La 19 august 2009 [acum 6 luni de zile !!!!!] depuneam la Parlament legea falimentului personal.
Culmea, am cerut procedura de urgenta, adica dezbarerea RAPIDA a legii insa, se pare ca in subteranele Guvernului, BNR sunt atat de puternice interesele bancare, incat legea asta pare legata cu un bolovan mare de fundul celui mai adanc ocean.
De ce spun asta?
Pentru ca astazi, la Comisia Juridica din Senat unde s-a dezbatut acest proiect de lege, am constatat faptul ca NU exista un punct de vedere al Guvernului, desi legea este depusa de sase luni de zile la Parlament.
Si asta dupa ce dl. premier Boc ne asigura ieri, in plenul Senatului, ca asemenea lucruri nu se vor mai repeta.
Exista un punct de vedere al Ministerului Justitiei trimis Guvernului insa acolo lucrurile sunt “blocate” pentru ca BNR [culmea!!!] nu ar fi trimis un raspuns si, vezi Doamne, pana nu soseste, nu se misca nimic la Guvern.
Interesele bancherilor care ameninta intre timp un milion de romani ca vor fi executati silit si vor ramane fara case in februarie-martie 2010 sunt evidente in a stopa adoptarea unei legi care ar oferi protectie celor care sunt niste biete victime ale lacomiei bancare si ale crizei economice la declansarea si adancirea careia nu au contribuit.
Iulian URBAN, senator
vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului Romaniei
Tipăreşte
Universitatea
Scopul acestei legi este sa instituie o procedura unitara in cadrul careia, dupa ce s-a lichidat activul si pasivul persoanei fizice, aceasta sa fie absolvita de datoriile anterioare aplicarii procedurii sa poata beneficia de un nou inceput.
Conform actualei proceduri, daca executorul bancar face un act de procedura la fiecare 6 luni, intrerupe cursul prescriptiei cat timp vrea banca lui. Debitorul e urmarit pe termen nelimitat in timp, ramane dator pe viata caci curgerea dobanzilor sau a altor accesorii (actualizarea cu rata inflatiei) nu se intrerupe.
Poate acum va merge bine si nu puneti problema ca v-ati putea afla intr-o asemenea situatie, dar faceti un exercitiu de imaginatie daca v-ar conveni sa fiti debitori pe viata.
Am citit si eu proiectul (fugitiv) si mi s-a parut a nu fi foarte bine gandit, ci mai degraba facut din condei…ca sa avem activitate si sa dam bine profesional. Fondul problemei oricum il vor rezolva cei care aplica legea sau cei care o vor modifica ulterior(asta este sentimentul care razbate )
Cam acesta este motivul pentru care legea falimentului personal este o “forma fara fond”, insuficient lucrata si efectele sociale insuficient studiate pentru continutul prevazut in proiect.
Proiectul creeaza de fapt premizele eludarii de catre datornici (la fel ca si in cazul persoanelor juridice) a obligatiilor acumulate , sub asa zisa protectie a tribunalului(protectie care nu face decat sa puna in mainile unor practicieni patrimonii pe care oricum nu le pot gestiona mai bine decat persoana insasi).
trecand peste nevoile practicienilor in insolventa de a se dezvolta (chiar sunt unii care nu mai vor dosare noi pt ca nu mai fac fata), nu cred ca este o idee rea. mi se pare o nedreptate si o reala discriminare faptul ca numai comerciantii se pot pune la adapostul falimentului (in sens obisnuit). raportat la ritmul in care s/au devalorizat imobilele – principala garantie ceruta de banci pt acordarea creditelor – cred ca pentru o buna parte din romanii obisnuiti orice credit este o povara. faptul ca, in urma neplatii, banca executa chiar locuinta, se recupereaza de multe ori doar o parte din debit si dupa acest punct nimeni nu mai are nici unde sa locuiasca si ramanane cu diferente de achitat, pe langa posibile credite de consum sau/si plati restante, nu e o perspectiva care ar trebui neglijata in continuare.problemele sociale ar putea fi mai grave si mai multe decat o simpla mutare in chirie.
oricum increderea omului de rand in sistemul nostru bancar nu este la un nivel vesel.
in alta ordine de idei nu pot decat sa fiu de acord cu dl vasile in privinta competetei si a modului simplist in care este redactat proiectul / parca era si in platforma d/lui piperea (?) / nu sunt sigura.
omiterea ipotezelor de lucru si devierile de la standarde nu fac decat sa iste practici divergente.
si daca tot avem judecatori la tribunale care mai stiu ceva insolventa dece ar trebui sa o ia de la capat cei de la judecatorii?
daca sunt cauze simple (asta ma gandesc ca e ratiunea pt care sunt de prima instata la judecatorii) de ce sunt de competenta curtilor in recurs?
Oare de ce, dl Urban, da in continuare dovada de ipocrizie? Acest proiect al legii insolventei persoanelor fizice, va avea un singur efect: executarea silita a imobilelor persoanelor fizice, nu se va mai face de executorii bancari sau judecatoresti, ci de administratorul judiciar. Unde mai pui ca, acel proiect de lege, are o gramada de inexactitati. De exemplu, se prevede ca procedura se va judeca de judecatorie, iar sentintele date de judecator, vor putea fi atacate cu recurs la Curtea de Apel. Se incalca astfel, codul de procedura civila. Se instituie notiunea de “drepturi procesuale cu caracter exorbitant”. Daca ne uitam cu atentie ce inseamna drepturi procesuale cu caracter exorbitant, remarcam faptul ca se incalca normele gramaticii limbii romane.
Deci, pentru ce se agita atat dl Urban? Sa fie cumva un interes al celor care au promovat legea, (printre acestia se afla un cunoscut practician in insolventa, care este de altfel un jurist remarcabil) de a “degreva” executorii judecatoresti si cei bancari de povara executarii silite a debitorilor persoane fizice?