Financial Times Ltd. şi altii vs. Regatul Unit, 821/03, 15 decembrie 2009

Nota: Protejarea surselor jurnalistice reprezinta una dintre conditiile de baza ale libertatii presei intr-o societate democratica.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului stabileşte mai multe obligatii in sarcina statului atunci cand analizeaza diferitele interese in cauza (libertatea presei şi interesul unei societati de a trage la raspundere persoana care se face vinovata de incalcarea confidentialitatii). Astfel, in analizarea relei-credinte şi a scopului de producere a unor prejudicii avut in vedere de sursa, judecatorul trebuie sa fie prudent şi sa se fondeze pe probe convingatoare. Simpla rea-credinta nu este suficienta pentru a justifica obligarea ziaristului la dezvaluirea sursei, ci ea trebuie coroborata cu alte circumstante, cum ar fi, spre exemplu, posibilitatea aflarii identitatii prin mijloace mai putin intrusive şi existenta unor circumstante exceptionale. O incalcare a articolului 10 poate surveni, in lipsa unei justificari rezonabile, nu doar atunci cand punerea la dispozitie a documentelor obtinute de la sursa este de natura sa conduca in mod direct la identificare acesteia, ci şi atunci cand exista doar posibilitatea identificarii.

Din hotararea Curtii s-ar putea deduce faptul ca atunci cand este vorba despre informatii sensibile şi confidentiale, persoana care ar putea fi prejudiciata prin publicarea articolului ar putea solicita şi ar fi in drept sa obtina o interdictie a publicarii acestuia. Aceasta afirmatie trebuie citita, in opinia noastra, luand in considerare jurisprudenta Curtii privind restrangerile anterioare publicarii, a caror analiza implica mai multe garantii, avand in vedere pericolul pe care aceste restrangeri il reprezinta pentru o societate democratica.

Intr-o alta hotarare in care jurnaliştii au fost obligati sa işi dezvaluie sursele, Curtea a considerat ca ingerinta era necesara şi proportionala scopului urmarit. Ea a avut in vedere in special necesitatea obtinerii informatiilor in scopul cercetarii unor infractiuni grave (Sanoma Uitgevers B.V. c. Olandei, 38224/03, 31 martie 2009). Aceasta hotarare a fost trimisa la Marea Camera.

* * *

IN FAPT

Reclamantii in fata Curtii sunt Financial Times Ltd (“FT”), Independent News & Media Ltd, Guardian Newspapers Ltd, Times Newspapers Ltd, şi Reuters Group.

In octombrie 2001, Interbrew, o societate producatoare de bere, a solicitat consilierilor sai de la bancile de investitii Goldman Sachs şi Lazard efectuarea unei cercetari cu privire la posibila asociere intre Interbrew şi un competitor de-al sau, South African Breweries (“SAB”), precum şi in vederea unei preluari a acesteia din urma. Documentul, confidential, a ajuns in mainile unei persoane necunoscute nici chiar de catre reclamanti (“X “) care a trimis-o mai multor societati din media, printre care FT, The Guardian, The Times şi Reuters. Documentul era aproape identic cu cel prezentat Interbrew, conform afirmatiilor acestora, cu exceptia inlocuirii pretului de oferta a actiunilor SAB intre 500 şi 600 de centi in loc de intre 400 şi 550 de centi şi a calendarului pentru oferta.

Documentul a facut obiectul unei acoperiri mediatice largi. FT a publicat in seara primirii documentului de la X şi dupa ce a avertizat unul dintre consilierii Interbrew despre intentia sa, un articol in care se mentiona faptul ca Interbrew pregatea o oferta pentru SAB precum şi data de 3 decembrie 2001 pentru o prima abordare. Inainte de publicarea articolului, ziaristul a fost contactat de directorul executiv al Interbrew care i-a spus oficial ca societatea pe care o conducea a facut cercetari cu privire la SAB, dar ca nu erau intr-un stadiu avansat de pregatire a ofertei. Articolul nu continea oferta de pret, dar reda cu acuratete nume de cod folosite de consilieri in prezentare şi citate din document. Articolul a fost publicat atat pe internet cat şi in versiunea tiparita. The Times a publicat de asemenea un articol, in care era redat inclusiv pretul estimat al ofertei. Reuters a redat articolul din FT şi creşterea pretului actiunilor SAB la Bursa din Johannesburg. Ca urmare a primirii unei copii a documentului de la X, Reuters a publicat in aceeaşi zi un nou articol facand trimitere la primirea documentului continand informatiile scurse. In conferinta de presa sustinuta de Interbrew in aceeaşi zi, liderii acesteia au confirmat realizarea unei analize preliminare a SAB, dar au afirmat ca nu fusese facut niciun demers. In ziua urmatoare, ca urmare a primirii documentului de la X, The Guardian a publicat un articol facand trimitere la «documentul secret ». The Independent nu a primit o copie a documentului de la X, dar a reusit sa işi procure una de la o sursa cunoscuta, dar al carei nume nu a dorit sa il dezvaluie şi a publicat doua articole, intr-unul dintre ele sustinand ca oferta de pret şi calendarul erau false.

Cu ocazia unei a doua conferinte de presa, Interbrew a afirmat ca informatiile scurse contineau fabulatii. Fiecare dintre reclamanti a publicat aceste afirmatii, continuand totodata publicarea unor articole privind documentul falsificat şi posibila oferta.

Impactul acestor articole de presa asupra actiunilor SAB şi Interbrew nu a fost semnificativ. Interbrew a incercat fara succes sa il identifice pe X, angajand o societate care a facut demersuri in acest sens.

Interbrew a chemat in judecata societatile reclamante solicitand predarea documentelor care au stat la baza articolelor de presa precum şi dezvaluirea surselor jurnalistice.

Toti reclamantii au fost obligati de instantele interne sa predea documentul ce continea informatiile scurse, insa au refuzat sa puna in executare hotararile judecatoreşti.  Instantele judecatoreşti au ajuns la aceasta concluzie dupa analizarea jurisprudentei CEDO in materia dezvaluirii surselor jurnalistice şi au considerat ca importante pentru inclinarea balantei in favoarea unui sistem judiciar efectiv care sa ii permita societatii sa introduca o actiune pentru tragerea la raspundere a lui X şi in detrimentul libertatii de exprimare, necesitatea protejarii Interbrew de incalcari ale confidentialitatii precum şi scopul malefic al sursei.

IN DREPT

In fata Curtii, reclamantii s-au plans de decizia instantelor interne prin care au fost obligati sa puna la dispozitia Interbrew documentul ce continea informatiile scurse.

Curtea constata ca, deşi hotararea de care se plang reclamantii nu a fost inca pusa in executare, acest lucru nu este de natura sa inlature prejudiciul din speta, avand in vedere ca decizia mai poate fi inca pusa in executare. Aceasta ingerinta era prevazuta de lege şi urmarea scopurile legitime de protejare a drepturilor unor persoane şi de prevenire a dezvaluirii unor informatii confidentiale.

In ceea ce priveşte necesitatea ingerintei, Curtea a aratat rolul important al presei intr-o societate democratica precum şi efectul pe care un ordin de dezvaluire a surselor jurnalistice l-ar avea asupra ziarului, a cititorilor sai şi mai ales asupra potentialelor viitoare surse.

Curtea a acceptat faptul ca in anumite circumstante scopul daunator urmarit de sursa poate constitui in sine un motiv suficient şi relevant pentru a dispune dezvaluirea surselor jurnalistice. Perceptia publicului asupra principiului nedezvaluirii surselor jurnalistice nu ar fi atinsa atunci cand sursa ar actiona in mod evident cu rea-credinta şi cu scopul de a produce prejudicii, dezvaluind in mod intentionat informatii falsificate. Cu toate acestea, instantele nationale ar trebui sa fie prudente, in absenta unor probe convingatoare, ca aceşti factori se regasesc intr-o speta data. In orice caz, avand in vedere diferitele interese aflate in joc, comportamentul sursei, deşi este un factor important, nu poate fi niciodata decisiv in analizarea necesitatii ingerintei. In speta, procedurile nationale impotriva reclamantilor nu permiteau stabilirea scopului lui X cu un grad suficient de certitudine.

Aşadar, Curtea nu atribuie importanta, in analizarea necesitatii ingerintei, scopului lui X.

In ceea ce priveşte afirmatiile conform carora documentul a fost falsificat, Curtea a considerat ca trebuie analizati paşii facuti de jurnalişti pentru verificarea acuratetei informatiei, chiar daca natura speciala a principiului protectiei surselor jurnalistice inseamna ca aceşti paşi nu pot fi niciodata decisivi, ci trebuie evaluati in contextul cauzei. In speta, instantele nationale nu au ajuns la o concluzie privind autenticitatea documentului, Curtea considerand ca nici acest aspect nu poate constitui un factor imnportant in analizarea necesitatii.

Curtea va analiza, in consecinta daca, in circumstantele speciale ale spetei, interesul pe care il avea Interbrew in identificarea şi introducerea unei actiuni impotriva lui X in scopul prevenirii unor dezvaluiri ulterioare şi recuperarea pretinsului prejudiciu este suficient pentru a depaşi interesul public de protejare a surselor jurnalistice. In acest sens, Curtea constata ca Interbrew a fost notificata prin intermediul consilierului, inainte de publicarea initiala a articolului din FT ca se obtinuse o copie a documentului şi ca se intentiona publicarea informatiilor ce se regaseau in acesta. Cu toate acestea, Interbrew nu a introdus o cerere care sa impiedice publicarea unor pretinse informatii confidentiale şi sensibile. Mai mult, scopul prevenirii unor scurgeri de informatii ulterioare poate justifica un ordin de dezvaluire doar in circumstante exceptionale şi doar atunci cand o alternativa rezonabila şi mai putin intrusiva nu este disponibila şi cand riscul este suficient de serios incat ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica. Deşi este adevarat ca instantele nationale au considerat in speta ca nu exista o alternativa mai putin intrusiva, avand in vedere imposibilitatea identificarii lui X ca urmare a anchetei dispuse de Interbrew, nu au fost date detalii complete ale acestei anchete, concluzia tribunalelor nationale fiind bazata pe deductii din probele prezentate instantelor.

Curtea nu considera ca fiind de o importanta majora distinctia intre posibilitatea ca in urma prezentarii documentului sursa sa poata fi dezvaluita in mod direct, sau ar fi doar de natura sa conduca, in urma unei examinari, la identificare, cum este cazul in speta. Efectul disuasiv ar surveni in orice circumstanta in care jurnaliştii sunt vazuti asistand la dezvaluirea surselor anonime. In speta, ajutorul sau informatiile necesare identificarii lui X dispuse prin ordinul de dezvaluire a surselor este suficient pentru ca articolul 10 sa fie incalcat.

In concluzie, interesul pe care il avea Interbrew nu a fost suficient pentru a depaşi interesul public al protejarii surselor jurnalistice. Articolul 10 a fost incalcat.

Mihaela GHIRCA