Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
3 comentarii

Despre intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona
27.02.2010 | JURIDICE.ro, Bogdan MANOIU

JURIDICE - In Law We Trust

La 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană a intrat într-o nouă fază a existenţei sale ca şi entitate politică, economică şi socială prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Avem toată încrederea că prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană se pregăteşte să devină mai eficientă, raportat la provocările mondializării, şi mai democratică, raportat la reprezentarea intereselor cetăţenilor săi.

Tratatul de la Lisabona modifică raportul de putere dintre principalele instituţii ale Uniunii Europene, Comisia, Consiliul şi Parlamentul. Parlamentul European obţine mai multe puteri prin cvasi-generalizarea procedurii de co-decizie, care devine procedura ordinară de formulare a politicilor comune, prin rolul decisiv în adoptarea bugetului Uniunii Europene, ca şi prin validarea titularilor funcţiilor nou-create sau existente din arhitectura instituţională a UE. Astfel, cei doi co-legislatori, Parlamentul şi Consiliul, deţin acum roluri echilibrate în aprobarea bugetului general al UE şi a cadrului financiar multianual. Cele două instituţii europene vor stabili împreună toate cheltuielile, distincţia anterioară dintre cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii fiind eliminată potrivit Tratatului.

Graţie Tratatului de la Lisabona, statele membre vor vota în Consiliul Uniunii Europene prin procedura majorităţii calificate în aproape toate domeniile. Astfel, o decizie nu mai poate fi blocată de un singur stat, iar recursul la unanimitate devine o excepţie. Începând cu 2014, şi în mod excepţional din 2017, un act legislativ european va fi adoptat în Consiliu prin votul a 55% din statele membre, reprezentând 65% din populaţia de cetăţeni europeni.

În ceea ce priveşte rolul Parlamentelor naţionale în arhitectura instituţională a Uniunii Europene, merită menţionat faptul că acestea vor dobândi dreptul de a contesta un proiect legislativ al Comisiei dacă acesta este contrar principiului subsidiarităţii. Practic, elementul de noutate este că toate proiectele de acte legislative şi non-legislative ale instituţiilor europene iniţiatoare vor fi transmise parlamentelor naţionale, acestea urmând a le verifica şi a se pronunţa cu privire la respectarea principiului subsidiarităţii. Ca şi consecinţă a rolului întărit atribuit Parlamentelor naţionale în arhitectura europeană, se poate anticipa o colaborare şi o coordonare inter-parlamentară consolidată la nivelul Statelor Membre.

Tratatul de la Lisabona nu aduce numai modificări de ordin general, valabile pentru întregul complex instituţional al UE, ci şi de ordin specific, legate de politicile comune. Examinarea şi luarea în considerare a acestor modificări este de natură să sprijine efortul politic la nivel naţional, orientat către asigurarea dezvoltării sustenabile a României. Ca atare, clasa politică din România, şi în special clasa guvernamentală, ar trebuie să ţină cont de următoarele:

Tratatul recunoaşte existenţa unor noi provocări la adresa Uniunii, între care se detaşează asigurarea unei dezvoltări sustenabile în condiţiile combaterii schimbărilor climatice şi funcţionării corecte a sistemelor economice naţionale, în special a pieţelor financiare.

În privinţa politicii comerciale comune, competenţa exclusivă comunitară se extinde asupra întregului domeniu al comerţului internaţional al UE, prin includerea tuturor tipurilor de servicii, a aspectelor comerciale care ţin de drepturile de proprietate intelectuală, şi a investiţiilor străine directe. Se extinde rolul Comisiei Europene, aceasta devenind singurul negociator al UE pentru toate tipurile de acorduri cuprinzătoare de comerţ şi investiţii.

În cadrul Politicii Agricole Comune,  Parlamentul European (PE) va căpăta rol de codecizie (alături de Consiliu) în ce priveşte legile de bază care guvernează PAC (ex. regulamente privind viitoarea reformă PAC şi viitorul buget PAC, bunăstarea animală, siguranţa alimentelor).

În ceea ce priveşte normele care vizează concurenţa necesară funcţionării Pieţei interne, acestea reprezintă una din competenţele exclusive ale UE, reglementată în prezent în Tratatul privind funcţionarea UE. Aceasta implică ajutoarele de stat, care nu conţin modificări de esenţă faţă de vechiul tratat în privinţa fondului dispoziţiilor care reglementează ajutoarele. Tratatul de la Lisabona introduce totuşi un paragraf nou care prevede posibilitatea Comisiei de a adopta regulamente privind categoriile  de ajutoare de stat exceptate de la procedura de pre-notificare, categorii  de ajutoare stabilite insa de Consiliu.

Departamentul pentru Afaceri Europene, în calitatea sa de coordonator principal al procesului de elaborare a poziţiilor naţionale la nivel comunitar, devine principalul garant al respectării şi implementării dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona la nivel naţional. Departamentul a urmărit instituirea unor mecanisme interne eficiente, destinate transpunerii directivelor comunitare şi asigurării cadrului de aplicare directă a regulamentelor şi deciziilor comunitare, dar şi eliminării eventualelor elemente contrare cerinţelor obligatorii europene din actele normative promovate de autorităţile administraţiei publice care nu au ca scop declarat armonizarea legislativă (acele acte „cu relevanţă comunitară”).

Provocarea majoră pentru România în contextul ratificării Tratatului de la Lisabona este necesitatea consolidării  sistemului de coordonare pentru afacerile europene, în sensul adaptării la principalele modificări aduse de acesta. O modificare esenţială este cea de formalizare a dimensiunii parlamentare în procesul de coordonare şi decizie. În acest sens, Parlamentul trebuie să-şi stabilească propria structură conformă cu Tratatul de la Lisabona pentru a putea fi integrată ulterior în Sistemul Naţional de Coordonare, iar Departamentul pentru Afaceri Europene este pregătit şi doreşte să vină în întâmpinarea forului legislativ .

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a determinat si unele dificultăţi, respectiv eforturi de soluţionare a unor aspecte problematice generate, pe de o parte, de lipsa unor dispoziţii tranzitorii pe anumite materii în care este prevăzută adoptarea ulterioară a unor reglementări, iar pe de altă parte, de lipsa consensului între instituţiile europene privind modul de aplicare a unor dispoziţii din Tratat, respectiv întârzieri în conturarea unui sistem clar de cooperare între aceşti actori în aplicarea Tratatului.

Astfel, un exemplu deosebit de relevant este cel privind competenţele delegate Comisiei Europene printr-un act legislativ, de a adopta acte nelegislative, cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale din actele legislative adoptate de cei doi co-legislatori europeni (Parlamentul şi Consiliul). De asemenea, un alt exemplu grăitor este cel al competenţelor de executare conferite Comisiei, şi în anumite cazuri – Consiliului,  prin actele juridice obligatorii ale Uniunii Europene, potrivit Tratatului.

Considerăm că transformările aduse de Tratatul de la Lisabona contribuie la eficientizarea procesului decizional comunitar şi creează un cadru în care cooperarea şi negocierea între Statele Membre, în special în formaţiunile Consiliului UE, devin un imperativ. Pentru a reuşi în ceea ce-şi propune, România va trebui să folosească deschiderile create de Tratatul de la Lisabona în interacţiunea cu celelalte state membre şi să valorifice în sensul intereselor sale noile atribuţii ale instituţiilor comune, Comisia şi Parlamentul European, dar şi pe cele ale Parlamentului naţional.

Obiectivul României rămâne şi în acest context acela de a deveni un beneficiar al integrării europene prin participare efectivă la procesul decizional european şi prin reflectarea, într-o măsură cât mai mare, în politicile publice formulate la nivel comunitar a intereselor sale de dezvoltare.

Din perspectiva României miza constă definirea unui model de dezvoltare coerent care să asigure reluarea creşterii economice cu respectarea obiectivelor de mediu şi incluziune socială, dar şi pregătirea pentru evitarea ca noi crize, de amploarea celei prezente, să se producă în viitor. Valorificarea deplină a oportunităţilor oferite de piaţa internă, îmbunătăţirea accesului la achiziţii publice, standardizarea, accesul la reţelele şi serviciile economiei digitale, dezvoltarea parteneriatelor public-privat în domeniul investiţiilor-cheie, precum şi utilizarea eficientă, adecvată şi oportună a ajutorului de stat pot contribui la imprimarea unui nou dinamism în ceea ce priveşte potenţialul de creştere la nivelul UE.

În ceea ce priveşte priorităţile României, acestea se circumscriu evoluţiilor la nivel comunitar, dar reflectă şi interesele punctuale naţionale, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu. Printre acestea, o importanţă deosebită o au măsurile privind intensificarea reformelor în domeniul sistemului judiciar, aderarea la Spaţiul Schengen în martie 2011, accentuarea măsurilor de consolidare fiscală în vederea aderării României la zona euro în 2014/2015, integrarea aspectelor legate de schimbările climatice în principalele politici naţionale, securitatea aprovizionării şi dezvoltării infrastructurii energetice prin intermediul proiectelor strategice (Nabucco, bursa regională de energie, conducta pan-europeană de transport petrolier).

În încheiere, doresc să mulţumesc participanţilor la această conferinţă, precum şi Uniunii Juriştilor din România şi Societăţii Române de Drept Comunitar, pentru modul în care acestea au întâmpinat iniţiativa Departamentului pentru Afaceri Europene de a organiza această întâlnire pe care o consider foarte oportună. De asemenea vreau să subliniez din nou importanţa acestor dezbateri şi să va asigur de angajamentul Departamentului pentru Afaceri Europene în vederea asigurării unei „tranziţii” fluente către cadrul instituţional şi funcţional ce decurge din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Bogdan MANOIU
ministru, sef al Departamentului pentru Afaceri Europene

* * *

* material prezentat in cadrul conferintei Intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona

Secţiuni: Achiziții publice, Opinii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO