Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti

Motivarea cu intarziere (4 luni) a hotararii de revocare a obligatiei de a nu parasi localitatea. Libertatea de circulatie. CEDO. Villa vs. Italia
26.04.2010 | JURIDICE.ro, Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU

Secţiuni: CEDO
JURIDICE - In Law We Trust

Villa vs. Italia, (19675/06), 20 aprilie 2004

In fapt

Reclamantul a fost condamnat la 3 luni si 15 zile de inchisoare pentru ca isi amenintase tatal si apoi il ranise cu un cutit . Instanta a dispus inlocuirea pedepsei inchisorii cu masura liberarii sub control judiciar (interdictia de a parasi orasul Milano, obligatia de a se prezenta o data pe zi la politie, interdictia de a purta arme si explozibili, suspendarea permisului, retinerea pasaportului), la care a adaugat un an de probatiune.

Pe 9 octombrie 2001, dupa ce instanta a stabilit ca reclamantul inca prezinta pericol social – amenintase si agresase cativa medici – a dispus masura liberarii sub supraveghere (obligatia de a se prezenta o data pe luna in fata autoritatii responsabila cu supravegherea, mentinerea contactului cu un centru de psihiatrie, obligatia de a locui in Milano, la o anumita adresa, obligatia de a nu parasi orasul, obligatia de a nu parasi locuinta intre orele 22:00 si 07:00).

Intre noiembrie 2001 si decembrie 2002 reclamantul a fost internat intr-un spital de psihiatrie. Ulterior a fost liberat sub supraveghere si plasat in casa tatalui sau. Aceasta masura a fost prorogata de mai multe ori pana in iulie 2005. De fiecare data, instanta a constatat ca reclamantul inca prezenta pericol social.

La reexaminarea dosarului la 1 iulie 2005 instanta a stabilit ca reclamantul nu mai prezenta pericol social (temeiul acestei reexaminari l-a constituit colaborarea reclamantului cu un centru psihiatric, faptul ca acesta isi gasise un loc de munca si o mai buna relatie cu tatal sau). In aceeasi zi, instanta a dispus revocarea masurii liberarii sub supraveghere. Cu toate acestea, hoararea a fost motivata abia patru luni mai tarziu, pe 2 noiembrie 2005, fiind comunicata ulterior reclamantului pe 7 noiembrie 2005.

In drept

Reclamantul se plangea, intre altele, de privarea sa de libertate ca urmare a masurilor de siguranta luate. Curtea a reamintit ca, „dreptul la libertate” prevazut in paragraful 1 al articolului 5 se refera la libertatea fizica a persoanei.  Prin urmare, nu se refera la restrictiile libertatii de circulatie prevazute in articolul 2 din Protocolul nr. 4. Pentru a determina daca o persoana este „lipsit de libertate” in sensul articolului 5, trebuie  analizate situatia sa concreta in functie de o serie de criterii precum ar fi : sexul, durata, efectele si modul de executare a masurii. Intre privarea si restrictia de libertate nu este decat o diferenta de grad sau de intensitate, nu de natura sau esenta. In cauza, libertatea supravegheata a reclamantului impunea obligatia de a se prezenta o data pe luna in fata autoritatii responsabila cu supravegherea, mentinerea contactului cu un centru de psihiatrie, obligatia de a locui in Milano, la o anumita adresa, obligatia de a nu parasi orasul, obligatia de a nu parasi locuinta intre orele 22:00 si 07:00. Potrivit rationamentului Curtii, aceste masuri nu au reprezentat o privare de libertate in sensul articolului 5 paragraful 1 din Conventiei, ci simple restrictii privind libertatea de circulatie.

Analizand problema din perspectiva libertatii de circulatie, Curtea a aratat ca orice masura de restrangere a dreptului la libera circulatie trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca un scop legitim conform celui de al treilea paragraf al articolului 2 din Protocolul nr. 4 si sa mentina un echilibru intre interesele publice si cele individuale.

Instantele au considerat ca aceste masuri erau necesare pentru a face fata pericolului social ridicat al reclamantului care fusese stabilit in baza unor elemente precum : infractiunea pentru care a fost condamnat, dosarul medical, rezultatele examinarilor psihiatrice, amenintarile si agresiunile comise fata de medici dupa condamnare. Luate impreuna, aceste elemente au determinat autoritatile sa creada ca tulburarile psihice severe manifestate de reclamant nu puteau fi controlate altfel. Prin urmare, aceste limitari ale libertatii sale de circulatie au fost, necesare „pentru a mentine ordinea publica” si „preveni savarsirea de noi infractiuni”.

In ceea ce priveste proportionalitatea masurilor contestate, acestea sunt justificate atat timp cat exista obiectul lor. Mai mult decat atat, o masura de restrangere a libertatii de circulatie a persoanei poate deveni disproportionata, incalcand astfel drepturile acelei persoane, ori de cate ori este prelungita automat pe o perioada lunga de timp. Deoarece aceasta justificare se poate schimba in timp, este de competenta autoritatilor de a efectua controale periodice cu privire la persistenta motivele acestor masuri ce limiteaza exercitiul drepturilor garantate de articolul 2 din Protocolul nr 4. Frecventa acestor verificari, de asemenea, prevazuta in mod expres de legislatia italiana depinde de natura acestor ingerinte si circumstantele fiecarui caz.

Curtea a constatat ca aceasta conditie a fost respectata pana la reexaminarea dosarului pe 1 iulie 2005, cand instanta a dispus revocarea masurii liberarii sub supraveghere. Ea a considerat ca motivele invocate de catre autoritati pentru prelungirea masurii nu au fost arbitrare. In consecinta, nu au fost incalcate dispozitiile articolului 2 din Protocolul nr. 4 privitoare atat la impunerea masurii liberarii supravegheate cat si prorogarile sale ulterioare.

Totusi, desi masura a fost revocata, hotararea a fost comunicata reclamantului abia patru luni mai tarziu, pe 7 noiembrie 2005. Curtea a considerat ca in cazul unor masuri ce limiteaza libertatea de circulatie se impune o diligenta sporita a autoritatilor. Acest interval de mai mult de patru luni de la judecare si pana la aplicarea acestei hotarari nu a fost justificat, astfel incat ingerinta a fost disproportionata. In consecinta a fost incalcat articolul 2 din Protocolul nr. 4 datorita comunicarii tardive a hotararii de revocare a masurii de siguranta.

Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti