Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Arbitraj
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Powered by POPOVICI NIŢU STOICA & ASOCIAŢII. Official partner: Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României

Arbitrajul – modalitate alternativa de solutionare a litigiilor comerciale – Bucuresti, 16 aprilie 2010. Cum a fost
19.04.2010 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Arbitraj, Comunicare profesională
JURIDICE - In Law We Trust

Asa cum informam, in data de 16 aprilie a avut loc conferinţa „Soluţionarea prin metode alternative a litigiilor de proprietate intelectuală”, organizată de CNCPIR şi ASDPI, cu participarea în premieră a d-lui. Erik Wilbers, directorul Centrului de Arbitraj şi Mediere de pe langă Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. Evenimentul a fost găzduit în Sala le Diplomat a hotelului Hilton şi a avut ca scop acordarea unui răspuns la intrebări pe care mulţi şi le pun: Cât de reală este protecţia pe care legea o acordă? Ce alegem între arbitraj şi instanţa statală? De ce arbitraj?

Conferinţa a fost compusa din trei sesiuni,  în cadrul cărora au luat cuvântul personalităţi din domeniul juridic

Prima sesiune, intitulată sugestiv Arbitrajul şi medierea, a fost moderată de prof. univ. dr. Viorel Roş, preşedinte ASDPI. Primul care a luat cuvântul a fost dl. Erik Wilbers, care a prezentat câteva date despre OMPI, precum şi avantajele şi dezavantajele arbitrajului. OMPI nu îşi desfăşoară activitatea pentru profit şi oferă asistenţă în toată lumea. Printre avantajele arbitrajului, dl. Wilbers a enumerat procedura unica în care este rezolvat litigiul, neutralitatea arbitrajului, celeritatea cu care se desfăşoară procedura în comparaţie cu instanţa, confidenţialitatea. De asemenea, spre deosebire de instanţe, arbitrajul nu distruge relaţiile dintre părţi ci este privit de acestea ca o negociere asupra unor aspecte contractuale, nefiind nevoie să se inceteze relaţiile comerciale. Printre dezavantajele prezentate s-au numărat posibilitatea de a ajunge la arbitraj numai în situaţia în care ambele părţi sunt de acord, plata onorariului arbitrului (care este un dezavantaj aparent deoarece în instanţă taxele de timbru plătite în fond şi în căile de atac depăşesc cu mult onorariul arbitrului), faptul că arbitrajul nu creează precedent judiciar şi are efect numai între părţi. Directorul OMPI a vorbit şi despre sistemul elecronic de rezolvare a cazurilor (ECAF – Electronic Case Facility), care permite părţilor să se înregistreze într-o arie confidenţială cu username şi parolă şi să uploadeze documentele, nemaifiind necesară procedura trimiterii acestora prin poştă, curier etc. Prin acest sistem se economisesc timp şi bani, părţile fiind notificate de fiecare dată când sunt încărcate documente noi.

În continuare, dna. av. Sorina Creţu, partener în cadrul Nestor Diculescu Kingston Petersen Societate Civila de Avocati, a mai precizat câteva idei legate de avantajele arbitrajului printre care nespecializarea instanţelor spre deosebire de curţile de arbitraj şi posibilitatea, în ceea ce priveşte arbitrajul, de a stabili termenele de arbitraj în funcţie de programul părţilor. Ca dezavantaj, dna. Creţu a adăugat faptul că arbitrajul nu oferă acelaşi grad de coerciţie pe care il oferă instanţa.

Dna. lector univ. dr. Crenguţa Leaua, vicepreşedinte a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, a prezentat câteva aspecte referitoare la arbitrabilitatea litigiilor de proprietate intelectuală, invocând prevederile art 340 C.proc.civ. potrivit căruia există trei condiţii: persoanele trebuie să aiba capacitate deplină de exerciţiu, să convină să soluţioneze litigiile pe calea arbitrajului şi litigiile să fie patrimoniale, mai puţin cele asupra cărora există o restricţie legală.

Dna. Ana Savin, arbitru în cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, fost judecător la ICCJ, a realizat o prezentare a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, precizând că aceasta poate fi atacată numai prin acţiune în anulare. Problema care se pune este legată de natura juridică a acţiunii în anulare: Este acţiune de sine stătătoare în primă instanţă sau este o cale de atac? În funcţie de răspunsul la această întrebare, diferă completul de judecată şi taxa de timbru ce trebuie achitată. Deşi există mai multe păreri cu privinţă la această dilemă, opinia impărtăşită şi de ICCJ este că trebuie considerată acţiune în primă instanţă. Introducerea acţiunii în anulare nu suspendă executarea hotărârii arbitrale. Partea interesată poate cere suspendarea executării numai dupa plata unei cauţiuni de 10% din valoarea sumei, instanţa nefiind obligată sa suspende executarea. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească poate fi atacată cu recurs. Motivele acţiunii în anulare sunt strict şi limitativ prevăzute de art 364 C.proc.civ. În final, dna Ana Savin a recomandat ca părţile să prevadă întotdeauna în contract clauze compromisorii, deoarece arbitrajul degrevează munca instanţelor şi prezintă o serie de avantaje pentru părţi.

În încheierea primei sesiuni, dl. av. Gabriel Sidere, partener CMS Cameron McKenna, a citat din Abraham Lincoln „Câştigătorul litigiului este cel mai mare perdant”. El a justificat acest citat spunând că de cele mai multe ori cel care câştigă un litigiu cheltuie sume mari de bani şi pierde foarte mult timp valoros. Ca o comparaţie, dl. Sidere a specificat că durata medie a unui litigiu în instanţă pe mărci este de 7 ani, în timp ce soluţionarea litigiului prin arbitraj se poate face într-o singură zi.

Cea de-a doua sesiune, sub numele Implicarea OSIM si ORDA în metode alternative de soluţionare a litigiilor, a fost moderată de dna. Mihaela Teodorescu, preşedinte CNCPIR. În această sesiune au luat cuvântul dl prof. univ. dr. Viorel Roş, pe tema Natura juridică a „arbitrajului sub egida ORDA”,dna. Ana-Maria Marinescu, sef serviciu gestiune colectivă şi relaţii publice, ORDA, cu tema Procedura arbitrajului desfasurat sub egida ORDA şi  dl. Liviu Bulgăr, director juridic OSIM, pe tema Medierea în litigiile de proprietate industrială – serviciu preconizat de OSIM.

Dl. Viorel Roş a mărturisit că, deşi natura juridică a „arbitrajului” sub egida ORDA este o problemă ce îl preocupă de mult, nu a reuşit să găsească natura juridică a acestuia.

Dna. Ana-Maria Marinescu a oferit câteva informaţii cu privire la procedura efectivă a arbitrajului. In prezent, sunt 20 de arbitri care activează în Corpul de Arbitri de pe lângă ORDA, numiţi din 3 în 3 ani prin ordin al ministrului coordonator. Procedura arbitrajului ORDA se desfăşoară cu celeritate, fiind termene clare şi scurte impuse pentru fiecare etapă, hotărârea arbitrală pronunţându-se în aproximativ 2 luni de la data depunerii cererii. Între anii 2004-2010, ORDA a avut 17 arbitraje, maximul fiind atins în 2006 (5 arbitraje). Din totalul de 17, 9 au fost atacate cu apel, 2 modificate parţial şi 2 desfiinţate. Cele mai multe au avut ca obiect radiodifuzarea.

Dl. Liviu Bulgăr a vorbit despre necesitatea înfiinţării unui centru de mediere în cadrul OSIM şi a menţionat că deja au fost începute procedurile de creare a acestuia.

Sesiunea a treia s-a intitulat Procedurile privind numele de domeniu de internet şi a fost moderată de dna. lector univ. dr. Crenguţa Leaua, cu participarea d-lui. Erik Wilbers, dnei. av. Anamaria Baciu, asociat Manager Nestor Diculescu Kingston Petersen S.C.A. şi d-lui Paul George Buta, redactor şef adjunct, Revista Română de dreptul proprietăţii intelectuale.

Dl. Erik Wilbers a vorbit în această secţiune despre UDRP (Uniform Domain-Name Dispute-Resolution Policy), o soluţie de rezovare a disputelor privitoare la înregistrarea numelor de domenii. Când o parte înregistreaza un domeniu, acceptă automat în partea de Termeni si Condiţii o clauză potrivit căreia numele de domeniu nu încalcă dreptul nimănui şi  acceptă arbitrajul în cazul în care o astfel de situaţie ar apărea. O plângere UDRP trebuie să îndeplinească 3 condiţii:

  1. Numele de domeniu este identic sau se confundă cu o marcă asupra căreia reclamantul are dreptul
  2. Cel care a înregistrat domeniul nu are un drept sau un interes legitim
  3. Domeniul a fost înregistrat şi este folosit cu rea credinţă.

Daca partile nu sunt mulţumite cu decizia UDRP, pot merge şi în instanţă, numai că în majoritatea cazurilor, nu mai aleg această variantă deoarece odata ce au pierdut în această procedură, în instanţă şansele sunt foarte mici şi există cheltuieli foarte mari.

În final, dl Wilbers a menţionat că există 180 de milioane de domenii înregistrate, dintre care numai 80 de milioane naţionale şi restul internaţionale. Dl. Wilbers a afirmat că tendinţa este să se creeze mai multe site-uri naţionale, în limbile naţionale şi cele internaţionale să scadă sub numărul celor naţionale.

În încheierea conferinţei, dna. Anamaria Baciu şi dl. Paul George Buta au prezentat câteva cazuri concrete (Subaru.ro, Iglo.ro, Philips.ro), precum şi costurile înregistrării şi folosirii unei mărci şi a unui domeniu.

Pentru Juridice.ro, Livia ANDOREANU

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti