decembrie 2008

[48] Desi legiuitorul roman a inteles prin Legea nr 247/2005 sa excluda in mod expres atributia CSM in legatura cu sanctionarea magistratilor pentru incalcarea Codului deontologic, acesta a gasit o cale ocolitoare de a si-o prelua din nou, contra legem, printr-o dispozitie interna si fara niciun fel de consultare a magistratilor.

[49] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005

[50] Pe baza acestor considerente, in dosarul nr. 8290/2/2008, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania a obtinut anularea in prima instanta a Hotararii Plenului CSM nr. 564/2008 ca fiind nelegala.

[51] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr 827 din 13 septembrie 2005.

[52] Desigur, si sanctionarea disciplinara, si respectarea codului deontologic sunt indicatori ai integritatii magistratului, de care se tine seama la evaluare (art. 6 si art. 16 din Regulamentul privind evaluarea activitatii profesionale a judecatorilor si procurorilor, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 676/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romanei, partea I, nr. 814 din 29 noiembrie 2007). Avand in vedere insa ca evaluarea priveste un complex de astfel de indicatori, teoretic este posibil ca un magistrat sanctionat disciplinar sa obtina totusi in final calificativul “foarte bine”, in timp ce un magistrat care a incalcat codul deontologic sa obtina calificativul “bine”.

[53] Atat timp cat in componenta Plenului intra membrii celor doua sectii ale CSM, asadar inclusiv cei care au pronuntat hotararea prin care s-a constatat incalcarea codului deontologic, este evident ca acestia din urma trebuie sa se abtina de la solutionarea contestatiei in plen. Aceasta pentru ca regulile privind procesul echitabil se aplica si in materie disciplinara (CEDO, Olujic c. Crotia, hot. din 05.02.2009 privind chiar membrii consiliului judiciar ce fac afirmatii publice despre caz  in timpul procedurii disciplinare pe care o solutionau; CEDO, Engel c. Tarile de Jos, hotarare de principiu din 8.06.1976), asadar magistratul trebuie sa beneficieze de o instanta impartiala chiar si in prezenta procedura. Prin urmare, toti cei care au votat asupra incalcarii codului deontologic in sectie trebuie sa se abtina in plen in solutionarea contestatiei, ei antepronuntandu-se factual. Temeiul de drept este art. 721 C. pr. civ. (care prevad ca acest cod este drept comun cand nu exista norme speciale) raportat la art. 27 pct.7 (membrii CSM si-au spus parerea cu privire la pricina).

[54] Pentru o analiza detaliata a se vedea C. Danilet, Consiliul Superior al Magistraturii – competente nelegale in domeniul deontologiei magistratilor, in Revista Forumul judecatorilor nr. 1/2009, p. 41-51

[55] Susie Alegre, Ivanka Ivanova and Dana Denis-Smith, Safeguarding the Rule of Law in an Enlarged EU. The Cases of Bulgaria and Romania, CEPS Special Report/April 2009, disponibil la http://www.ceps.eu

[56] A se vedea I. Copoeru, N. Szabo, Societatea romaneasca post-totalitara: resemnificarea autonomiei individuale si a practicilor morale in profesii, in  I. Copoeru, N. Szabo (coord.), Dileme morale si autonomie in contextul democratizarii si al integrarii europene, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2007, p. 15-25

---

Cristi Danilet, judecator formator in etica si deontologie judiciara la Institutul National al Magistraturii

Ion Copoeru, filosof coordonator al Seminarului trans-disciplinar Pro-Etica, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca