Modificari importante pentru specialistii in insolventa
16 februarie 2010 | JURIDICE.ro, Mircea GROSARU
Intrata in vigoare la mijlocul lunii ianuarie a acestui an, Legea nr. 381/2009 dar si mai vechea Lege nr. 85/2006, produce efecte si asupra OUG nr. 86/2006, privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, astfel ca, printr-o initiativa legislativa am solicitat modificarea unor articole din ordonanta sus-mentionata. Initiativa a primit aviz favorabil din partea Guvernului, a Consiliului legislativ si a trecut prin Comisia juridica a Senatului, ajungand la Camera deputatilor, ca si camera decizionala sub nr. PLx 594/2009, cu termen de discutii pe ordinea de zi din 16 februarie 2009.
Cum insa modificarile sunt necesare si din prisma altor realitati ale organizarii profesiei de practician in insolventa, cu siguranta ca acest termen va fi prelungit pentru discutii si puncte de vedere noi ale UNPIR, Ministerul Justitiei si ale Comisiei europene, prin care au fost solicitate masuri de reducere ale termenelor de judecata, ce ar decurge din accelerarea procedurilor in materie de insolventa, dovedite dealtfel de practica judiciara a fi deosebit de greoaie.
Personal, consider ca unul din motivele pentru care procedura este ingreunata, iar de multe ori blocata, il reprezinta pozitia inflexibila a Ministerului Finantelor, reprezentati prin Agentiile locale de Administrare fiscala, care fie ca nu pot lua decizii singuri, asteptand „puncte de vedere” de la centru, ca sa nu le numim „ordine” fie nu pot decide pentru ca nu au studiat dosarul si solicita termene la nesfarsit, pentru a se elucida de la sine situatia. Nu avem oare oameni de decizie ? Cred ca nu, pentru ca nu vor decat sa fie „acoperiti” de deciziile de foarte multe ori eronate sau lipsite de temei juridic ale „superiorilor” lor, a celor ce reprezinta institutia in procedura insolventei.
Desigur ca multi practicieni in insolventa citesc site-ul Juridice.ro si pot comenta diversele modificari aduse ordonantei aflate in vigoare si ar fi de preferat acum, cat mai repede, pana cand noile modificari legislative nu produc efecte nedorite asupra actualelor profesii reglementate de legislatia insolventei.
Ma voi opri insa asupra unei propuneri mai vechi, care din diverse motive pe care le voi explica in cele ce urmeaza, au produs efecte asupra bunului mers al practicii judiciare in materie de insolventa si se refera la eliminarea inginerilor din categoria celor care pot accede in profesie, prin examen de admitere.
Desigur ca, dupa principiul neretroactivitatii legii, sau „lex non est trahenda ad praeteritum” si dupa o perioada in care la inceputurile ei, profesia a avut nevoie de practicieni in insolventa sau de lichidatori cum erau numiti acestia, proveniti din categoria „fara examen” din cadrul inginerilor de la fostele FPS-uri, acum lucrurile au evoluat, iar in cadrul facultatilor de drept sau de economie se studiaza procedura falimentului, acesta fiind chiar obiect de examen.
Este just, atata timp cat orice meserie se invata din facultate.
Din practica, nu de putine ori limbajul judecatorului-sindic era diferit de cel al practicianului in insolventa, inginer, care inginer chiar daca nu gresea, pentru ca procedura era respectata, intelegea mult mai greu limbajul juridic sau mecanismul economic al procedurii insolventei, pentru ca nu studiase asa ceva in facultate. Ce cunostea el era doar procedura, pe care este obligat de a o cunoaste orice persoana care se prezinta in fata instantei, cu atat mai mult cu cat reprezinti in egala masura interesul creditorilor si a debitorului, ca organ abilitat care aplica o procedura.
Si daca totusi a fost asa, a fost o discriminare pozitiva fata de categoria de absolventi de politehnica, indiferent de cum se numea ae si cu atat mai mult discriminatoare pentru alte categorii de absolventi de studii superioare, precum medicina, arhitectura, matematici, limbi straine, etc, care nu beneficiau de aceasta discriminare pozitiva.
Incepand cu anul 2007, dupa intrarea in Uniunea Europeana, parca si legislatia europeana ne-a mai clarificat ideile, in sensul ca in nici o tara a Uniunii nu exista ingineri care sa acceada intr-o asemenea profesie si ne punem firesc intrebarea ce facem cu libera circulatie a profesiilor in perspectiva in care profesionitti din Romania vor opera si in alte tari ale Uniunii Europene si invers.
La toate acestea, daca adaog si faptul ca o mare parte din deputatii mandatului trecut erau ingineri, unii dintre ei chiar foarte buni, poate o asemenea initiativa legislativa, venita din partea unui bun cunoscator al realitatii din instantele de judecata, li s-a parut cel putin o ofensa adusa breslei din care faceau parte…si nimic nu mai am de adaugat, decat ca „imperititia culpae adnumeratur”.
Toate aceste considerente anterioare sunt sustinute si de crearea sectiilor specializate de insolventa la nivelul Tribunalelor din razele Curtilor de apel, prevedere care va intra in vigoare la 1 ianuarie 2011, in conformitate cu prevederile OG nr. 1/2010.
Iata ca aceasta masura cel putin o consider justa si asteptata atat de judecatorii-sindici cat si de specialistii in insolventa din tara noastra, pentru o profesie care a castigat teren in tara noastra si nu numai, mai ales acum in periaoada in care Romania are nevoie atat de specialisti cat si de o legislatie simpla si elastica pentru eliminarea de pe piata interna a firmelor neperformante.
Celelalte propuneri de modificare a OUG nr. 86/2006, privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, le anexez prezentelor considerente de ordin teoretic, in speranta ca voi selecta multe propuneri pertinente care le pot insusi chiar ca si amendamente la actuala initiativa legislativa.
>> Propuneri
Mircea GROSARU, deputat
Comisia juridica, de disciplina si imunitati
