Comments on: Sapte intrebari despre oameni si justitie. Un test pentru sistemul judiciar

By: bubbles

bubbles — Tue, 09 Feb 2010 00:40:20 +0000

Când un drept va avea o valoare mai „mica” decat a unui obiect electrocasnic, poate că omul va inventa “prăjitorul de pâine” cu sau fără procesor complicat, pe post de judecător. Până atunci, trebuie să ne gândim din timp, ce obiect se va inventa pe post de avocat care va pleda în faţa prăjitorului de pâine. De asemenea, va trebui să avem mare grijă în a găsi un alt obiect care să ştie să stabilească, sa supravegheze gradul de prăjire adecvat, pentru că până şi pâinea prea prăjită sau irevocabil prajita, conţine toxine şi este dăunătoare. Banuiesc totusi ca aceste “utilaje” inteligente vor fi folosite experimental o perioada, numai la mediere sau poate si la litigii, nu-i asa, de mai mica importanta.

Dar, pana atunci redau mai jos, parte din ce am mai postat cu ceva timp in urma, cand atinsese cote alarmante perceptia negativa despre justitie:

“… in aceste conditii, este intolerabil ca magistratii sa fie incompetenti, corupti, nesimtiti, mincinosi si lacomi. De aceea, ma apuca si pe mine spaima, vad ca in acest caz nu mai este nicio speranta si propun ca magistratii sa fie inlocuiti cu niste computere. Sunt mai ieftine, deservesc utilizatorul in mod rapid, util si umil, nu au nevoie de casa, de concedii si de medicamente, nu au familie si copii, nu au limite umane, nu cer indemnizatii nesimtite, sporuri de risc si suprasolicitare, nu vor parazita sistemul de pensii, vor fi eficiente, neutre si impartiale. In sfarsit, acesti cybermagistrati nu isi vor permite sa “interpreteze legea”, ci doar sa o APLICE. Specialistii IT si IP (P= politica) trebuie sa realizeze programe adecvate de impartit dreptatea, dupa ce vor fi incarcat memoria cu zeci de mii de: acte normative actualizate, decizii CC, ICCJ, CEDO, CJUE, tratate internationale si drept comunitar pe deasupra. Dupa aceea, trebuie introduse anual datele din cate aproape doua miloane de dosare si procesate. Cam asta ar fi procedura, fara vicii si fara citatii, fara cheltuieli mari. Documentele finale (hotararile) ar fi direct irevocabile. Trebuie totusi creat si un program anticoruptie (pardon – antivirus). Acestea fiind zise, sistemul ar putea fi infailibil.
Daca totusi, si in aceste conditii, justitia va fi socotita prea scumpa, sau un lux si nu se va face “dreptate”, iar erorile tehnologice ale programelor – desi umane, nu vor fi in limite acceptabile, propun sa se suspende toate procesele, cel putin pe perioada crizei. Nu e greu, se pare ca precedentul s-a creat.
Daca nici asa nu se rezolva si se ajunge la un blocaj, propun ca in virtutea solidaritatii si ca un apel la pacifism social, sa se emita o ordonanta prin care sa se dispuna suspendarea pe perioada crizei, a: infractiunilor, contraventiilor, delictelor, neexecutarii contractelor civile, comerciale si de munca, a abuzurilor de orice fel, inclusiv ale autoritatilor, suspendarea tuturor conflictelor sociale, de familie, etc.
Intre timp, in cel mai bun caz, trece criza. In cel mai rau caz, vom descoperi ca istoria se repeta si ca pericolul unei societati nedemocratice se manifesta in mod ciclic.”

By: Alberto Kurtyan

Alberto Kurtyan — Sun, 07 Feb 2010 00:09:14 +0000

Domnu’ Stoica, ce preocupari ai si dumneata.
Auzi, “incercarile moderne de a face sistemele artificiale sa gandeasca si sa actioneze uman”

Domnul Stoica, sistemul judiciar incearca sa ii faca pe oameni sa gindeasca la fel ca robotii, nu invers.

Poate ca ar trebui sa te gindesti si la asta.

Procesoarele sunt acum prezente in orice obiect electrocasnic.

Iar eu as prefera sa ma judece un sistem artificial dotat cu un procesor de prajitor de piine echivalent cu creierul unei insecte … decit sa ma judece un judecator uman.

Ar fi mai impartial, mai rapid, mai etic, mai logic decit multi magistrati.

Eu vreau sa fiu judecat de prajitorul de paine !

By: Lungu Vlad

Lungu Vlad — Fri, 05 Feb 2010 10:52:46 +0000

Excelent articolul. Felicitari !
Ma bucur sa vad asemenea puncte de vedere.

Cred ca diferenta fundamentala dintre sistemele umane si cele artificiale este capacitatea de comunicare interna a elementelor.
Inteligenta umana individuala detecteaza problemele din imediata vecinatate si cauta solutii pentru acestea, si foarte rar pentru imbunatatirea intregului sistem din care simte mai mult sau mai putin ca face parte.

Nivelul de integrare al elementelor intr-un sistem artificial este de 100%. Comunicarea in interior este impecabila.
Intr-un sistem uman, acest nivel este variabil si greu de cuantificat dar niciodata nu ajunge la intreaga capacitate.

Din cauza ca un sistem uman nu se blocheza complet cand genereaza erori de comunicare sau de actiune, nevoia de evolutie a protocoalelor si a organizarii la nivel de grup devine secundara, energia sistemului consumandu-se ineficient.
Aceasta insuficienta de comunicare se simte in intreaga societate la nivel mondial.

Apoi, componentele umane sunt prea inteligente de cele mai multe ori.
Si de multe ori in detrimentul sistemului.
Ar fi de preferat ca o persoana sa genereze un semnal de alarma ori de cate ori procedura pe care o executa nu este 100% clara.
Din pacate, simtul de auto-conservare al pozitiei sociale (orgoliul) ii impiedica pe cei mai multi sa faca acest lucru.
Orgoliul ne impiedica sa facem parte cu totul dintr-un sistem.

Pana invatam sa trecem peste acest impediment al naturii umane sistemul preferat din ziua de azi este inteligenta umana – comunicare si actiune in stil artificial: structurat, cat mai concret, si cu posibilitatea de a raporta erorile anonim sau de a castiga imunitate la erorile generate de sistem in momentul in care sunt raportate.

Felicitari inca o data.