Consideratii privind suspendarea cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita cand debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire
16 martie 2010 | JURIDICE.ro, Gabriela PADURARIUPreliminarii
1. Potrivit prevederilor art. 405 alin. 2 C. pr. civ., termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita, rezultand ca un creditor poate cere executarea silita a obligatiei numai din momentul in care titlul ce urmeaza sa fie valorificat devine susceptibil de a fi pus in executare. Conform dispozitiilor art. 376 alin. (1) C. pr. civ.: ”Se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.”
Din coroborarea prevederilor legale mai sus mentionate cu dispozitiile art. 374 alin. (1) C. pr. civ., rezulta ca principiul este acela ca hotararile judecatoresti – principalele titluri executorii – dobandesc caracter executoriu in momentul ramanerii lor definitive, cu exceptia incheierilor executorii, hotararilor executorii provizorii si a altor hotarari prevazute de lege, care se executa fara formula executorie (hotararile in materie comerciale, hotararile pronuntate in litigii de munca etc.).
In cazul hotararilor judecatoresti executorii prevazute de art. 278 si art. 279 C. pr. civ. trebuie mentionat faptul ca acestea pot fi valorificate pe calea executarii silite si inainte de a fi ramas definitive [1].
De asemenea trebuie precizat faptul ca ”determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie trebuie sa tina seama, in cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, de specificul acestora si de reglementarile speciale in materie. Astfel, de pilda, deciziile de imputare dobandesc calitatea de titluri executorii…din momentul comunicarii lor. In cazul celorlalte titluri executorii, care nu se obtin in cadrul unei proceduri jurisdictionale, dreptul de a cere executarea silita ia nastere din momentul eliberarii sau intocmirii acestora.”[2].
2. Potrivit prevederilor art. 4051 si art. 4052 C. pr. civ., termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita este susceptibil atat de suspendare, cat si de intrerupere.
Vom analiza in prezentul studiu doar cazul de suspendare prevazut de art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ., intrucat apreciem ca in literatura de specialitate acest caz este sumar prezentat, chiar inexistent.
Potrivit art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.: ”Cursul prescriptiei se suspenda: (…) c) atata timp cat debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire.”
Dar cum se realizeaza efectiv ”sustragerea veniturilor si bunurilor de la urmarire”?
Consideram ca aceasta operatiune prin care se incearca prejudicierea drepturilor creditorului se realizeaza prin diferite acte, cum ar fi: vinderea bunurilor mobile sau imobile apartinand debitorului catre terte persoane, prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare, contracte de donatie etc., ascunderea banilor debitorului proveniti din diverse operatiuni in alte conturi decat cele personale, pe numele altor persoane, prestarea unor servicii sau unor activitati comerciale fara sa existe forme legale de angajare, de colaborare sau o activitate autorizata, deci munca ”la negru”, sau orice alte acte incheiate de catre debitor care ar putea sa conduca la micsorarea patrimoniului acestuia.
”Astfel, renuntarea la o succesiune ori la un legat constituie o miscorare a patrimoniului, ceea ce inseamna ca o asemenea renuntare poate fi atacata prin actiune pauliana, avand in vedere ca succesiunile si legatele se dobandesc de plin drept de catre mostenitorii legali si legatari din momentul deschiderii succesiunii, fara sa fie necesata acceptarea. Desigur, daca mostenitorul renunta la succesiune, titlul sau de mostenitor se desfiinteaza retroactiv.” [3].
3. Legiuitorul retine, prin prevederile art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ., existenta unui caz specific intemeiat pe atitudinea culpabila a debitorului care, in vederea prejudicierii creditorului si pentru a-si proteja patrimoniul, isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire.
Este firesc ca si o asemenea imprejurare, independenta de vointa creditorului, sa determine o suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.
Suspendarea cursului prescriptiei cand nu exista o ipoteca constituita asupra bunurilor
4. Din analiza acestui caz de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita consideram ca legiuitorul a avut in vedere acele situatii in care, data fiind iminenta unei posibile executari silite – ce va urma dupa judecarea unei actiuni civile, comerciale, penale etc. – impotriva debitorului, acesta incearca sa isi puna la ”adapost” bunurile, prin instrainarea lor catre terti pentru a nu putea fi identificate si indisponibilizate prin luarea unei ipoteci sau unui sechestru [4], in cazul bunurilor imobile sau a bunurilor mobile, sau prin poprire asiguratorie [5].
Deci legiuitorul, in cuprinsul art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ., a avut in vedere doar acele situatii in care inca nu s-au indisponibilizat bunurile si/sau veniturile debitorului prin luarea masurilor asiguratorii.
Trebuie mentionat faptul ca un creditor chirografar, spre deosebire de creditorul ipotecar, gajist [6] sau privilegiat, va putea urmari numai acele bunuri care se afla in patrimoniul debitorului sau la data cand creanta impotriva acestuia a devenit exigibila.
Creditorul chirografar este considerat ”fratele mai sarac” al creditorului ipotecar, gajist sau privilegiat. Orice fluctuatie a activului si pasivului patrimonial al debitorului sau ii poate influenta realizarea creantei.
Din aceasta cauza, cat timp creanta nu este exigibila, creditorul poate fi pacalit de debitorul sau care este liber sa incheie cu tertii acte juridice prin care sa-si micsoreze in mod deliberat averea.
La baza acestei actiuni de ”sustragere a veniturilor si bunurilor de la urmarire” se afla ”un element psihologic si anume, tendinta debitorului aflat in dificultate de a incheia acte juridice cu tertii fie pentru a prejudicia creditorii fie pentru a avea un profit in viitor.”[7].
Dar creditorul pacalit are la dispozitie actiunea pauliana [8] (revocatorie) prin care poate solicita revocarea actelor juridice – fie ca sunt cu titlu oneros, fie ca sunt cu titlu gratuit – incheiate de catre debitor in frauda intereselor lui, in baza dispozitiilor art. 975 C. civ. [9]. Cu alte cuvinte, actul juridic incheiat de catre debitor cu tertul contractant va fi inopozabil creditorului.
Pentru exercitarea actiunii revocatorii este necesar ca actul debitorului sa fi cauzat o dauna creditorului si sa fi fost fraudulos. Actul respectiv trebuie sa-l faca pe debitor insolvabil ori sa-i mareasca insolvabilitatea.
De exemplu: un debitor, in scopul de a-si frauda creditorii, se lasa actionat in judecata de fosta sotie si accepta sa-i plateasca o pensie exagerata, pentru copilul incredintat ei; vinde in mod fictiv elementele importante ale patrimoniului sau, face donatii nesabuite unor copii abandonati etc.
Deci prin actiunea pauliana (revocatorie) creditorului ii este conferit dreptul de a impiedica pe debitor sa-l prejudieze prin acte frauduloase, prin acele acte incheiate cu tertii, indreptate impotriva intereselor sale.
In cazul in care creditorul, detinator al unui titlu executoriu, afla ca debitorul si-a provocat starea de insolvabilitate prin instrainarea bunurilor mobile si imobile, acesta va introduce actiunea revocatorie prin care va cere instantei anularea transferurilor frauduloase si readucerea bunurilor in patrimoniul debitorului. Termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii revocatorii curge de la data incheierii de catre debitor a actului facut in frauda creditorului sau, dupa caz, de la data la care creditorul afla de incheierea actului fraudulos. Totodata, prescriptia dreptului de a cere executarea silita va incepe sa curga de la data nasterii dreptului de a cere executarea silita [10], iar cursul ei va fi suspendat de la data incheierii actului in frauda creditorului si pana la readucerea bunurilor in patrimoniul debitorului. Dupa obtinerea unei hotarari irevocabile, pronuntata in actiunea revocatorie, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Cazul de suspendare prevazut de art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ. nu opereaza cand bunul este deja indisponibilizat printr-o masura asiguratorie
5. Este foarte important de precizat ca acest caz de suspendare nu intervine in situatia in care creditorul are deja instituita in favoarea sa o ipoteca legala [11], un sechestru judiciar, un sechestru asigurator mobiliar sau imobiliar, sau o poprire asiguratorie [12], masuri luate in cursul judecarii cauzei prin care s-a stabilit in sarcina debitorului plata unei obligatii.
In privinta ipotecii trebuie mentionat faptul ca aceasta confera creditorului ipotecar o prerogativa speciala care se numeste drept de urmarire. Daca debitorul unei obligatii garantata cu o ipoteca instraineaza imobilul ipotecat, aceasta instrainare nu zadarniceste eficacitetea drepturilor creditorului ipotecar. El va avea posibilitatea, in caz de neplata a creantei sale stabilita prin titlu, sa urmareasca imobilul si sa ceara scoaterea lui la vanzare indiferent de persoana proprietarului. Solvabilitatea debitorului care a constituit ipoteca sau asupra caruia s-a luat inscriptia ipotecara nu are importanta pentru creditorul ipotecar. El este si ramane garantat cu imobilul, indiferent daca imobilul ramane in proprietatea debitorului sau trece in patrimoniul unui tert. Acesta este intelesul regulii res, non persona debet [13].
Fiind un drept real accesoriu, ipoteca insoteste dreptul de creanta principal, corelativ obligatiei pe care o are debitorul fata de creditorul ipotecar, a carui soarta o impartaseste integral. Ea nu este un drept real dezmembrat, proprietarul continuand sa detina toate atributele si avantajele proprietatii. Aceasta garantie reala acorda titularului sau un drept de urmarire a bunului ”in orice mana ar trece” si un drept de preferinta satisfacerii creantei sale fata de ceilalti creditori [14].
Pe langa acest drept de urmarire creditorul urmaritor mai are si un alt drept, specific ipotecii: in calitatea sa de creditor ipotecar el are o cauza legitima de preferinta fata de ceilalti creditori la distribuirea pretului realizat din vanzarea imobilului ipotecat. Din acest pret creditorul poate pretinde sa fie platit inaintea creditorilor chirografari. Aceasta prerogativa derogatorie de la dreptul comun se numeste drept de preferinta [15].
6. S-au intalnit cazuri in care instanta penala a instituit masura sechestrului asigurator [16] asupra bunurilor inculpatulului, luandu-se si inscriptia ipotecara [17] pentru imobilul ce a fost astfel indisponibilizat, facandu-se in acest sens mentiunile corespunzatoare in cartea funciara, dar, desi imobilul a fost sechestrat legal din dispozitia unei instantei penale, acesta a fost ulterior vandut de sub sechestru.
Pe langa faptul ca debitorul (fostul inculpat din dosarul penal in care s-a dispus masura sechestrului) prin aceasta vindere de sub sechestru nu a reusit sa-si puna la ”adapost” imobilul ipotecat legal, acesta a mai savarsit si o noua fapta penala, respectiv vanzarea de sub sechestru, fapta prevazuta si pedepsita de art. 244 C. pen. [18]. In acest caz ”vanzarea de sub sechestru” nu-l va prejudicia deloc pe creditorul obligatiei garantata cu ipoteca legala intrucat, potrivit prevederilor art. 1790 C. civ.: ”Creditorii care au un privilegiu sau o ipoteca inscrisa asupra unui imobil il urmaresc in orice mana ar trece.”
Mai mult, datorita garantiei pe care o constituie ipoteca legala si care ii asigura dreptul de urmarire asupra imobilului ipotecat, chiar aflat in mana terilor dobanditori, creditorul poate executa silit oricand, in interiorul termenului de prescriptie, obligatia stabilita prin titlu si garantata cu ipoteca inscrisa in cartea funciara, fara sa mai aiba nevoie de o revocare a ”vanzarii de sub sechestru”, nemaifiind necesara readucerea bunului in patrimoniul debitorului, in situatia data nefiind aplicabil cazul de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita prevazut de art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.
Concluzii
7. Suspendarea va produce, in cazul analizat la punctul 4 din prezentul studiu, efecte similare cu cele determinate de suspendarea prescriptiei dreptului la actiune. Ea va conduce la sistarea executarii silite atat timp cat dainuie cauza care a determinat suspendarea. Dupa incetarea cauzei de suspendare, termenul de prescriptie isi reia cursul, luandu-se in considerare si timpul scurs inainte de suspendare.
Data fiind diferenta dintre cele doua cazuri analizate mai sus – existenta sau inexistenta unei masuri asiguratorii luata asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului –, in situatia creditorului chirografar, detinator al unei creante certe, lichide si exigibile (si de regula nascuta anterior actului impotriva caruia se introduce actiunea revocatorie), acesta, dupa ce va obtine in instanta anularea actului ilicit, va putea oricand sa inceapa (sau reinceapa) executarea silita impotriva debitorului, invocand cu succes aceast caz de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, prevazut de art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.
In schimb, creditorul ipotecar va putea cere (sau continua) executarea silita impotriva debitorului, in acest caz nefiind aplicabila cauza de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita prevazuta de art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ. in conditii de transparenta.
[1] Art. 377 C. pr. civ.:
”Sunt hotariri definitive:
1. hotararile date in prima instanta, potrivit legii, fara drept de apel;
2. hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata;
3. hotararile date in apel;
4. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
Sunt hotarari irevocabile:
1. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate;
2. hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotararile date in apel, nerecurate;
4. hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
5. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.”
[2] I. Les, Tratat de drept procesual civil, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 864
[3] Fr. Deak, Mostenirea legala, Editura Actami, Bucuresti, 1994, p. 42
[4] Sechestrul judiciar este reglementat de prevederile art. 598-601 C. pr. civ. Pentru explicatii referitoare la sechestrul asigurator, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general sau fiinta obligatiilor civile, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 347: ”sechestrul asigurator, reglementat prin dispozitiile art. 591-596 C. pr. civ., ce consta in indisponibilizarea de catre instanta sesizata cu cererea principala, la cererea creditorului reclamant, a unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului, parat in acel proces, ce se afla la el sau la un tert, pentru ca la nevoie, sa poata fi vandut silit spre realizarea creantei reclamantului daca, dupa momentul in care a castigat procesul, debitorul nu executa de bunavoie obligatia. Valorificarea bunurilor sechestrate va putea avea loc numai dupa ce creditorul a obtinut titlul executoriu.”
[5] L. Pop, op. cit., p. 347: ”Poprirea asiguratorie reglementata de art. 597 C. pr. civ. cu trimitere la art. 592-595 C. pr. civ. consta in indisponibilizarea unor sume de bani, titluri de valoare (certificate de tezaur, actiuni sau obligatiuni la societati comerciale, obligatii de stat, titluri de credit) sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente, pentru ca ulterior, dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul sa-si poata realiza creanta.”
[6] Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei (art. 1685 C. civ.).
[7] P. M. Cosmovici, Drept civil. Drepturi reale. Obligatii. Codul civil, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, p. 327
[8] Trebuie amintit faptul ca actiunea paulina este de origine romana. Ea figureaza intr-un edict al pretorului Paulus. ”lulius Paulus a fost cel mai productiv dintre jurisconsulti dreptului clasic roman. Peste 2000 de fragmente din lucrarile sale (libri ad edictum si libri ad Sabimim) au fost utilizate la alcatuirea Digestelor lui Justinian.” (C. Stoicescu, Curs elementar de drept roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009)
[9] Art. 975 C. civ.: ”Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.”
[10] Art. 405 alin. (2) C. pr. civ.: ”Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita.”
[11] Dintre ipotecile legale prevazute de art. 1753 C. civ., este in vigoare in prezent ipoteca statului, a comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor manuitorilor de bani publici. In afara de aceasta ipoteca legala, mai exista urmatoarele ipoteci legale: ipoteca prevazuta de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste, publicata in Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 54/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 181 din 15 iulie 1994, ipoteca prevazuta de Decretul-Lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990 (art. 12), ipoteca prevazuta de art. 15 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, in redactarea Legii nr. 76/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 196 din 29 iulie 1994, ipoteca prevazuta de O.G. nr. 11/1996 (in prezent abrogata), ipoteca prevazuta de Codul de procedura fiscala (OG nr. 92/2003), ipoteca prevazuta de Legea locuintei nr. 114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, ipoteca legala (sau judiciara) prevazuta de art. 166 C. pr. pen.
[12] A se vedea nota de subsol nr. 5
[13 ] Res, non persona debet, adica garantia este incorporata in imobil.
[14] Art. 1746 C. civ.: ”Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii. Ipoteca este din natura ei nedivizibilã si subzistã in intregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecãrui si asupra fiecãrei portiuni din acele imobile. Dreptul de ipotecã se conservã asupra imobilelor in orice manã va trece.” A se vedea si art. 1057, art. 1062, art. 1719, art. 1790 si urm. C. civ.
[15] Art. 1722 C. civ.: ”Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferit celorlalti creditori, fie chiar ipotecari.” A se vedea si art. 1685, art. 1723 si urm. C. civ.
[16] Art. 163 C. pr. pen.: ”(1) Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.”
[17] Ipoteca trebuie inscrisa intr-un registru special deoarece numai asa devine opozabila fata de terti si se stabileste rangul ei de preferinta. Publicitatea ipotecii este reglementata de Codul civil in art. 1780 si urm., precum si de Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, titlul II, capitolul I.
[18] Art. 244 C. pen.: ”Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Daca fapta a fost savarsita de custode, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.”
