Nu se poate ridica acreditarea decat a unui ziarist nu a intregii organizatii de mass-media din care face parte.

Ba mai mult,
18 (3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

19(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.

Eu nu am constatat ca s-a impiedicat desfasurarea normala a activitatii, fapt ce rezulta din inregistrare.
Deci ridicarea acreditarii ziaristului este neintemeiata. Fapta nu exista.

Argumentele folosite de presedinta CSM sunt de fapt speculatii imposibil de dovedit, ba chiar ingradire a libertatii de exprimare – cenzura de moda veche.

Eu am sunat de multe ori la CSM iar doamnele de acolo au refuzat cu obstinatie sa se recomande. Imi spuneau ”Dar de ce?””De ce va intereseaza?”, ”Nu va spun cum ma cheama, nu sunt obligata” ”Nu pot sa va spun cum ma cheama”, ”Ce importanta are?” sau ma transferau la alte interioare la care iarasi, vorbeam cu persoane care nu se recomandau si nu isi declinau identitatea. A raspuns vreo persoana vreodata la CSM pentru modul in care vorbeste la telefon? Nu.

Iar afirmatia ”comentariul total mincinos” facut de presedinta CSM la adresa unei institutii este o exagerare.

Daca este comentariu, nu poate fi mincinos. Un comentariu este o opinie, pe care doamna Presedinte nu o poate decat sa o comenteze la randul sau.

Eu as afirma ca urmatoarea fraza: ”comentariul total mincinos” este ea insasi mincinoasa.

Apoi, dna presedinte nu poate dovedi ca la un moment dat, CSM nu a fost disponibil pentru comentarii.

Oricum, raspunsul CSM la orice fel de intrebari este eliptic, lacunar, abscons si de o siretenie functionareasca mai degraba tipica lichelismului functionaresc.

Motivatia CSM nu este un argument valid, ci o opinie emisa la nervi si care nu poate sta la baza deciziei de ridicare a acreditarii.

Vad ca mai nou CSM se preocupa mai mult de ziaristi decat de treburile lui, vad ca se preocupa de imagine si autoturisme si cum sa ii pedepseasca pe ziaristi.

Cred ca exista probleme mai grave in sistemul judiciar decat acel ziarist care de fapt descopera neregulile.

Atata vreme cat ati acceptat ”cadoul otravit” sunteti responsabili si de critici. Le meritati.

Nu poti accepta sub beneficiu de inventar CSM, ci il iei cu tot cu active si pasive.

Mostenire grea, deh!

S-ar putea ca insasi existenta CSM ca organism constitutional sa fie o povara pentru statul roman iar in noua Constitutie sa dispara.

Nu poti crea organisme care in loc sa curete sistemul il protejeaza si il ascunde sub paturi succesive de imunitati si proceduri complicate, parca inadins create sa ascunda incompetenta, inadecvarea si fraudele judiciare.

Pe de alta parte, increderea in functionarii/magistratii institutiilor NU se castiga prin dueluri verbale intr-un cadru mai mult sau mai putin agreat, ci prin starea de fapt si prin actele personalului din Just-RO.

Prin analiza sintetica in survey-ul independent al MCV-RO direct pentru COMM. (2007-2012) in mai mult de 40 de cazuri -la toate nivelele (de judecata si Cercet.pen.) – rezulta o persistenta ingrijoratoare a lipsei de integritate, a lipsei transparentei si o evidenta lipsa de standardizare ca si practica judiciara comuna inconsecventa.
Si din pacate, ICCJ da tonul mai ales prin scandaluri interne de coruptie (doar cele deja publice…si sunt de ajuns).

Incalcarea jurisprudentei proprii precum si a deontologiei profesionale (refuzata a fi investigata si sanctionata) conduce la aspecte hilare in care infractiuni de notorietate ale unor indivizi asociali, le sunt asociate nume de procurori si de judecatori, uneori la cel mai inlt nivel.

Care ar fi logica dupa care un Cetatean/Intreprindere ar fi obligata sa finanteze prin taxe si impozite personalul corupt al Just-RO (cei condamnati, dar carora nu li s-au recuperat salariile nemeritat incasate) ori cei cu integritate afecata (dar nedovediti ca fiind coruti efectiv si deci doar pedepsiti diciplinar)?

Faptele verbosc singure:
1. De ce NU au unitatile M.Public un ECRIS pentru cauzele inregistrate? De ce nu ar putea fi acesta integrat ECRIS-ului IV al instantelor? De ce NU este integrat Ecris-ul ICCJ?
Asa ca sa vada tot justitiabilul (in baza unui UID alocat) tot mersul dosarului sau – pana la penitenciar. Actele de cercetare, sursele, si protectia acestora este una, dar secretizarea excesiva si lipsa de transparenta administrativa a institutiilor de justitie este alta si este criticabila prin vatamarea sa.
2. De este un HAOS urias in inregistraile (cu totul lipsite de trasabilitate) ale actelor dosarelor penale?
3. De ce nu exista aplicat sistemul COD DE BARE pe actele dosarului penal pentru asigurarea unei trasabilitati indubitabile?
4. De ce NU semneaza PROCURORII cu Semnatura Electronica INDIVIDUALA (MARCATA TEMPORAL) actele pe care le introduc la dosar? Ca doar VORBIM de TERMENE pe ORE!
5. De ce NU exista un sistem electronic de management al Documentelor parchetelor , cu semnatura si marca temporala integrata (sub acreditarea Directoratului Comisiei)?
6.De ce se schimba numere dosarelor la transferul intre Parchete (intre parchet si Politia Judiciara) dar si intre Parchete si instante? Nu cumva a recomandat ALTCEVA MCV-RO?? Si inca demult!
7. De ce nu s-a asigurat infrastructura de transfer electronic a dosarelor intre unitatile de Parchet si intre acestea si instantele de judecata, sub sanctiunea pedepselor disciplinare (fara rabat) in cazul incalcarii porcedurilor de transfer?
6. De ce nu exista un sistem de acreditare (cu certificarea calitatii) unitatilor de Parchet? Si nici pentru cele ale Autoritatii Judecatoresti.
Fluxurile interne sunt total diferite (de la o unitate la alta) ca efect al lipsei standardizarii, si prin urmare supuse unei stari de haos aleatorii.
7. De ce nu s-a prevazut in Noul Codul de Procedura (civila/penala) obligatia exitentei la dosar a fisei de proceduri a Autoritatii judiciare, la care sa se ataseze obligatoriu sub sanctiunea nulitatii, jurnalul informatic al repartizarii spre cercetare/judecare a dosarelor?
Iata cum o operatiune administrativa ce priveste justitiabilul, este trecuta la Categoria “STRICT SECRET” de autoritatea judiciara RO, si nu cumva ea ascunde in fapt un vechi comportament de tip “Stalinist” in dirijarea dosarelor catre un anume rezultat prestabilit?

Mai nou, dupa mult timp, avem legiferata o raspundere personala in JUST-RO !
Si ce facem cu ea? Va fi aplicata practic?
CUM??
Si mai sunt multe altele …si toate pesistente.

POATE O ASTFEL DE STARE INSTITUTIONALA GENERA INCREDEREA CETATEANULUI/INTREPRIDERII?

Exista dubii serioase in acest sens si sunt, se vede, chiar intemeiate prin lipsa de interventie a autoritatii politico-administrative nationale.
Dar….cum spunea un distins coleg:
“In ape tulburi se prind pestii…”

Realitatea este ca suntem prea (sau tot mai) departe de cerintele MCV si ale Schengen. Si nu neaparat tehnic ci este vorba de aspectul comportamental institutional al refuzului schimbarii al rejectarii beneficiului tehnologiei, al alinierii la valorile reale Comunitare.
Oare de ce? Unii apreciaza ca starea este constient intretinuta. Cu o intentie de rezultat.

Totul pe fondul adancirii unei crize morale si financiare care va acutiza starea de coruptie si afectarea starii de integritate necesara persoanalului institutiilor nationale (inclusiv justitia).

Poate de aici si tupeul convingator al Dl. S.O.V….

Apoi nu inteleg de ce consilierii juridici trebuie sa plateasca mai mult decat magistratii in conditiile in care, cei din urma au de departe cele mai mici salarii, iar munca si raspunderea lor nu este deloc de neglijat.

Felicitari pentru initiativa, se ridica la valoarea momentului, insa din pacate… aceasta deosebire de tratament este jenanta, pentru ca nu se intelege ratiunea…

Din citirea art. 13 alin. 4.1 din OUG 69/2010 aflam ca “La încheierea contractelor de credit, beneficiarii (…) încheie convenţiile de fidejusiune în cadrul instituţiilor de credit”. E drept ca exprimarea legiuitorului nu este dintre cele mai fericite, dar cred ca sensul este acela ca se incheie contracte de fideiusiune intre beneficiari si institutiile de credit finantatoare pentru garantarea obligatiilor de restituire a creditului. Prin urmare, si astazi aceste contracte sunt titluri executorii.

Poate ca initiativa are in vedere situatia (extrem de probabila) in care institutia de credit executa garantia guvernamentala si nu se mai intereseaza de fideiusori. Dar in acest caz, statul se subroga in drepturile institutiei de credit si, prin urmare, preia si beneficiul fideiusiunii, care ramane titlu executoriu.

Este drept: ele nu “au valoare de inscrisuri autentice”, dar ma intreb ce ratiune are aceasta precizare (in afara de a include si aceasta forma de fideiusiune in categoria contractelor pentru care se solicita forma autentica, o categorie favorizata de Noul Cod civil)… Contractul de fideiusiune se poata incheia si prin inscris sub semnatura privata (art. 2282 NCC), dar nu pot decat sa presupun ca ratiunea legiuitorului (“pentru a nu genera costuri suplimentare beneficiarului de credit garantat”) se intemeiaza pe vreo practica (unele categorii profesionale au tendinta sa considere aceste practici “uzuri profesionale” in sensul art. 1 alin. (6) NCC) existenta in acest domeniu. Oare cine solicita beneficiarilor sa incheie “conventia de fidejusiune” in forma autentica?

Putem spune că asistăm la finalul carierei de magistrat al inculpatului Mihai Betelie?

Sunt curios dacă, pe lângă eliminarea din magistratură, se va aplica şi pedeapsa complementară a interdicţiei de a exercita profesia de comerciant?

Ce se va întâmpla cu procesele în care Betelie era procuror iar inculpaţii l-au acuzat că este corupt şi că a fabricat dosarele? Acele apărări vor fi credibile şi vor distruge dovezile admise.

Nu este acesta un caz care va răsturna toate procesele în care Betelie era reprezentantul Ministerului public? Vor ieşi atât nevinovaţii din puşcărie cât şi infractori periculoşi.

Un judecător trebuie să aibă grijă de anturajul în care se plasează şi sa tina cont de fenomenul iradierii prestigiului (sau infamiei).

De data aceasta, judecătorul s-a ales cu iradierea dezonoarei. În emisiune s-a discutat de politică, picanterii, inclusiv masturbare, fetişuri, mahalagisme, măscăreală de proastă calitate: în concluzie, anturaj prost.

Puţină atenţie la tovărăşiile pe care le ţineţi.

Eu îmi permit orice, eu sunt pamfletist.
Magistraţii nu.

“Hitler apără CEDO şi dreptul de protest al magistraţilor” – într-adevăr, ar fi un titlu care invită la seriozitate.

Semnalul dat de Asociaţia Procurorilor din România este că încălcarea legii de către magistraţi este “explicabilă”.

În continuare, APR apelează public la clemenţă pentru jud. Mihaela Lămîiţa Ciocea şi procuror Florin Roman în faţa Comisiei disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Înregistrarea şi evidenţa societăţilor comerciale nu se va îmbunătăţi cu NIMIC prin schimbarea sistemelor informatice.

Procedurile sunt dictate de lege, nu de sistemul informatic.

Legea 26/1990 şi Normele metodologice de ţinere a registrului comerţului reprezintă expresia unui formalism şi a unei inutilităţi extreme.

Constituirea unei societăţi comerciale şi modificarea ei ar trebui să fie proceduri care durează 5 minute.

Există multe probleme la ORC care, o dată rezolvate ar simplifica enorm procedurile:

- actul constitutiv (neopozabil terţilor chiar dacă ar fi publicat în MOF) – nu trebuie predat la ORC, este act intern al societăţii;
- ţinerea evidenţei asociaţilor de către ORC – inutilă
- dovedirea sediilor (contracte, titluri proprietate) – fără nicio finalitate practică
- acordul vecinilor – inutil
- prezentarea buletinelor, verificarea cazierului fiscal al asociaţilor, prezentarea specimenelor de semnătură, a declaraţiilor pe proprie răspundere, acceptarea mandatelor – inutile.
- contractele de cesiune, sunt acte interne;
- actualizarea actelor constitutive…
- indicarea inutilă a unei litanii de obiecte de activitate
- lipsa posibilităţii de plată instantanee, pe internet, cu card.

- trebuie să se renunţe la semnarea în original cu cerneală albastră a tuturor certificatelor, actelor, adreselor, etc. … acestea fiind înlocuite cu o adresă de validare pe internet, după modelul american.

Şi mai sunt multe altele…

Astfel s-ar elimina orice posibilitate de falsificare şi vor dispărea toate ştampilele.

ORC stă pe o arhivă cât un munte a cărui utilitate este zero.

Bineînţeles, dacă ar fi implementat sistemul de înregistrare al entităţilor comerciale din sistemul anglo saxon (sau al Europei de nord) ar dispărea cam 80% din personalul Registrului Comerţului – personal inutil după părerea mea.

Nu se vrea asta. Sistemul bugetar se autoprotejează şi are un instinct de autoconservare foarte puternic.

În plus, la ORC, din cauza formalismului extrem, există un trafic de influenţă şi o circulaţie a bacşişurilor înfloritoare.

Acest lucru dă naştere la o circulaţie de fonduri subterane care alimentează constant buzunarele unor slujbaşi vechi ai instituţiei.

Nimeni nu stă la ORC pentru salariu (poate doar portarul, femeia de serviciu şi doar câţiva cinstiţi răzleţi care se încăpăţânează să nu participe la cooperativă).

şi pe bună dreptate.

Cel mai mult ma deranjeaza dispretul afisat de unii functionari ai statului, inclusiv judecatori, care nu sint capabili si nici nu vor sa inteleaga un principiu elementar: ei sint platiti din bani publici (adica de cetateni), tocmai pentru a servi interesului public (adica pe cetateni)!

Intre Casa de Asigurări de Sănătate si ANAF exista de cativa ani niste protocoale in baza carora ANAF furnizeaza CNAS informatii cu privire la contribuabili. Nu am vazut textul protocoalelor, insa numarul acestora este mentionat in titlurile de creanta si cele executorii trimise catre debitori.

Participarea unui judecător la un miting ilegal nu este o măsură a integrităţii şi profesionalismului.

Măsura integrităţii unui judecător este întreaga “operă” de hotărâri judecătoreşti.

Iar asta nu se vede. Operele judiciare sunt secrete.

Astfel, este posibil ca in multe cauze, un justitiabil care “isi permite” sa solicite daune morale (pentru ca intr-adevar i s-a creat un prejudiciu moral) apare in ochii unor judecatori ca un simplu “jucator la loto” care isi incearca norocul, vazand in instanta de judecata o sursa de imbogatire.

Daca veti cauta pe Jurindex, veti gasi suficienta practica judiciara in materie in care instantele au respins capete de cerere privind acordarea daunelor morale strict pe considerentul ca nu s-a facut proba prejudiciului moral…

Or, este de notorietate ca atat in doctrina (recenta) cat si in practica instantei de la Strasbourg (chiar si la nivelul unor instante nationale) s-au facut aprecieri in sensul ca prejudiciul moral nu poate fi probat, iar sub acest aspect singura concluzie in acord cu practica CEDO este in sensul ca proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu, o asemenea solutie fiind determinata de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila. [in acest sens si sentinta civila nr. 283/27.01.2011 a Judecatoriei Resita]

Prin urmare, daca un judecator va avea pretentia sa-i facem proba prejudiciului moral, eu zic ca singura solutie ar fi sa recurgem la martori cu puteri supraomenesti care sa relateze instantei intensitatea sentimentelor traite in momentul in care am fost vatamati prin fapte ilicite ale altor persoane.

Revenind la speta prezentata in material, este evident ca fapta ilicita a existat, pentru aceasta pronuntandu-se chiar o condamnare, insa motivarea instantei de recurs este intr-adevar neconvingatoare cu privire la neacordarea daunelor morale si ajungem la o alta problema majora, sanctionata in repetate randuri de CEDO si anume, motivarea necorespunzatoare (abstracta) a hotararii judecatoresti in pofida obligatiei impuse de art. 6 din Conventie. [v., inter alia, cauza Suominen c. Finlandei]

De asemenea, in speta nu ar fi trebuit ignorate nici hotararile CEDO pronuntate in cauze impotriva Romaniei, in care Curtea a constatat violari ale art. 6 din Conventie tocmai pentru refuzul statului ori neindeplinirea obligatiei pozitive de a constrange prin mijloace legale (efective) un particular sa puna in executare o hotarare judecatoreasca definitiva.

Si, raportat tot la aceasta jurisprudenta europeana, vom observa ca in prea putine cauze Curtea a considerat ca este suficienta doar constatarea violarii art. 6, fara a dispune si acordarea unor satisfactii echitabile pentru disconfortul, incertitudinea, neincrederea in eficienta sistemului judiciar, create prin neexecutarea unei hotarari judecatoresti.

In consecinta, am convingerea ca orice persoana care obtine o hotarare judecatoreasca definitiva prin care-i sunt recunoscute anumite drepturi, sufera un prejudiciu moral constand in stari de inferioritate, umilinta, incertitudine, neincredere, in momentul in care constata ca desi are o hotarare favorabila, aceasta nu este respectata, nu este pusa in executare, si cu atat gravitatea este mai mare cand nerespectarea unei hotarari judecatoresti provine din partea statului…

Andrei PAP

Nu vreau sa par carcotas, dar in Uk compania se infiinteaza efectiv intr-o singura zi si daca nu ai nevoie de cod TVA poti lucra.

Probabil ca nu este treaba registrului de companii sa verifice actele ci doar sa le inregistreze. In tarile ficiente juridic si economic, precum SUA sau UK, infiintarea unei companii este rapida pentru ca exista sisteme mult mai eficiente si simple de a controla abuzurile. Totul acolo s-a mutat pe dificultatea de a deschide conturi bancare, pentru ca orice frauda implica bani, deci coturi. Pana la urma ce este important este cine controleaza un cont bancar nu cine apare ca actionar sau asociat (care oricum nu au responsabilitate, ci mai degraba directorul/administratorul care se ocupa de administrarea). Fraudele se fac prin administrarea/conducerea unei firme nu prin infiintarea ei (chiar dificila).

Aceasta evolutie de la verificare la simpla inregistrare s-a produs deja in zona de inregistrare marci.

Are mare legătură cu ce vorbeam deunăzi despre fiscalizarea contribuţiilor sociale: http://www.juridice.ro/181204/fiscalizarea-contributiilor-sociale.html

Iată cum CASA DE PENSII şi-a început “colaborarea” cu ANAF, făcând schimb de date privind persoanele aflate în cele două evidenţe care curând vor fi una singură. Ceva similar se va întâmpla şi la Casa de Asigurări de Sănătate (FNUASS).

Sunt de părere că la faza aceasta avocaţii scapă, dar tot trebuie să facă într-un fel dovada că sunt asiguraţi în Sistemul Propriu Unic şi Autonom de Asigurări Sociale al Avocaţilor (S.P.U.A.A.S.A), gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor şi de filialele acesteia.

Cum foarte mulţi avocaţi au primit sau vor primi astfel de invitaţii, ar fi de dorit ca personalul CAA să pregătească fie un format standard de adeverinţă (preferabil electronic, cât mai puţin birocratic), fie să facă direct schimb de date cu ANAF privind persoanele aflate în evidenţă. Altfel, ne-am putea trezi cu sancţiuni contravenţionale.

Vestea proastă este mai cu seamă pentru alte profesii liberale, însă nu tocmai independente, respectiv pentru toţi care au o “uniune”, sau “ordin” şi dispun de autorizaţie administrativă de funcţionare (structură fiscală de PFA), care percep “onorarii”, dar nu au Sistem Propriu de Pensii (şi nu au decât Avocatura şi Cultele). Mă refer la: arhitecţi, experţii de tot felul, consultanţii fiscali, fotbaliştii profesionişti, şi de ce nu… la avocaţii alternativi din Barourile lui Pompiliu Bota.

Toţi aceştia care nu pot dovedi că sunt asiguraţi într-un sistem neintegrat în sistemul public de pensii vor trebui să se asigure şi să înceapă (în sfârşit) să achite contibuţii în sistemul public!

la cum decurg insa lucrurile, atitudinea din ce in ce mai sfidatoare a magistratilor fata de avocati, probabil ca nu conteaza ce au acestia de zis.

oricum trebuie remarcat ca s-au sesizat cu aceasta problema, ca noul cod civil, a venit ca o pleasca. cum se (ne) vom descurca cu el … urmatorii 50 de ani o sa aduca clarificari.

in schimb, printam tipizate de contracte si delegatii desi sunt numeroase cazurilein care acestea sunt depasite ca si continut iar acum invatam avocatii sa isi faca carti de vizita. Este exact ca dezbaterea despre sexul ingerilor din timpul asediului Constantinopolului.

meseria asta se duce la vale si noi dezbatem carti de vizita. Si nu ma refer la Baroul Dolj, nu fac parte din el. Este doar un prilej sa postez problema