Judecatorul care sunt are menirea de a aplica legea, de a gasi adevarul juridic si de a-l oferi oamenilor care apeleaza la instanta. Nimeni nu-mi poate lua acest “dat”. De aceea sunt judecator, ca sa decid cine are dreptatea de partea sa si cine nu. Ce m-ar putea determina sa las acest drept in mainile partilor ghidate de un mediator? Din moment ce au ajuns la mine e clar ca nu exista o alta cale!
Atunci, ce legatura sa am eu cu medierea? Cine şi mai ales ce anume m-ar putea convinge să o susţin? Ar insemna să-mi incep sedinta indemnand oamenii sa se gandeasca bine daca vor sa cheltuie bani, timp şi nervi pentru o solutie care nu le apartine, informandu-i despre o cale mai simpla, mai usoara, mai putin costisitoare, discreta, dar mai ales proprie. Pot sa cred in aceasta instituie noua despre care stiu prea putine? Indemnul meu nu ar submina autoritatea instanţei, încrederea oamenilor în actul de justiţie, în munca judecatorului?!
Iata doar cateva temeri care m-au cuprins, asa cum de altfel sunt convinsa ca pe multi dintre colegii mei, cand mi-am pus problema unui posibil success al medierii.
Recunosc sincer ca refuzul meu de a lua in serios subiectul si atitudinea sceptica cu care priveam spre mediere ca spre un copil mort in fasa s-a mai schimbat. Desigur, argumentele mele de la inceput erau solide:
1. Mentalitatea romanului care vrea sa i se dea dreptate, dar nu de un mediator ci de o autoritate, care trebuie sa fie un judecator. Mai mult, el vrea sa combata, sa spuna in fata lumii ce nedreptate i s-a facut, sa stie toti ca este o victima a rudelor, a sistemului, a lumii in general. Adesea el vrea mai degraba o satisfactie morala decat una materiala. Vrea doar sa se descarce, sa-ti spuna pasul, solutia aproape ca nici nu mai conteaza.
Desigur, medierea care presupune rezolvarea problemei de comun acord, discret, printr-un pact in care nimeni nu castiga sau pierde ci mai lasam unii de la altii spre binele comun, nu satisface deloc acest orgoliu, aceasta dorinta de a apela la autoritatea care sa-l puna la punct pe celalat.
2. Efectul juridic al acordului de mediere. Atata timp cat medierea nu devine obligatorie in anumite cauze, iar ceea ce incheie partile, dupa indelungi sau mai scurte negocieri, nu e nimic altceva decat un inscris sub semnatura privata, aveam dubii serioase ca un inscris cu un asemenea efect ar parea atractiv pentru cineva. Stiam ca doar ceea ce se impune e privit cu atentie si respect, iar atunci cand omul trebuie sa aleaga intre o posibilitate noua si necunoscuta si un drum batatorit si bine cunoscut, va alege traditia autoritara si nu negocierea. Mai face parte inca din mentalitatea romaneasca asteptarea celei mai bune solutii pentru noi insine de la altii iar daca “altora” legea le confera aceasta autoritate de a decide pentru noi si in locul nostru, cu atat mai bine.
3. Lipsa unor mediatori profesionisti. Ma gandeam ca nu avem traditie in mediere, ca aceasta profesie acum se formeaza si imi puneam problema daca voi avea curajul sa trimit omul pe mana unui incepator asigurandu-l ca e mult mai bine, mai util si mai ieftin decat daca vine la mine. Adevarul e ca nu aveam deloc siguranta ca o sa fie mai bine sau mai ieftin. Vedeam in fata ochilor partaje facute de mediatori psihologi sau ingineri si ma cutremuram de o senzatie neplacuta la gandul ca voi respinge cererea spunand ca inscrisul in care s-a consimtit medierea nu indeplineste nici pe departe conditiile legale. Ii vedeam pe oamenii care au plecat de la mine convinsi ca le fac un bine total nedumeriti de solutia mea prin care le spuneam ca au mediat degeaba pentru ca nu au respectat legea.
4. Ce-mi iese mie din povestea asta? Ma si vedeam militand pentru o solutie despre care stiu prea putin, in care nu prea cred, fiind sceptica cu privire la efectivitatea legii si pregatirea mediatorilor, ca sa ajut astfel ca niste bani sa ajunga in buzunarele unor oameni care isi vor da mai putina silinta decat mine pentru acest demers. Ce rost are?
Totusi, pentru ca nimic nu e intamplator si daca arunci o framantare in univers va aparea de undeva o solutie, recunosc ca, in urma cu ceva timp am fost determinata sa privesc subiectul mai de aproape, de un coleg judecator care s-a aruncat in toata povestea asta cu maxima dedicatie si al carui elan nu il intelegeam deloc.
Discutiile au fost dure, eu de pe pozitia judecatorului autoritar care stie el mai bine si trebuie sa controleze la cine trebuie dat copilul si cine e de vina la divort si cum e mai bine cu partajul si cu banii pe care comercianţii îi datorează, si care nu-si permite sa lase rezolvarea unor asemenea probleme serioase pe mana altora. Nu puteam accepta sa-i las sa se inteleaga, prezumand desigur ca nu o vor face, si ma temeam ca imi vor veni cu niste acorduri facute de mantuiala ce nu imbraca o forma legala acceptabila. Ma temeam de diletantism si lipsa de profesionalism de parca as detine eu secretul adevarului absolut al justitiei.
Nu a fost usor, cine ma cunoaste stie ca cedez foarte greu si doar argumentat dar in cele din urma am doborat un zid, o prejudecata in minte, aceea a medierii=copilul mort in fasa si am decis sa-l privesc mai de aproape, sa-i studiez semnele vitale si sa vad daca se poate face ceva.
Desigur, a urmat studiul pe lege, aceleasi discutii interminabila aceeasi lupta in care nu doream sa las mai nimic din mana judecatorului la latitudinea partii. Ca sa ajung la izvorul insituţiei am apelat la studii pe drept comparat, la legislaţia acelor tari in care medierea e deja o normalitate.
Am participat astfel la o parte din framantarile si munca din care s-a nascut “Ghidul de mediere pentru magistrati” transmis recent de judecatorul Cristi Danilet spre informare colegilor de la toate celelalte instante. Stiu ca autorul a incercat foarte mult sa inteleaga instituţia, sa o imbrace intr-o forma corecta, sa interpreze legea in sensul aplicarii si nu al neaplicarii, sa vada toate situatiile in care se poate apela la mediere. A fost o munca foarte serioasa in care a consultat judecatori specializati in dreptul civil, familiei sau penal, a cerut pareri din dorinta de a nu gresi. Eu am apreciat si apreciez in continuare acest efort.
Desigur, stiu ce inseamna orgoliul profesional si durerea pe care o resimt orice judecator care se respecta, atunci cand cineva ii spune ca nu a gandit corect sau ca lucrurile trebuie schimbate putin. Ma bucur din suflet ca aparitia acestui ghid care e supus dezbaterii magistratilor si sunt convinsa ca din discutiile in contradictoriu ne vom imbogati cu totii si vom gasi cele mai corecte metode de aplicare a acestei legi.
Fiecare idee exprimata ne ajuta si ne apropie de adevar iar faptul ca vorbim de aplicabilitatea legii medierii e un castig pentru noi toti. Mai mult, stiu ca interpretarea legii facuta in acest ghid se bazeaza pe cunoasterea in prealabil a dispozitiilor din dreptul international de unde s-a inspirit noua institutie.
Cunoscand treptat legea am inteles ca ea ofera solutii concrete pentru ca acordul de mediere consimtit de judecator intr-o hotarare are valoare executorie si e o chestiune de vointa daca reusim sau nu sa o facem efectiva. Mai mult din intalnirile pe care le-am avut la Oradea cu mediatorii am realizat ca acestia sunt din mai multe profesii: unii sunt mediatori avocati si acestia vor putea face un acord de mediere intr-un partaj astfel incat sa fie legal; altii sunt mediatori ingineri topografi, desigur si ei foarte priceputi in dezmembrari de terenuri; am cunoscut si un mediator psiholog, la care am apelat eu insami in calitate de judecator in situatii foarte delicate implicate de litigiile de dreptul familiei si care are toate calitatile sa medieze in continuare extrajudiciar in relatiile de familie dintre soti sau parinti si copii, si chiar mai profesionist decat o pot eu face.
Asadar am inteles ca a trebuit sa imi daram propria prejudecata, sa cunosc in mod real noua institutie, sa dau o sansa legii si mediatorului. Stiu ca e o lupta grea, dar in fond, iata, deja acum gandesc altfel. Ce pot sa pierd? Daca cu 2-3 vorbe spuse clar si cu convingere pot determina niste oameni sa se inteleaga la partaj sau divort si am posibilitatea sa inchid un dosar vechi cu tot felul de expertize neterminate si contestate,iar partile sa se bucure ca lucrurile s-au rezolvat asa cum au vrut ele, nu merita oare acest efort!
Vorbim atat de mult de supraincarcarea cu dosare care ne afecteaza solutiile, de faptul ca judecam atat de multe cauze in care oamenii nu ar trebui sa ajunga la instanta daca ar exista putina toleranta si intelegere, sau cauze care implica relatii atat de personale incat oricat de buni specialisti in drept am fi ne e greu sa gasim o solutie dreapta. Totusi, de ce nu putem sa credem intr-un gest care ne-ar usura propria munca, pentru ca medierea vizeaza cauzele de pe propriul complet, astfel incat cu cat mai multi oameni vom putea convinge sa apeleze la mediere, cu atat mai mult ne vom usura munca si ne vom putea concentra pe celelalte cauze in care medierea nu e posibila.
Pe drumul acesta legat de cunoasterea medierii, mi s-a aratat si mie asemenea lui M.L.King, un vis, acela de a milita pentru a construi “o pace sociala”. Aceasta, cred eu, e adevarata provocare pe care ne-o lanseaza MEDIEREA, pentru ca presupune schimbare de mentalitate, poate e mai greu pentru noi insa cu siguranta va avea mai mult succes la generatiile noi.
Si iata ca “am si eu un vis” acela ca pe drumul incarcat de conflicte si greutati al vietii, copiii nostri sa inteleaga ca e mai bine pentru ei sa ajunga la o intelegere acolo unde se poate, ca nu trebuie neaparat sa vina la un judecator care sa decida la cine sa ramana copilul dupa divort, la ce ora sa vina celalalt parinte sa il vada si la ce ora sa plece, cate zile sa petreaca in vacanta copilul cu parintele caruia nu i s-a incredintat, care dintre frati sa primeasca casa parinteasca si in cate rate sa plateasca o societate comerciala o factura celeilalte societati. Aici de multe ori oamenii direct implicati stiu mai bine decat noi ce este favorabil pentru ei.
Iata de ce AZI sunt convinsa ca trebuie sa pledez pentru mediere si recunosc ca le spun deja oamenilor in sala de judecata ca se poate incerca si aceasta cale. E o chestiune de zile pana cand voi da o hotarare de expedient de incuviintare a primului acord de mediere. Apoi vor veni altele si altele si treptat, medierea, se va transforma, devenind din strainul stingher o prezenta familiara si apreciata in salile noastre de judecata.
jud. Loreley MIREA, Judecatoria Oradea
Tipăreşte
Universitatea
vai de mine ! Romania nu are traditie in mediere? cum puteti sustine asta?
ia puneti repede manuta si cititi Arendasul roman a lui I.L. Caragiale!
un extraordinar exemplu de mediere, reusita si atit de tipica “boborului” roman – dupa cum bine zicea regretatul profesor Dan Ciobanu.
Bravo! Bravo! Felicitari! Ovatii! Urale! Inteleg ca era printre putinele “chestii” care trebuiau clarificate in sistemul de drept romanesc. Bravos natiune! Zic prea mult sistemul de drept, intrucat mediatorii nu au, in proportie de 99%, ceva in comun cu stiinta dreptului. Ca sunt si avocati care mediaza, asta-i alta mancare de fasole. Avocati care mediaza! Nu va suna pleonastic? Medierea este activitate a avocatului. Prevazuta de legea de organizare a profesiei. Veche de cand lumea, cu istoria ei zbuciumata, cu desfiintari si cu infiintari, traditionala sau paralela, dreptunghiulara sau rotunda in colturi, avocatura e avocatura si inca se zbate intr-o mocirla fetida, laolalta cu certitudinea si opusul ei, cu legitimitatea si opusul ei si asa mai departe.
Maine poimaine va aparea si un Silvester Stalone pe strazile patriei, calare pe “toruk makto” dragonul sef din superproductia AVATAR, macelarind “la capul gol” bietii hoti de buzunare si tiganii care fura vreascuri din padure, lasand in schimb in viata toti criminalii periculosi si debitorii de buna credinta care isi cer politicosi scuze ca au tras cu tunul din Navaronne in creditorii de rea credinta. Bravos natiune! Ovatii, urale!
Desi nu pot integra scena imaginata de dvs., stimata doamna judecator, in nici un scenariu al actului medical de resuscitare a fatului nascut mort (dealtfel, foarte inteligenta si subtila comparatia), imi rezerv dreptul de a face precizarea ca intr-un astfel de stadiu, al evidentei semnelor de “rigor mortis”, NU EXISTA SEMNE VITALE. Criminalistica nu m-a fermecat in mod special, dar am invatat o multime de lucruri interesante.
Medierea aceasta, oarecum in afara stiintei dreptului, se preteaza doar pricinilor marunte. Este cert acest lucru. Eu insa militez in continuare pentru lucruri cu mult mai serioase, printre care si intarirea disciplinei contractuale si in afaceri. Afacerile cameleonice.
Exact asta spunem si noi: prin mediere sa se rezolve cauzele marunte, urmand ca judecatorul sa isi buna la bataia cunostintele si pregatirea in cauzele cu adevarat importante, in care sunt mari probleme de interpretari legale si stabilire a unor situatii de fapt.
Cunostintele juridice nu sunt de esenta medierii, ci pregatirea in domeniul psihologie, comunicare. In scurt timp vor aparea ghiduri de indrumare juridica in domeniul medierii, astfel incat acordurile care vor veni la notar pt autentificare sau la judecator pt incuviintare vor corespunde si conditiilor impuse de lege sub aspect formal. Oricum, nimic nu impiedica partile sa fie insotite de avocat la mediator.
Din pacate, la noi avocatura desemneaza mai mult activitatea de asistenta juridica in procese decat cea de consultanta juridica pt a preveni aceste procese. Adevarat, scrie in legea avocaturii de mediere. Dar aceasta nu a functionat pana acum.
Cum nici medierea nu a functionat din iunie 2008, decand Legea 192/2006 e in vigoare. Si totusi, nici MJ (care a consumat 1 mil euo pt popularizare), nici CSM, nici conducerile instantelor, nici asociatiile profesionale nu au facut nimic pt aplicarea legii in concret.
D.le judecator, sunt onorat sa pot replica alaturi de dvs. Ma vad obligat de imprejurarea in care discutam despre Legea 51 din 1995 cu modificarile ulterioare, sa va determin sa va aplecati cu mai multa pasiune profesionala asupra articolului din Lege care statueaza MEDIEREA ca activitate LEGITIMA a avocatului, fara sa mai fie necesar absolvirea altor cursuri de formare profesionala s.a.m.d. Legat de acest aspect, ingaduiti-mi sa aduc in lumina atentiei dvs. discrepanta enorma intre mediatori si avocati (avocat-mediator suna ok), din punctul de vedere al aplicarii dreptului, in complexitatea lui. De aceea spun ca aceasta noua profesie se preteaza pricinilor marunte. UNde se complica lucrurile, este absolut imperioasa interventia expertului in drept, in cadastru, in constructii, in psihologie etc. Si-atunci, acest fapt insemana costuri colaterale, nicidecum acele costuri mici care sunt invocate aproape propagandistic.
Revin asupra art.3 alin.f. Activitatea avocatului se realizeaza prin:…”activitati de mediere. NU este normal si finalmente MORAL ca un avocat sa fie nevoit sa parcurga acel curs (care are un cost deloc neglijabil), sa fie prezent zilnic la programul de curs si MAI ALES in conditiile in care domiciliaza in provincie, sa faca naveta aprox. 300 de km zilnic, sa zicem, la/de la Bucuresti, in situatia total nefericita in care nu are posibilitatea sa intrerupa activitatea timp de 2 saptamani, timp in care nu ii plateste nimeni diurna sau salariul.
Sunt de acord ca printre mediatori sunt si persoane capabile, profesionisti in domeniul psihologiei si al comunicarii, dar multe alte profesii n-au nimic in comun cu medierea.
Spuneti ca partile pot merge insotite de avocat la mediator??? Care este ratiunea? UNde sunt costurile mici? Avocatul e un fel de ghid turistic?
Agreati ideea ca medierea din Legea 51 este activitate legitima a avocatului, dar spuneti cu usurinta ca aceasta nu a functionat pana acum. Intrebarea filozofala “de ce?” este incarcata cu atata retorica incat evit sa ma gandesc la zecile, poate sutele de raspunsuri. Atunci cand am o masina proasta, o rabla care abia se taraste pe drumurile-groapa ale Romaniei si nu am bani de o limuzina cu miros de “ocean air”, incerc sa-mi repar taraboanta ca sa-mi fac treaba mai departe.
In incheiere, va rog respectuos sa ignorati comment-ul de mai jos adresat elementului k. Considerati ca nu exista, nici elementul k nici comment-ul. Noua, intelectualilor, nu ne face nici o cinste.
Cristi. Tocmai pt. ca este un site si nu un “post” de intelectuali, imi permit sa mai intru si eu. Problema e ca am vrut sa corectez o confuzie, ma rog intelectuaa. Apropo si eu am toata consideratia pt. d-l Danilet si apreciez parerile sale si ale altor colegi in problema medierii. Stiu ca in unele cazuri unii avocati ar evita o mediere si ar trece direct la un proces, nu vreau sa expun motivele sunt destul de bine cunoscute de cei care au batut scarile instantelor. Costurile mici se refera la evitarea unui proces domnule avocat si nu la o simpla plimbare la un mediator. Am vazut ca te opui cu vehementa medierii si cred ca stiu de ce. Oricum taraboanta nu vad cum o sa o schimbi prea curand cu o masina sau limuzina cu miros de “ocean air”.
In incheiere iti sugerez sa nu mai spui cuiva la ce filme te uiti, nu de alta dar intelecualii evita filme de genul Avatar sau cascadoriile lui Silvester Stalone. Ai grija cu Al cincilea element. Poate ai vazut filmul.
Kluivert. Nu ma opun dar sunt absolut sigur ca solutia asta imbraca in vreun fel, criza din Justitie. Sunt multe alte probleme “de fond” care sunt inca extrem de confuze. Coruptia, cumetriile “juridice” intre fosti judecatori, actuali avocati, fosti securisti..ma rog..militieni…actuali avocati. POate iti voi exemplifica, daca ma vei intreba vreodata. Doar asa…pentru cultura ta generala.
Cristi. Problemele alea nu sunt confuze defel. Asa cum bine spui “Coruptia, cumetriile “juridice” intre fosti judecatori, actuali avocati, fosti securisti..ma rog..militieni…actuali avocati” tind sa cada in desuetudine. Clar ca exista asa ceva dar aici nu poti sa pui ca sunt atinsi si magistratii tineri, cum e cazul d-lui Danilet si care sunt coplesiti de incarcatura de cauze. De aceea a aparut si optiunea medierii. Sincer in domeniul meu nu prea am tangente cu cauze susceptibile de mediere.
Bravo! Bravo! Felicitari! Ovatii! Urale! Tare comment. In nota obisnuita. Mi-a placut ca ne explici si ce inseamna cate un element folosit la constructia lui. Cica rigor mortis= lipsa semnelor vitale. Aici nu prea ai nimerit tinta CENZURAT. In primul rand ai gresit domeniul. Nu e din criminalistica, e din medicina legala si se refera la intepenirea cadavrului dupa cateva ore de la producerea mortii. Slab stam la asta. Am vazut ca si internetul este WLAN sau Dial-up intr-o clasificare CENZURAT de tine. Apropo, vezi ca ai uitat sa explici cin e Silvester Stalone, nu de alta dar sa stie si CENZURAT de pe strada, cine-i vaneaza, cand taie lemne din padure!=))
NU ai macar CENZURAT si CENZURAT sa constientizezi ca te afli pe un post pentru intelectuali. Unde “chestiile periferice” nu au capacitatea sa participe. Comment-urile jud. Cristi Danilet pentru care, la fel ca si colegii mei, am o inalta consideratie pe masura calitatii domniei sale, impun respectul si aprecierea, ca atare.
Niciodata nu ai reusit sa impresionezi. Nici macar negativ. Ca de obicei, eu te ignor si ma minunez de CENZURAT. O alta veste proasta pentru tine ar fi aceea ca CENZURAT.
Mi se pare mie sau aveti neviue de un mediator?
Felicitari doamnă judecător, dumneavoastră şi tuturor magistratilor care au inteles rolul pe care il au in societate şi care n-au întârziat să şi-l asume.
De acum, am încredere că şi visul meu va deveni relitate!
Este drept, procesul început este unul de durată, dar merită!
Copilul meu are şansa de a trăi într-o societate mai frumoasă. Însă, depinde de noi toţi, dacă vom şti să fructificăm acest moment şi să punem umărul, fiecare după forţele proprii şi poziţia ce o ocupăm în societate.
Felicitări şi justiţibialililor ce au avut încredere în recomandările magistratilor si succes în mediere.
Sperăm ca si celelate organe prevazute de art. 6 din Legea 192/2006 să vă urmeze exemplul.
Succes tuturor!
Cam prea multe felicitari in ultima vreme, nu crezi?
Ia felicita-ma si pe mine !
Nu de alta, da’ sa nu iti pierzi indeminarea.
Te felicit cu draga inima! Te alaturi campaniei noastre?
Felicitarile nu’s gratuite, dupa cum vezi.
Ia te rog un banner (stii de unde) si zi undeva acolo sus ca sustii medierea si atunci voi fi prima care te va felicita, daca nu cumva dl. Danilet nu mi-o ia inainte. In ultima vreme, cel putin in ceea ce priveste medierea, dumnealui este cel dintai.
Mai mult decat atat, te vom promova si noi, cu draga inima.
Fanuta, da’ Cristi Danilet e “domnul judecator”, nu “doamna” !
Ella draga mea…Funny se refera la post-ul principal, al jud . Loreley Mirea.
Multumesc. Si, te astept cu un miel de Pasti!
Ops, eram convinsa ca post-ul principal este al jud. Cristi Dalinet!
Mda..superifiala…
Sorry Fanuta, no offence!
@ Cristi P.Sturzu: si nu sunt draga ta! ;;)
mama m-a invatat sa nu vb cu …persoane necunoscute!:)