Luni, 15 martie, am participat la lansarea raportului Societatii Academice Romane (SAR) intitulat „ O evaluare a capacitatii CSM de a dezvolta si implementa standarde etice si de integritate”, aparut in presa si sub un titlu mai dinamic, „CSM, arbitru sau sindicat”. SAR isi propune, printr-o serie de 4 rapoarte secventiale sa evalueze tehnic eficienta practica a Mecanismului UE de Cooperare si Verificare in domeniul Justitiei. Demersul, prin caracterul sau sistematic si organizat, este unic in spatiul societatii civile, iar concluziile critice ale primului raport lasa sa se intrevada ceea ce probabil va fi o concluzie finala si anume ca prelungirea mecanismului de cooperare si verificare (MCV) si in 2011 este obligatorie pentru pastrarea unei minime presiuni pe autoritatile decizionale din justitie si a celor politice in directia continuarii eforturilor de modernizare.
Interventiile celorlalti judecatori invitati la aceasta lansare (plecand de la cea a d-nei judecator Lavinia Lefterache s-ar putea construi un intreg ghid practic de etica si integritate, de exemplu) au fost extrem de valoroase si regret faptul ca organizatorii nu au consemnat si publicat dezbaterile in jurul raportului, care nu ar fi facut decat sa sublinieze si mai mult rigoarea, corectitudinea iar uneori chiar indulgenta constatarilor si concluziilor puse in circulatie de SAR.
Voi incerca sa sistematizez, sa detaliez si sa explic obiectul interventiei mele.
In ce priveste concluzia SAR ca Consiliul Superior al Magistraturii este ineficient in sanctionarea disciplinara in sistemul de justitie am sugerat completarea datelor statistice din raport cu cele privind activitatea in domeniul disciplinar din 2009. Acestea releva o dinamica in evidenta crestere a activitatii CSM in domeniul disciplinar. Daca in 2008, potrivit statisticilor oferite de SAR (p. 6 din Raport) au fost promovate 17 actiuni disciplinare fata de magistrati, aplicandu-se tot 17 sanctiuni disciplinare, in 2009 au fost promovate 38 de actiuni disciplinare, aplicandu-se un numar 20 de sanctiuni, din care 6 excluderi din magistratura (Raport privind activitatea CSM in 2009). In 2008 a fost aplicata sanctiunea excluderii din magistratura in 3 cazuri.
Indiferent cum interpretam aceasta evolutie, ea descrie din punct de vedere statistic o precipitare in ultimul an a CSM-ului in a sanctiona abaterile disciplinare si o intarire a intrasigentei prin orientarea catre sanctiunea maxima. In ce ma priveste, acest bilant confirma ceea ce anticipam la inceputul anului (”2009-anul sindicalizarii judecatorilor“), si anume inasprirea atitudinii CSM fata de judecatori si procurori, in vederea realizarii unei „statistici” bune a sanctiunilor aplicate, sub presiunea opiniei publice si a mecanismului de cooperare si verificare. Ramane desigur de stabilit ce ar insemna eficienta CSM in aceasta materie si care este „statistica” sanctiunilor aplicate care ar putea duce la intarirea integritatii sistemului prin efectul preventiv si de descurajare. In plus, trebuie analizat in ce masura aceste sanctiuni sunt pronuntate prin hotarari consistente si daca sunt mentinute de ICCJ in recursul celor sanctionati, analiza ce ar putea spune cat din activitatea de sanctionare se datoreaza entuziasmului si exaltarii CSM si cat rigorii juridice.
Cu privire la refacerea procedurii de desemnare a unei propuneri de catre CSM pentru presedintia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca urmare a respingerii de catre presedintele Romaniei a propunerii d-nei Lidia Barbulescu, am constatat o atitudine „umila” si pripita a organismului menit sa garanteze independenta justitiei. Dincolo de persoane exista intotdeauna principii, iar rabatul de la acestea slabeste si compromite intotdeauna institutiile, in cazul nostru justitia, si mai putin indivizii. Potrivit legii, presedintele Romaniei poate refuza numirea in functia de presedinte al ICCJ a persoanei propuse de CSM doar motivat si „aducand la cunostinta Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.” Motivele pentru care s-a respins numirea unui fost presedinte al CSM, vicepresedinte al ICCJ, actualmente presedinte cu delegatie al ICCJ, intereseaza nu numai CSM-ul care a luat decizia, nu numai judecatorii care ar urma sa fie reprezentati ci si societatea romaneasca.
Mi-am exprimat nedumerirea cu privire la faptul ca CSM nu a facut cunoscute motivele acestei respingeri astfel cum ar fi trebuit comunicate de presedintie, d-na Ana Labus, membru CSM, prezent la dezbateri, aratand ca personal nu cunoaste ca aceste motive sa existe. Am reiterat ca doar asocierea corpului profesional al judecatorilor, in virtutatea caracterului de reprezentare a puterii judecatoresti pe care-l va indeplini potrivit legii presedintele ICCJ, la procedura de desemnare a unei propuneri ar fi garantat securizarea acesteia. Propunerea degajata de chiar puterea judecatoreasca s-ar fi bucurat de autoritate, legitimitate si reprezentativitate. Daca au existat motive de oportunitate legate de subtextul cerintelor comisiei europene in contextul mecanismului de verificare, acestea ar fi trebuit devoalate si dezbatute public, functia de sef al instantei supreme interesand societatea in ansamblu iar nu numai justitia.
Promovarea in functia de judecator la ICCJ a suscitat vii discutii, procedura aplicata in prezent de CSM, sub adapostul prevederilor incomplete ale legii, fiind netransparenta, neasigurand previzibilitatea criteriilor de departajare si dand impresia arbitrariului in alegerea finala a persoanelor. Frustrarea judecatorilor si procurorilor insisi fata de procedura obscura de promovare la instanta suprema sporeste in conditiile aparitiei unor informatii inca neverificate dar nici infirmate cu privire la posibilitatea ca finalul de mandat al CSM sa duca la promovari la ICCJ din interiorul acestuia. Personal sunt pentru inghetarea numirilor la ICCJ pe final de mandat al CSM – similar limitarii unor atributii ale Presedintelui Romaniei pe ultimele 6 luni de mandat -, suspiciunile si indoielile cu privire la calitatea si mai ales scopul promovarilor putand afecta ireparabil credibilitatea instantei supreme. Pentru ca nu exista vreo prevedere legala care sa oblige CSM-ul la un anumit comportament pe sfarsitul mandatului, singurele criterii de evaluare vor fi cele ce tin de asumarea unui standard de etica si integritate.
Una din concluziile importante ale raportului SAR afirma ca CSM-ul este confruntat cu tendinta de sindicalizare. In ce ma priveste, consider ca sindicalizarea CSM era inevitabila si va continua atat timp cat nu se vor gasi mecanisme alternative functionale pentru apararea drepturilor economice ale judecatorilor si procurorilor. Asociatiile profesionale ale magistratilor, organizate in cele din urma sub forma unor organizatii neguvernamentale, nu sunt recunoscute drept parteneri sociali si ca atare sunt lipsite de instrumentele eficiente pentru reprezentarea intereselor membrilor lor in contextul luarii unor decizii publice radicale care le afecteaza statutul material, fie ca vorbim de legea unitara de salarizare fie ca vorbim de legea unitara a pensiilor din sistemul public. Magistratii sunt situati in afara negocierilor si consultarilor din Guvern sau Parlament. “Aventurile” Uniunii Nationale a Judecatorilor si ale Asociatiei Magistratilor din Romania in acest sens, umilitoare, sunt cunoscute. CSM-ul devine astfel captiv presiunii exercitate dinspre corpul profesional, aflat in mod legitim in cautarea protectiei statutului sau material.
Ca efect chiar al legii, membrii CSM sunt revocabili, iar raspunderea lor este individuala fata de corpul electoral al judecatorilor sau procurorilor care i-au ales pe criterii de reprezentare a intereselor lor, asa cum sunt intelese in contextul politic si economic actual. Magistratii detin instrumente legale pentru responsabilizarea CSM-ului fata de interesele lor si au si demonstrat ca sunt dispusi sa le foloseasca.
Doar prin eliberarea de aceasta presiune CSM-ul ar putea fi redat integral scopurilor sale constituționale, gestiunea carierei magistratilor si apararea independentei justitiei, angajandu-si raspunderea nu nu mai fata de sistemul judiciar ci si fata de societatea romaneasca in ansamblu. Acest lucru nu se poate realiza decat prin crearea in interiorul justitiei a mecanismelor de autoreprezentare a intereselor economice, ceea ce ar face nenecesara interventia CSM. Incercarea, esuata, a aparitiei unor sindicate ale judecatorilor a fost subsumata acestui imperativ. Singura solutie actuala, in conditiile in care Curtea Constitutionala a validat interdictia pentru judecatori si procurori de organizare sindicala, este extinderea limitata, prin intermediul legislatiei, a drepturilor la consultare si de reprezentare specifice sindicatelor catre asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor. Recunoastrea pentru asociatiile profesionale a unor drepturi limitate, in special cele care definesc calitatea de partener social si obliga la consultarea lor in procesul decizional, nu ar aduce prejudicii nimanui, ar oferi posibilitatea corpului profesional al magistratilor sa-si apere in mod transparent si eficient drepturile cu caracter economic si ar elibera CSM-ul din starea de prizonierat inevitabila in care se afla si in care a evoluat pe tot parcursul anului 2009.
Daca Guvernul Romaniei, Ministerul Justitiei si Parlamentul, care detin dreptul de initiativa legislativa, doresc cu adevarat ca viitorul CSM sa-si inceapa mandatul sub auspicii diferite care sa nu-l expuna presiunii legitime a judecatorilor si procurorilor, sunt obligate sa promoveze rapid modificarea legislatiei si sa transforme asociatiile profesionale in instrumente recunoscute de stat si eficiente pentru apararea drepturilor economice ale magistratilor. Am speranta ca reprezentantii societatii civile prezenti la dezbaterea raportul SAR au inteles acest imperativ si vor sustine necesitatea modificarii legislatiei, pentru transferul reprezentarii “cvasisindicale” de la CSM la asociatiile profesionale, astfel incat sa se evite ca alegerile pentru viitorul CSM sa se desfasoare sub semnul populismului si a demagogiei, iar institutia ca atare sa fie repusa in albia sa constitutionala.
Luni, 15 martie, am participat la lansarea raportului Societatii Academice Romane (SAR) intitulat „O evaluare a capacitatii CSM de a dezvolta si implementa standarde etice si de integritate”, aparut in presa si sub un titlu mai dinamic, „CSM, arbitru sau sindicat”. SAR isi propune, printr-o serie de 4 rapoarte secventiale sa evalueze tehnic eficienta practica a Mecanismului UE de Cooperare si Verificare in domeniul Justitiei. Demersul, prin caracterul sau sistematic si organizat, este unic in spatiul societatii civile, iar concluziile critice ale primului raport lasa sa se intrevada ceea ce probabil va fi o concluzie finala si anume ca prelungirea mecanismului de cooperare si verificare (MCV) si in 2011 este obligatorie pentru pastrarea unei minime presiuni pe autoritatile decizionale din justitie si a celor politice in directia continuarii eforturilor de modernizare.
Interventiile celorlalti judecatori invitati la aceasta lansare (plecand de la cea a d-nei judecator Lavinia Lefterache s-ar putea construi un intreg ghid practic de etica si integritate, de exemplu) au fost extrem de valoroase si regret faptul ca organizatorii nu au consemnat si publicat dezbaterile in jurul raportului, care nu ar fi facut decat sa sublinieze si mai mult rigoarea, corectitudinea iar uneori chiar indulgenta constatarilor si concluziilor puse in circulatie de SAR.
Voi incerca sa sistematizez, sa detaliez si sa explic obiectul interventiei mele.
In ce priveste concluzia SAR ca Consiliul Superior al Magistraturii este ineficient in sanctionarea disciplinara in sistemul de justitie am sugerat completarea datelor statistice din raport cu cele privind activitatea in domeniul disciplinar din 2009. Acestea releva o dinamica in evidenta crestere a activitatii CSM in domeniul disciplinar. Daca in 2008, potrivit statisticilor oferite de SAR (p. 6 din Raport) au fost promovate 17 actiuni disciplinare fata de magistrati, aplicandu-se tot 17 sanctiuni disciplinare, in 2009 au fost promovate 38 de actiuni disciplinare, aplicandu-se un numar 20 de sanctiuni, din care 6 excluderi din magistratura (Raport privind activitatea CSM in 2009). In 2008 a fost aplicata sanctiunea excluderii din magistratura in 3 cazuri.
Indiferent cum interpretam aceasta evolutie, ea descrie din punct de vedere statistic o precipitare in ultimul an a CSM-ului in a sanctiona abaterile disciplinare si o intarire a intrasigentei prin orientarea catre sanctiunea maxima. In ce ma priveste, acest bilant confirma ceea ce anticipam la inceputul anului (”2009-anul sindicalizarii judecatorilor“), si anume inasprirea atitudinii CSM fata de judecatori si procurori, in vederea realizarii unei „statistici” bune a sanctiunilor aplicate, sub presiunea opiniei publice si a mecanismului de cooperare si verificare. Ramane desigur de stabilit ce ar insemna eficienta CSM in aceasta materie si care este „statistica” sanctiunilor aplicate care ar putea duce la intarirea integritatii sistemului prin efectul preventiv si de descurajare. In plus, trebuie analizat in ce masura aceste sanctiuni sunt pronuntate prin hotarari consistente si daca sunt mentinute de ICCJ in recursul celor sanctionati, analiza ce ar putea spune cat din activitatea de sanctionare se datoreaza entuziasmului si exaltarii CSM si cat rigorii juridice.
Cu privire la refacerea procedurii de desemnare a unei propuneri de catre CSM pentru presedintia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca urmare a respingerii de catre presedintele Romaniei a propunerii d-nei Lidia Barbulescu, am constatat o atitudine „umila” si pripita a organismului menit sa garanteze independenta justitiei. Dincolo de persoane exista intotdeauna principii, iar rabatul de la acestea slabeste si compromite intotdeauna institutiile, in cazul nostru justitia, si mai putin indivizii. Potrivit legii, presedintele Romaniei poate refuza numirea in functia de presedinte al ICCJ a persoanei propuse de CSM doar motivat si „aducand la cunostinta Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.” Motivele pentru care s-a respins numirea unui fost presedinte al CSM, vicepresedinte al ICCJ, actualmente presedinte cu delegatie al ICCJ, intereseaza nu numai CSM-ul care a luat decizia, nu numai judecatorii care ar urma sa fie reprezentati ci si societatea romaneasca.
Mi-am exprimat nedumerirea cu privire la faptul ca CSM nu a facut cunoscute motivele acestei respingeri astfel cum ar fi trebuit comunicate de presedintie, d-na Ana Labus, membru CSM, prezent la dezbateri, aratand ca personal nu cunoaste ca aceste motive sa existe. Am reiterat ca doar asocierea corpului profesional al judecatorilor, in virtutatea caracterului de reprezentare a puterii judecatoresti pe care-l va indeplini potrivit legii presedintele ICCJ, la procedura de desemnare a unei propuneri ar fi garantat securizarea acesteia. Propunerea degajata de chiar puterea judecatoreasca s-ar fi bucurat de autoritate, legitimitate si reprezentativitate. Daca au existat motive de oportunitate legate de subtextul cerintelor comisiei europene in contextul mecanismului de verificare, acestea ar fi trebuit devoalate si dezbatute public, functia de sef al instantei supreme interesand societatea in ansamblu iar nu numai justitia.
Promovarea in functia de judecator la ICCJ a suscitat vii discutii, procedura aplicata in prezent de CSM, sub adapostul prevederilor incomplete ale legii, fiind netransparenta, neasigurand previzibilitatea criteriilor de departajare si dand impresia arbitrariului in alegerea finala a persoanelor. Frustrarea judecatorilor si procurorilor insisi fata de procedura obscura de promovare la instanta suprema sporeste in conditiile aparitiei unor informatii inca neverificate dar nici infirmate cu privire la posibilitatea ca finalul de mandat al CSM sa duca la promovari la ICCJ din interiorul acestuia. Personal sunt pentru inghetarea numirilor la ICCJ pe final de mandat al CSM – similar limitarii unor atributii ale Presedintelui Romaniei pe ultimele 6 luni de mandat -, suspiciunile si indoielile cu privire la calitatea si mai ales scopul promovarilor putand afecta ireparabil credibilitatea instantei supreme. Pentru ca nu exista vreo prevedere legala care sa oblige CSM-ul la un anumit comportament pe sfarsitul mandatului, singurele criterii de evaluare vor fi cele ce tin de asumarea unui standard de etica si integritate.
Una din concluziile importante ale raportului SAR afirma ca CSM-ul este confruntat cu tendinta de sindicalizare. In ce ma priveste, consider ca sindicalizarea CSM era inevitabila si va continua atat timp cat nu se vor gasi mecanisme alternative functionale pentru apararea drepturilor economice ale judecatorilor si procurorilor. Asociatiile profesionale ale magistratilor, organizate in cele din urma sub forma unor organizatii neguvernamentale, nu sunt recunoscute drept parteneri sociali si ca atare sunt lipsite de instrumentele eficiente pentru reprezentarea intereselor membrilor lor in contextul luarii unor decizii publice radicale care le afecteaza statutul material, fie ca vorbim de legea unitara de salarizare fie ca vorbim de legea unitara a pensiilor din sistemul public. Magistratii sunt situati in afara negocierilor si consultarilor din Guvern sau Parlament. “Aventurile” Uniunii Nationale a Judecatorilor si ale Asociatiei Magistratilor din Romania in acest sens, umilitoare, sunt cunoscute. CSM-ul devine astfel captiv presiunii exercitate dinspre corpul profesional, aflat in mod legitim in cautarea protectiei statutului sau material.
Ca efect chiar al legii, membrii CSM sunt revocabili, iar raspunderea lor este individuala fata de corpul electoral al judecatorilor sau procurorilor care i-au ales pe criterii de reprezentare a intereselor lor, asa cum sunt intelese in contextul politic si economic actual. Magistratii detin instrumente legale pentru responsabilizarea CSM-ului fata de interesele lor si au si demonstrat ca sunt dispusi sa le foloseasca.
Doar prin eliberarea de aceasta presiune CSM-ul ar putea fi redat integral scopurilor sale constituționale, gestiunea carierei magistratilor si apararea independentei justitiei, angajandu-si raspunderea nu nu mai fata de sistemul judiciar ci si fata de societatea romaneasca in ansamblu. Acest lucru nu se poate realiza decat prin crearea in interiorul justitiei a mecanismelor de autoreprezentare a intereselor economice, ceea ce ar face nenecesara interventia CSM. Incercarea, esuata, a aparitiei unor sindicate ale judecatorilor a fost subsumata acestui imperativ. Singura solutie actuala, in conditiile in care Curtea Constitutionala a validat interdictia pentru judecatori si procurori de organizare sindicala, este extinderea limitata, prin intermediul legislatiei, a drepturilor la consultare si de reprezentare specifice sindicatelor catre asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor. Recunoastrea pentru asociatiile profesionale a unor drepturi limitate, in special cele care definesc calitatea de partener social si obliga la consultarea lor in procesul decizional, nu ar aduce prejudicii nimanui, ar oferi posibilitatea corpului profesional al magistratilor sa-si apere in mod transparent si eficient drepturile cu caracter economic si ar elibera CSM-ul din starea de prizonierat inevitabila in care se afla si in care a evoluat pe tot parcursul anului 2009.
Daca Guvernul Romaniei, Ministerul Justitiei si Parlamentul, care detin dreptul de initiativa legislativa, doresc cu adevarat ca viitorul CSM sa-si inceapa mandatul sub auspicii diferite care sa nu-l expuna presiunii legitime a judecatorilor si procurorilor, sunt obligate sa promoveze rapid modificarea legislatiei si sa transforme asociatiile profesionale in instrumente recunoscute de stat si eficiente pentru apararea drepturilor economice ale magistratilor. Am speranta ca reprezentantii societatii civile prezenti la dezbaterea raportul SAR au inteles acest imperativ si vor sustine necesitatea modificarii legislatiei, pentru transferul reprezentarii “cvasisindicale” de la CSM la asociatiile profesionale, astfel incat sa se evite ca alegerile pentru viitorul CSM sa se desfasoare sub semnul populismului si a demagogiei, iar institutia ca atare sa fie repusa in albia sa constitutionala.
jud. Adrian NEACSU
presedinte Tribunalul Vrancea
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi
aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare
Condiţiile de publicare,
Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail
redactie@juridice.ro!
