Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Aplicarea art. 6 par. 3 CEDO in procedura contraventionala. Nota la decizia nr. 405 din 11 mai 2009 a Tribunalului Buzau, sectia civila
29.03.2010 | JURIDICE.ro, Andrei PAP

1. Prezentul material se refera la cazul unui cetatean strain, in speta italian, caruia, in timp ce se afla pe teritoriul Romaniei, i-a fost adus la cunostinta (intr-o limba pe care nu o intelegea), de catre autoritatie romane, ca se face vinovat de savarsirea unei contraventii la regimul rutier.

Trebuie subliniat faptul ca, asemenea cetateanului italian, cu astfel de situatii se confrunta si cetatenii romani care circula pe teritoriul unor state membre U.E. si care de multe ori cad victime abuzurilor autoritatilor din statul pe care il tranziteaza, aplicandu-li-se sanctiuni exorbitante, in baza unor acte sanctionatoare al caror continut nu il inteleg.

2. Ab initio, reiteram cateva cauze consacrate ale C.E.D.O, in cadrul carora Curtea s-a pronuntat cu privire la unele aspecte legate de procedura contraventionala si sfera de aplicare a dispozitiilor Conventiei in materie contraventionala:

– In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizeaza caracterul “penal” al contraventiei si statueaza ca o eventuala distinctie intre contraventii si infractiuni in legislatia interna a statelelor semnatare ale Conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garanteaza dreptul unui individ la un proces echitabil.

– In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contraventie nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totusi, reglementarile dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.

– In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria si Anghel vs. Romania, Curtea Europeana se pronunta si cu privire la aplicarea unor prezumtii relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei), in sensul ca nu contravin exigentelor Convetiei, cu conditia ca aceste prezumtii sa nu impuna o sarcina excesiva in privinta apararii celui acuzat [1].

3. Din economia dispozitiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor [2], retinem ca prevederile acesteia se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila si, dupa cum este binecunoscut, competenta de solutinare a plangerilor contraventionale revine instantelor civile. In acest sens doctrina a opinat ca trimiterea la Codul de procedura civila nu este cea mai potrivita, in conditiile in care contraventia se apropie foarte mult de infractiune, astfel ca o trimitere la dispozitiile Codului de procedura penala ar fi fost mai adecvata [3].

4. Ce dorim insa sa scoatem in evidenta prin aceasta? Tinand seama de actuala forma in care este reglementata contraventia in dreptul intern, plangerile contraventionale fiind solutionate aplicandu-se regulile procedurii civile, se poate pune intrebarea daca si in astfel de cauze (civile) isi gaseste aplicarea/se respecta principiul “egalitatii armelor” dintre cel ce acuza (organul constatator) si cel acuzat (contravenient)!? Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Dombo Beheer vs. Olanda, vine cu un raspuns si la aceasta dilema, statuand ca principiul “egalitatii armelor” in sensul unui “proces echitabil”, garantat partilor prin Conventie, se aplica atat in cauze civile cat si in cauze penale.

Totusi ne intrebam retoric despre ce “egalitate de arme”, despre ce “proces echitabil” poate fi vorba cand unele instante apreciaza ca potrivit art. 1169 C. civ., contravenientul – fiind cel care propune inaintea judecatii – trebuie sa depuna toate diligentele in vederea aflarii adevarului si sa probeze contrariul a ceea ce agentul constatator – care nu prezinta garantii de impartialitate si independenta – a retinut in actul sanctionator (cu alte cuvinte, contravenientul trebuie sa probeze ca nu se face vinovat de cele expuse in continutul actului). In cazul in care nu se reuseste rasturnarea prezumtiei de adevar, plangerea urmeaza a fi respinsa, iar procesul-verbal mentinut ca legal intocmit, astfel ca “vinovatia” retinuta intr-un act administrativ este practic (re)confirmata, iar nu stabilita, de instanta de judecata.

5. Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 146/2008 [4], statueaza ca, potrivit art. 33 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv organul care a aplicat sanctiunea administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal. Din acest argument rezulta ca simpla constatare (uneori pretinsa constatare) ex propriis sensibus a agentului constatator nu este suficienta pentru ca instanta sa stabileasca vinovatia unei persoane pe numele careia s-a intocmit un proces-verbal contraventional [5]. In alti termeni, atat timp cat asupra faptelor descrise in continutul actului – neconfirmate prin alte mijloace de proba – pot plana o serie de dubii, apreciem ca isi gaseste aplicare un alt principiu de drept, si anume principiul in dubio pro reo.

In fine, considerand ca nu se impune a continua analiza procedurii contraventionale in lumina Curtii Europene a Drepturilor Omului, vom rezuma speta la care faceam precizare in primele randuri.

* * *

Prin plangerea contraventionala inregistrata la Judecatoria Patarlagele, petentul R.G. (cetatean italian) a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu intimatul I.P.J. BZ sa se dispuna anularea procesului verbal de contraventie in baza caruia a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 486 lei si retinerea permisului in vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, pentru comiterea contraventiei prevazute la art. 102, alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, prin raportare la art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

In motivarea plangerii, petentul a sustinut ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa prin procesul verbal contestat. Mai mult decat atat, la momentul incheierii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, nu numai ca nu a comunicat cu agentul constatator, intrucat nu cunostea limba romana, dar nici nu i s-a prezentat vreo proba care sa confirme pretinsa fapta savarsita.

Instanta de fond, prin sentinta pronuntata, a respins plangerea contraventionala ca neintemeiata.

Impotriva sentintei in cauza, petentul a formulat recurs la Tribunalul Buzau, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aceasta fiind data cu incalcarea esentiala si aplicarea gresita a legii. In expunerea motivelor de recurs, petentul a invocat in esenta ca procesul verbal de contraventie contestat este afectat de nulitate absoluta, intrucat la momentul incheierii procesului verbal de contraventie i s-a incalcat garantia prevazuta la art. 6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care, necunoscand limba romana, nu i s-a asigurat un interpret spre a fi informat asupra acuzatiei aduse impotriva sa.

Trbunalul Buzau [6], la data de 11.05.2009, a admis ca intemeiat recursul declarat de petent, modificand sentinta atacata in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal de contraventie. Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a avut in vedere ca, in raport de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, contraventiile intra in sfera acuzatiilor in materie penala, astfel ca petentului ii sunt recunoscute si garantiile prevazute la art. 6 din Conventie, care face parte din dreptul intern si are prioritate, potrivit art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei. Conform paragrafului 3 al art. 6 din C.E.D.O. “orice acuzat are, in special, dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa”. Or, in speta dedusa judecatii, desi petentul nu cunostea limba romana, astfel cum insusi agentul constatator a consemnat in cuprinsul procesului verbal, la rubrica “alte mentiuni”, acesta a fost sanctionat contraventional cu incalcarea dreptului de a fi informat, intr-o limba pe care o intelege, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa.

In contextul expus, tribunalul a apreciat ca semnarea de catre petent a procesului verbal de contraventie redactat intr-o limba pe care nu o intelege, fara a fi informat de catre un interpret asupra naturii cauzei acuzatiei indreptata impotriva sa, atrage nulitatea absoluta a actului respectiv.


[1] In acest sens si sentinta civila nr. 2446 din 31.03.2008 a Judecatoriei Targu-Jiu (irevocabila)[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001

[3] A se vedea R. Chirita, O. Podaru, Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor comentata si adnotata, Editura Sfera Juridica, Cluj Napoca, 2006, p. 195

[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 197 din 14 martie 2008

[5] In acest sens si sentinta civila nr. 9730 din 21.11.2007 a Judecatoriei sectorului 2 (irevocabila)

[6] Prin decizia civila nr. 405 din 11.05.2009 (irevocabila)


Andrei PAP


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Aplicarea art. 6 par. 3 CEDO in procedura contraventionala. Nota la decizia nr. 405 din 11 mai 2009 a Tribunalului Buzau, sectia civila”

  1. pompiliu bota spune:

    Felicitari, dle Pap! Aş vrea să vă cunosc.Mă găsiţi pe google.

  2. cetateanu spune:

    nu te mai intreba retoric nimic ! art 1169 face parte din codul civil, ori og.2 se completeaza cu codul de procedura civila ! in concluzie, acei care se refera, in procedura contraventionala la prevederile art. 1169 cod civi, sint pe linga drept !

    • DoN spune:

      Respect opina dvs insa achiesez partial la aceasta, fiind rezervat in a face o eventuala afirmatie -gen „sunt pe langa drept”- care ar putea subestima cunostintele unui judecator (caci la el/ei ne ref.cand spuneam „unele instante”), ci putem cel mult opina ca plangerile contraventionale inca sunt tratate cu superficialitate.

      Facand abstractie de prevederile art.1169 C.civil relevate mai sus si limitandu-ne „stricto sensu” la prevederile art. 47 din O.G.2/2001, lecturand totodata dispozitiile art.129 alin.1 Cod.proc.civ. retinem ca tot persoana care face o propunere inaintea judecatii, recte contravenientul, are obligatia sa-si probeze pretentiile, situatie in care „egalitatea de arme” si dreptul la un proces echitabil, intr-o atare speta, chiar sunt puse sub semnul intrebarii (retorice)

      Cu stima,

      Andrei PAP

      • cetateanu spune:

        eu unu’ mi-am racit gura degeaba, incercind sa „fortez” recunoasterea prezumtiei de nevinovatie in materie contraventionala. si nu putini judecatori o dadeau cu 1169 ! de aceea am facut acea afirmatie.
        in opinia mea, ar trebui sa existe un material probator incriminator intocmit de agentii constatatori, care sa probeze indubitabil vinovatia contraventionala. ar fi un mare cistig, din doua considerente: institutiile abilitate ar fi obligate sa-si fundamenteze sanctiunea aplicata si nu sa intocmeasca un simplu proces verbal de contraventie, astfel ca s-ar termina cu „planul de amenzi” si nu am mai fi in situatia ca prezumtivul contravenient sa se dezvinovateasca, iar in al doilea rind s-ar termina si cu mascarada cu martorii care afirma contrariul a ceea ce se sustine in procesul verbal ! s-ar ajunge in situatia in care intr-adevar cei vinovati ar fi sanctionati, iar cei nevinovati, nu vor mai fi trasi la raspundere. institutiile abilitate sa aplice sanctiuni contraventionale ar fi responsabilizate fata de constatarea contraventiilor, sau ma rog, acesta ar fi dezideratul !
        exista tari in europa in care organele abilitate (aici vorbesc atit de politie, cit si de altii) sa constate contraventii, fac o treaba de cercetare, string probe, iar acest material este supus solutionarii unui tribunal contraventional, unde un judecator da verdictul: esti pasibil de sanctiune contraventionala sau nu, iar daca da stabileste „pedeapsa”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.